ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1840/2005
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1840/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor de la
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1615
din 16 decembrie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca
nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 15 ani închisoare
formulat de condamnatul
M.M
.
Pentru a pronunța această
hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea formulată,
condamnatul M.M. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 15 ani
închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 208/1997 a Tribunalului
București, secția I penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 853 din 9
martie 1999 a Curții Supreme de Justiție.
În motivarea cererii
petentul a arătat că mama sa este grav bolnavă, întreruperea executării
pedepsei închisorii fiindu-i necesară pentru a-i acorda sprijinul.
Prima instanță a mai reținut
că, din referatul de anchetă socială efectuat, în cauză nu rezultă existența
unei împrejurări speciale în sensul art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C.
proc. pen., pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei închisorii
aplicată condamnatului.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat apel condamnatul M.M. criticând-o pentru netemeinicie, cu motivarea că
referatul de anchetă socială a pus în evidență că mama sa are o stare de
sănătate precară și familia locuiește în condiții improprii, iar el dovedește
să-și găsească un loc de muncă și să-și ajute material familia.
Prin decizia penală nr. 56
din 25 ianuarie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru
cauze cu minori și familie, a respins, ca nefondat, recursul declarat de
condamnat, fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs condamnatul M.M. solicitând admiterea acestuia, casarea
hotărârilor și pe fond, admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei
pentru a-și ajuta mama, care este grav bolnavă.
Recursul declarat nu este
fondat.
Potrivit art. 455, raportat
la art. 453 C. proc. pen., executarea pedepsei poate fi întreruptă când din
cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea
consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează.
Din referatul de anchetă
socială efectuat de Consiliul Local sector 2 București, rezultă că mama
condamnatului realizează în prezent venituri ocazionale, prestând diferite
munci la vecini, iar condamnatul nu a muncit niciodată cu carte de muncă, iar
mama acestuia nu dorește ca el să fie pus în libertate și să se întoarcă acasă.
Cum starea precară a
sănătății mamei condamnatului și situația materială grea a acesteia sunt
preexistente condamnării, fiind de durată și nu pot fi ameliorate într-o
perioadă de numai 3 luni, se constată că în mod corect atât instanța de fond
cât și cea de apel au respins, ca nefondată, cererea condamnatului, deoarece
ancheta socială nu a relevat existența unor împrejurări speciale, în sensul
prevederilor art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., pentru a se
dispune întreruperea executării pedepsei aplicate condamnatului.
Pentru aceste considerente,
în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca
recursul declarat de condamnat să fie respins ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2)
C. proc. pen., către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de condamnatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 56 din 25
ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a II a penală și pentru cauze
cu minori și familie.
Obligă pe recurentul
condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din
care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din
oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 16 martie 2005.