ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5486/2012

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, sub nr. 696/200 data de 19 mai 2011

petenta A.M.G.L. a solicitat îndreptarea erorii materiale și lămurirea

înțelesului dispozitivului sentinței civile 1415 din 31 octombrie 2006,

completată de sentința civilă nr. 1654 din 18 decembrie 2006, și pronunțate de

Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr. 686/2006.

S-a solicitat pe de o

parte, îndreptarea erorii materiale cu privire la menținerea „.constată

nulitatea dispoziției de respingere a notificării nr. 6217/2005 emisă Primarul

comunei Aninoasa”, în loc de exprimarea eronată „decizia nr. 6217/2005”, iar pe

de altă parte, pe cale de consecință lămurirea dispozitivului sentințelor cu

privire la înțelesul, întinderea și aplicabilitatea acestuia în sensul „admite

în parte contestația formulată în contradictoriu cu Primăria comunei Aninoasa

prin primar”.

S-a arătat în

motivarea cererii că sentința civilă nr. 1415 din 31 octombrie 2006 a fost

ulterior completată prin sentința civilă nr. 1654 din 18 decembrie 2006, în

sensul că intimata a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată în

cuantum de 1.740 lei, iar în prezent este în imposibilitatea începerii

executării, deoarece intimata își invocă propria incapacitate de punere în

executare a sentințelor amintite, în conformitate cu prev. de art. 77

coroborate cu art. 21 alin. (2) din Legea 21/2001.

S-a solicitat, în

temeiul dispozițiilor legale mai susmenționate îndreptarea erorilor materiale,

strecurate în cuprinsul dispozitivului sentinței civile nr. 1415 din 31

octombrie 2006, precum și a înțelesului și întinderii dispozitivului pentru o

corectă aplicare a acestuia, în condițiile în care a dovedit, fără putință de

tăgadă, calitatea de persoană îndreptățită potrivit disp. art. 3 și 4 din Legea

nr. 10/2001 și a dreptului de proprietate cu privire la imobilul solicitat.

Prin încheierea din

Camera de consiliu din data de 04 iulie 2011 a fost admisă cererea petiționarei

și s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței

civile nr. 1415/2006 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr. 686/2006,

în sensul că în loc de „constată nulitatea deciziei nr. 6171/2005” se va citi

„constată nulitatea dispoziției de respingere a notificării nr. 6271/2005”, iar

în loc de „dispune obligarea pârâtei. să emită decizie” se va citi „dispune

obligarea pârâtei să emită dispoziție”.

De asemenea, s-a

dispus lămurirea dispozitivului sentinței, în sensul că pârâta Primăria comunei

Aninoasa, în contradictoriu cu care este admisă contestația și care este

obligată la emiterea dispoziției de restituire în natură a imobilelor, este

reprezentată prin primar.

Tribunalul a

constatat că din cuprinsul cererii de chemare în judecată, rezultă că s-a

solicitat anularea dispoziției de respingere a notificării nr. 812 din 13

decembrie 2005 dispusă de Primarul comunei Aninoasa și obligarea emiterii unei

dispoziții de restituire în natură, în condițiile legii.

A apreciat tribunalul

că, deși în considerentele sentinței civile nr. 1415/2006 instanța face

referire la admiterea contestației, anularea dispoziției de respingere a notificării

și obligarea pârâtei la emiterea unei dispoziții de restituire în natură a

imobilului, în dispozitiv „constată nulitatea deciziei nr. 6271/2005 emisă de

Primarul comunei Aninoasa și obligă pârâta să emită decizie în sensul

restituirii în natură a imobilelor”.

Astfel, față de disp.

art. 68 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, tribunalul a apreciat că folosirea în

dispozitiv a termenului „decizie” în loc de dispoziție, reprezintă o eroare

materială ce poate fi îndreptată prin procedura reglementată de dispozițiile art.

281 C. proc. civ.

S-a apreciat că, pe

calea lămuririi, dispozitivul instanței nu poate fi modificat, ci doar se

clarifică înțelesul, întinderea sau aplicarea acestuia pentru a asigura

posibilitatea punerii sale în executare.

Primăria comunei Aninoasa

a formulat apel denumit,,recurs“ împotriva încheierii de ședință din Camera de

Consiliu din data de 04 iulie 2011 a Tribunalului Dâmbovița, pentru următoarele

motive:

Se arată că,

referitor la capătul de cerere prin care se solicită lămurirea dispozitivului

sentinței civile, instanța de fond a reținut că în baza dispozițiilor art. 281

1

C. proc. civ., coroborate cu mențiunile cererii introductive prin care

reclamanta a înțeles să se judece în contradictoriu cu Primăria comunei

Aninoasa prin primar, precum și prevederile art. 1 alin. (2) lit. e) din Legea nr.

215/2001, că primarul este autoritate executivă a comunei și, pentru a se

asigura punerea în executare a sentinței civile nr. 1415/2006 se impune

lămurirea dispozitivului acesteia, în sensul că intimata Primăria Comunei

Aninoasa este reprezentată prin primar.

Examinând încheierea

apelată, având în vedere motivele invocate, actele și lucrările dosarului,

precum și dispozițiile legale incidente, Curtea, a reținut că apelurile sunt

nefondate, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:

Cu privire la apelul

formulat de Primăria comunei Aninoasa Curtea, a reținut că acesta este nefondat.

Deși cererea

formulată de această apelantă a fost denumită „recurs” calea de atac este

apelul, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 281

3

C. proc. civ., încheierile

pronunțate în temeiul art. 281, 281

1

C. proc. civ., sunt supuse

acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat

îndreptarea sau lămurirea dispozițiilor.

Având în vedere

faptul că s-a dispus îndreptarea erorii materiale și lămurirea dispozitivului sentinței

civile nr. 1415/2006, iar calea de atac împotriva acesteia a fost apelul,

apelanta Primăria comunei Aninoasa trebuia să denumească calea de atac apel și nu

recurs.

Este adevărat că

primarul este autoritate executivă a comunei, însă, este de observat că

dispoziția de respingere a notificării nr. 6271 din 21 septembrie 2005 a fost

emisă de primarul comunei Aninoasa, astfel că în mod corect s-a dispus

lămurirea dispozitivului sentinței civile, în sensul că pârâta primăria comunei

este reprezentată prin primar.

În cazul de față sunt

incidente dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ., pentru că nu este

vorba de o eroare de nume, de calcul, calitatea și susținerea părților.

Astfel, s-a respins

și critica apelantei în sensul că reclamanta nu justifică nici un interes în

promovarea acestei proceduri, având în vedere că apelanta - reclamantă are interesul

de a se executa sentința civilă nr. 1415/2006, iar aceasta să-i fie opozabilă

persoanei care a emis-o.

Cu privire la apelul

formulat de reclamanta A.M.G.L., împotriva încheierii pronunțată în ședința din

Camera de Consiliu din data de 29 iunie 2011 de către Tribunalul Dâmbovița,

Curtea, a reținut că și acesta este nefondat, deoarece, încheierea împotriva

căreia s-a exercitat calea de atac s-a pronunțat în data de 4 iulie 2011 și nu

la 29 iunie 2011, când au avut loc dezbaterile.

Cu privire la cererea

apelantei de a se recalifica calea de atac a apelantei-pârâte Primăria comunei

Aninoasa, Curtea, a motivat în apelul acesteia care sunt considerentele pentru

care calea de atac este apelul și nu recursul.

Cererea apelantei de

a se indica suprafața terenului și vecinătățile construcției, cerere pe care a

formulat-o inițial în acțiunea de îndreptare a erorii materiale și lămurirea

înțelesului dispozitivului s-a respins ca nefondată, întrucât prin sentința

civilă susmenționată a fost obligată primăria comunei Aninoasa prin primar să

emită dispoziție, în sensul restituirii în natură a imobilelor, imobile ce au

fost evidențiate în notificarea formulată de reclamantă la 26 iulie 2001.

Împotriva deciziei

civile nr. 157 din 03 octombrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă,

a declarat recurs pârâta Primăria Comunei Aninoasa care a invocat următoarele

critici de nelegalitate a hotărârii recurate.

Primăria, în

conformitate cu prevederile art. 77 din Legea nr. 215/2001 nu este decât o

structură funcțională care are rolul de a duce la îndeplinire hotărârile

consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente

ale colectivității locale.

În aceste condiții

legislative, primăria nu poate să emită dispoziții, ci doar le poate duce la

îndeplinire, în timp ce, primarul este o autoritate executivă, căreia i se

recunoaște dreptul de a emite dispoziții cu caracter normativ sau individual în

vederea realizării competenței sale materiale și funcționale, dar numai în raza

sa teritorială de competență.

Cea de a doua critică

care se aduce deciziei pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, constă în faptul

că, reținerile referitoare la incidența prevederilor art. 281

1

C.

proc. civ. în cauză, este greșită, motivat de faptul că solicitarea adresată de

intimată instanței de fond de a completa dispozitivul Sentinței civile nr. 1415/2006

cu mențiunile „prin primar” și „dispoziție” în loc de „decizie”, este fără urmă

de tăgadă supusă prevederilor art. 281 C. proc. civ.

Reclamanta nici nu

justifică un interes în promovarea acestei proceduri, argumentat de faptul că,

ambiguitatea hotărârii și imposibilitatea valorificării dispozițiilor sentinței

civile nr. 1415 din 31 octombrie 2005 nu vor fi rezolvate doar prin

introducerea sintagmei „prin primar”.

Se întemeiază

prezentul recurs pe dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 9 coroborat cu

dispozițiile art. 312 C. proc. civ., precum și pe dispozițiile art. 77 din

Legea nr. 215/2001.

Analizând recursul

declarat prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor de recurs,

Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că recursul este nefondat pentru

considerentele ce succed:

Pentru a fi incident

motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este

necesar ca hotărârea să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greșită, a

legii sau să fie lipsită de temei legal.

În cauză, instanța de

apel a interpretat în mod just dispozițiile legale incidente și anume art. 281

1

C. proc. civ. constatând că în cauză nu este vorba de o eroare de nume, de

calcul, calitatea și susținerea părților pentru a opera dispozițiile art. 281 C.

proc. civ.

În mod corect

instanța de apel a respins apelurile declarate de apelanta reclamantă A.M.G.L.

și de pârâta Primăria comunei Aninoasa, împotriva încheierii din Camera de

Consiliu din 04 iulie 2011 a Tribunalului Dâmbovița, prin care s-a admis

cererea de îndreptare a erorii materiale din dispozitivul sentinței nr. 1415/2006

și s-a dispus lămurirea dispozitivului aceleiași sentințe.

Criticile invocate de

pârâta Primăria comunei Aninoasa, deși se încadrează în motivul de recurs

reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu pot conduce la reținerea

nelegalității deciziei recurate.

Așa cum a reținut și

instanța de apel, dispoziția de respingere a notificării nr. 6271 din 21

septembrie 2005 a fost emisă de Primarul comunei Aninoasa, dispunându-se astfel

în mod just lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 1415/2006 a

Tribunalului Dâmbovița, în sensul că pârâta Primăria comunei Aninoasa, care

este obligată la emiterea dispoziției de restituire a imobilelor este

reprezentată prin primar.

Nici critica

recurentei Primăria comunei Aninoasa privind mențiunile „prin primar” și

„dispoziție” în loc de „deciziei” ce ar atrage incidența art. 281 C. proc. civ.

nu este fondată, art. 281 C. proc. civ. având incidență în situația în care

ne-am afla în prezența unor omisiuni privind nume, calitate și susținerile

părților sau greșeli de calcul.

Pentru aceste

considerente se va respinge recursul declarat de pârâta Primăria Comunei Aninoasa

împotriva deciziei civile nr. 157 din 03 octombrie 2011 a Curții de Apel

Ploiești, secția civilă, și în baza art. 312 C. proc. civ. se va menține

decizia civilă ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta Primăria Comunei Aninoasa împotriva deciziei civile nr. 157

din 03 octombrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 septembrie 2012.