ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4603/2005

Asupra contestației la executare de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 324 din 19 mai 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 2965/2005 cu majoritate de voturi, în temeiul art. 300 2 și art. 160 b alin. (1) și (3), cu referire la art. 52 alin. (5 1 ) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive printre alți inculpați și a inculpatului S.A.A. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că, la data de 16 mai 2005, Curtea de Apel București investită cu soluționarea apelurilor declarate de inculpații S.A.A. (H.H.), V.E., N.G., S.I., D.K. și K.A. împotriva sentinței penale nr. 131 din 22 decembrie 2003 a Tribunalului București, a dispus scoaterea de pe rol a dosarului și înaintarea lui Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea cererii prin care inculpații au recuzat judecătorii Curții de Apel București.

La data de 20 mai 2005 a fost fixat termenul pentru soluționarea cererii de recuzare, iar la termenul din 19 mai 2005 în temeiul art. 52 alin. (5 1 ) C. proc. pen., instanța urmând a se pronunța asupra măsurii arestării preventive „măsură ce expira la 19 mai”. Din examinarea actelor dosarului s-a reținut că prin sentința penală nr. 131 din 22 decembrie 2003 a Tribunalului București, apelată, inculpații au fost condamnați, la pedepse rezultante situate între 6 și 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) sau pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 din Legea nr. 143/2000 și pentru infracțiunea prevăzută de art. 293 C. pen. Examinând legalitatea și temeinicia arestării preventive luată față de inculpați în urmă cu peste 3 ani, în raport de temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri, curtea a constatat că temeiurile subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.

La data de 21 iunie 2005, inculpatul S.A.A. a formulat contestație la executare împotriva încheierii prin care s-a dispus menținerea arestării preventive solicitând casarea acesteia și punerea în libertate de îndată, considerând că, în cauză nu există un mandat de arestare preventivă legal și valabil. Contestația la executare este inadmisibilă. Potrivit art. 461 C. proc. pen., împotriva hotărârilor definitive se poate face contestație la executare în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori mișcare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării. Astfel, potrivit textului menționat, contestația la executare poate fi formulată pentru cazurile limitativ prevăzute și numai împotriva unor hotărâri definitive, pe fondul cauzei, nu și împotriva măsurilor preventive. Or, inculpatul se află în executarea unui mandat preventiv și nu în executarea unui mandat definitiv, cauza fiind pe rolul Curții de Apel București pentru soluționarea apelurilor declarate. În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge contestația la executare formulată de S.A.A., ca inadmisibilă.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul inculpat S.A.A. împotriva încheierii nr. 324 din 19 mai 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr. 2965/2005. Obligă contestatorul la plata sumei de 80 lei (800.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 august 2005.