ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1085/2009

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 30 mai 2008, reclamantul G.R. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în considerentele sentinței nr. 165 din 21 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, și a se constata că este o eroare de redactare în ceea ce privește motivarea acestei sentințe, eroare de redactare care se referă la lipsa cu desăvârșire a motivării, respectiv a considerentelor, considerente ce au fost înlocuite de considerentele unei decizii dintr-un alt dosar, fără nicio legătură cu litigiul soluționat prin sentință de Tribunalul Dâmbovița.

Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 6 iunie 2008, Tribunalul Dâmbovița , secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă cererea formulată de reclamantul G.R. la 30 mai 2008 și îndreptată eroarea materială strecurată în dispozitivul sentinței nr. 165 din 21 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr. 4244/120/2006, arătându-se prin această încheiere motivele de fapt și de drept, avute în vedere de instanță la pronunțarea sentinței nr. 165 din 21 februarie 2008 și că încheierea face parte integrantă din sentință. Împotriva acestei încheierii a declarat apel pârâta SAR O. SA, sucursala Dâmbovița, solicitând desființarea încheierii de ședință din data de 6 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în condițiile în care aceasta a rămas fără obiect, sentința nr. 165 din 21 februarie 2008 fiind desființată și trimisă spre rejudecare.

Prin decizia nr. 203 din 22 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis apelul formulat de pârâta SAR O. SA, sucursala Dâmbovița, împotriva încheierii de ședință din 6 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu intimatul - reclamant G.R., a schimbat în tot încheierea din 6 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și a respins, ca nefondată, cererea de îndreptare eroare materială formulată de intimatul - reclamant. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că admiterea cererii de îndreptare eroare materială, dispusă de prima instanță prin încheierea apelată în sensul arătării motivelor de fapt și de drept, a considerentelor avute în vedere de către instanță la pronunțarea sentinței nr. 165 din 21 februarie 2008, încalcă dispozițiile art. 281 alin. (1) C. proc.

civ., deoarece nu se poate considera că reprezintă erori materiale sau omisiuni cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, lipsa cu desăvârșire a motivelor de fapt și de drept avute în vedere la pronunțarea sentinței și nu este posibil pe calea unei încheieri de îndreptare eroare materială să fie îndreptată sentința prin adăugarea pe această cale a considerentelor hotărârii. Lipsa considerentelor hotărârii pronunțate și motivarea hotărârii pe aspectele străine de natura pricinii, reprezintă erori de judecată, care nu pot fi îndreptate pe calea cererii de îndreptare eroare materială și a încheierii de îndreptare eroare materială prin care a fost admisă cererea.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamantul G.R., solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei civile nr. 203/2008, în sensul respingerii apelului declarat de SC O. SA. În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., reclamantul a invocat, în esență, următoarele motive: Instanța a aplicat greșit legea, respectiv Tribunalul a săvârșit o eroare materială atunci când a redactat considerentele sentinței civile nr. 165/2008 și nu o greșeală de judecată câtă vreme considerentele greșite nu priveau o anume interpretare dată probelor administrate în cauză ori textelor legale incidente ci aparțineau unui alt litigiu aflat pe rolul său.

Practic, aceste considerente motivau o soluție dispusă în alt dosar referitor la un proces - verbal de contravenție. Cu toate că nu privește numele, calitatea și susținerile părților sau erori de calcul situația reflectată în speța dedusă judecății reprezintă o altă eroare materială în sensul dispozițiilor art. 281 alin. (2) C. proc. civ. În acest context instanța de apel face o aplicare restrictivă, neconformă sensul real al textului de lege pronunțând astfel o hotărâre nelegală. Examinând recursul reclamantului, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: În conformitate cu prevederile art. 281 C. proc.

civ., pot fi îndreptate erorile materiale strecurate într-o hotărâre, din oficiu sau la cerere, erori sau omisiuni însă numai „cu privire la numele, calitate și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri”. Noțiunea de greșeală materială are, în sensul art. 281 C. proc. civ., înțelesul de eroare materială (...) săvârșită cu ocazia redactării hotărârii. Pe calea prevăzută de textul de lege menționat nu pot fi îndreptate greșelile de judecată care privesc fondul pricinii și nici nu s-ar putea obține completarea hotărârii cu indicarea motivelor de fapt și de drept asupra cărora instanța nu s-a aplecat și, pe cale de consecință, nu s-a pronunțat și nici nu se poate cere instanței să își interpreteze propria hotărâre.

În speța de față, se constată că, prin cererea de îndreptare eroare materială formulată, partea urmărește modificarea considerentelor hotărârii; ori, modificarea considerentelor sentinței nu reprezintă o eroare materială, în sensul art. 281 C. proc. civ., ci o greșeală de judecată, care nu poate fi îndreptată prin această procedură, corectarea unor asemenea greșeli fiind posibilă numai prin exercitarea căilor legale de atac; căci nu pot face obiect la procedurii de îndreptare a erorilor materiale greșelile de judecată privind fondul litigiului.

Susținerea recurentului - reclamant, în sensul că Tribunalul a săvârșit o eroare materială, și nu o greșeală de judecată, câtă vreme considerentele greșite aparțineau unui alt litigiu, iar situația reflectată în speța dedusă judecății reprezintă o altă eroare materială, nu poate fi reținută de către instanța de recurs, întrucât faptul că una dintre părți, a solicitat, pe calea cererii de îndreptare eroare materială, modificarea considerentelor hotărârii, nu îndreptățește instanța care a pronunțat hotărârea să modifice sau să completeze considerentele acesteia, sau să dea o anumită interpretare situației supusă analizei în speță în baza unei simple cereri. Aceasta deoarece lipsa motivelor strict raportate la speță din considerentele a căror rectificare se solicită nu are caracterul unei greșeli materiale, în sensul art. 281 C. proc.

civ., ci rezultatul unei greșeli de judecată, întrucât presupune o modificare a considerentelor hotărârii. Așa fiind, cum cererea de îndreptare este incidentă numai pentru erori materiale, și nu pentru erori de judecată, nu se poate aprecia că instanța de apel a aplicat greșit legea, respectiv dispozițiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ. și a pronunțat, astfel, o hotărâre nelegală. Față de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul reclamantului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul G.R. împotriva deciziei nr. 203 din 22 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2009.