ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1085/2009

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 30 mai 2008,

reclamantul G.R. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în

considerentele sentinței nr. 165 din 21 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul

Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, și a se constata

că este o eroare de redactare în ceea ce privește motivarea acestei sentințe,

eroare de redactare care se referă la lipsa cu desăvârșire a motivării,

respectiv a considerentelor, considerente ce au fost înlocuite de

considerentele unei decizii dintr-un alt dosar, fără nicio legătură cu litigiul

soluționat prin sentință de Tribunalul Dâmbovița.

Prin încheierea de ședință

pronunțată la data de 6 iunie 2008, Tribunalul Dâmbovița , secția comercială și

de contencios administrativ, a fost admisă cererea formulată de reclamantul G.R.

la 30 mai 2008 și îndreptată eroarea materială strecurată în dispozitivul

sentinței nr. 165 din 21 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în

dosarul nr. 4244/120/2006, arătându-se prin această încheiere motivele de fapt

și de drept, avute în vedere de instanță la pronunțarea sentinței nr. 165 din 21

februarie 2008 și că încheierea face parte integrantă din sentință.

Împotriva acestei încheierii

a declarat apel pârâta SAR O. SA, sucursala Dâmbovița, solicitând desființarea

încheierii de ședință din data de 6 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul

Dâmbovița, în condițiile în care aceasta a rămas fără obiect, sentința nr. 165

din 21 februarie 2008 fiind desființată și trimisă spre rejudecare.

Prin decizia nr. 203 din 22 octombrie

2008, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis apelul formulat de pârâta SAR O. SA, sucursala Dâmbovița,

împotriva încheierii de ședință din 6 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul

Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu

cu intimatul - reclamant G.R., a schimbat în tot încheierea din 6 iunie 2008,

pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și a respins, ca nefondată, cererea de

îndreptare eroare materială formulată de intimatul - reclamant.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de control judiciar a reținut că admiterea cererii de îndreptare

eroare materială, dispusă de prima instanță prin încheierea apelată în sensul

arătării motivelor de fapt și de drept, a considerentelor avute în vedere de

către instanță la pronunțarea sentinței nr. 165 din 21 februarie 2008, încalcă

dispozițiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ., deoarece nu se poate considera

că reprezintă erori materiale sau omisiuni cu privire la numele, calitatea și

susținerile părților sau cele de calcul, lipsa cu desăvârșire a motivelor de

fapt și de drept avute în vedere la pronunțarea sentinței și nu este posibil pe

calea unei încheieri de îndreptare eroare materială să fie îndreptată sentința

prin adăugarea pe această cale a considerentelor hotărârii.

Lipsa considerentelor

hotărârii pronunțate și motivarea hotărârii pe aspectele străine de natura

pricinii, reprezintă erori de judecată, care nu pot fi îndreptate pe calea

cererii de îndreptare eroare materială și a încheierii de îndreptare eroare

materială prin care a fost admisă cererea.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs, în termen, reclamantul G.R., solicitând admiterea recursului

și modificarea deciziei civile nr. 203/2008, în sensul respingerii apelului

declarat de SC O. SA.

În recursul său, întemeiat

în drept pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., reclamantul a

invocat, în esență, următoarele motive:

Instanța a aplicat greșit

legea, respectiv Tribunalul a săvârșit o eroare materială atunci când a

redactat considerentele sentinței civile nr. 165/2008 și nu o greșeală de

judecată câtă vreme considerentele greșite nu priveau o anume interpretare dată

probelor administrate în cauză ori textelor legale incidente ci aparțineau unui

alt litigiu aflat pe rolul său. Practic, aceste considerente motivau o soluție dispusă

în alt dosar referitor la un proces - verbal de contravenție.

Cu toate că nu privește

numele, calitatea și susținerile părților sau erori de calcul situația

reflectată în speța dedusă judecății reprezintă o altă eroare materială în

sensul dispozițiilor art. 281 alin. (2) C. proc. civ.

În acest context instanța de

apel face o aplicare restrictivă, neconformă sensul real al textului de lege

pronunțând astfel o hotărâre nelegală.

Examinând recursul

reclamantului, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat,

Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor

arăta în continuare:

În conformitate cu

prevederile art. 281 C. proc. civ., pot fi îndreptate erorile materiale

strecurate într-o hotărâre, din oficiu sau la cerere, erori sau omisiuni însă

numai „cu privire la numele, calitate și susținerile părților sau cele de

calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri”.

Noțiunea de greșeală

materială are, în sensul art. 281 C. proc. civ., înțelesul de eroare materială (...)

săvârșită cu ocazia redactării hotărârii. Pe calea prevăzută de textul de lege

menționat nu pot fi îndreptate greșelile de judecată care privesc fondul

pricinii și nici nu s-ar putea obține completarea hotărârii cu indicarea

motivelor de fapt și de drept asupra cărora instanța nu s-a aplecat și, pe cale

de consecință, nu s-a pronunțat și nici nu se poate cere instanței să își

interpreteze propria hotărâre.

În speța de față, se

constată că, prin cererea de îndreptare eroare materială formulată, partea

urmărește modificarea considerentelor hotărârii; ori, modificarea

considerentelor sentinței nu reprezintă o eroare materială, în sensul art. 281 C.

proc. civ., ci o greșeală de judecată, care nu poate fi îndreptată prin această

procedură, corectarea unor asemenea greșeli fiind posibilă numai prin

exercitarea căilor legale de atac; căci nu pot face obiect la procedurii de

îndreptare a erorilor materiale greșelile de judecată privind fondul

litigiului.

Susținerea recurentului - reclamant,

în sensul că Tribunalul a săvârșit o eroare materială, și nu o greșeală de

judecată, câtă vreme considerentele greșite aparțineau unui alt litigiu, iar

situația reflectată în speța dedusă judecății reprezintă o altă eroare

materială, nu poate fi reținută de către instanța de recurs, întrucât faptul că

una dintre părți, a solicitat, pe calea cererii de îndreptare eroare materială,

modificarea considerentelor hotărârii, nu îndreptățește instanța care a

pronunțat hotărârea să modifice sau să completeze considerentele acesteia, sau

să dea o anumită interpretare situației supusă analizei în speță în baza unei

simple cereri. Aceasta deoarece lipsa motivelor strict raportate la speță din

considerentele a căror rectificare se solicită nu are caracterul unei greșeli

materiale, în sensul art. 281 C. proc. civ., ci rezultatul unei greșeli de

judecată, întrucât presupune o modificare a considerentelor hotărârii.

Așa fiind, cum cererea de

îndreptare este incidentă numai pentru erori materiale, și nu pentru erori de

judecată, nu se poate aprecia că instanța de apel a aplicat greșit legea,

respectiv dispozițiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ. și a pronunțat, astfel,

o hotărâre nelegală.

Față de cele de mai sus,

Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă

recursul reclamantului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul G.R. împotriva deciziei nr. 203 din 22 octombrie 2008, pronunțată

de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 aprilie 2009.