ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2011/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 25 ianuarie 2006, SC T.E. SRL București și SC T. SA Tulcea au formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1603 din 28 septembrie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. În motivarea cererii, întemeiată pe dispozițiile art. 318 pct. 1 C. proc. civ., contestatoarele au susținut că hotărârea instanței de recurs este rezultatul unor grave greșeli materiale, realizate, pe de o parte, prin omisiunea respectării formelor procedurale prescrise de principiile fundamentale ale procesului civil și de dispozițiile legale imperative, iar pe de altă parte, prin confundarea și neexaminarea unor aspecte esențiale ale raporturilor juridice dintre părți.

În primul motiv al contestației, s-a arătat că instanța de recurs nu a examinat și nu s-a pronunțat cu privire la excepția tardivității acțiunii formulate de SC E. SA Tulcea. Contestatoarele au precizat că această excepție procedurală a fost invocată în cuprinsul concluziilor scrise depuse la data de 26 septembrie 2005, dar instanța de recurs nu a repus cauza pe rol pentru discutarea excepției în contradictoriu și prin decizia contestată a omis să se pronunțe expres sau tacit asupra acesteia. Contestatoarele au susținut că, prin inacțiunea sa, instanța de recurs a vătămat grav dreptul lor la apărare și principiul oficialității procesului civil, potrivit căruia avea obligația să analizeze din oficiu legalitatea cererii de chemare în judecată și să pună în discuția părților, excepția peremptorie și de ordine publică a tardivității acțiunii.

Prin cel de-al doilea motiv al contestației, s-a susținut că instanța de recurs s-a aflat într-o gravă eroare de fapt, atunci când a dezlegat problemele juridice ale litigiului, pentru că a stabilit o situație de fapt eronată, care nu corespunde realității faptice și juridice rezultată din înscrisurile aflate la dosarul cauzei. În acest sens, contestatoarele au arătat că instanța de recurs s-a aflat în eroare când a analizat consecințele juridice ale Protocolului încheiat la 10 noiembrie 1983, reținând că mijlocul fix „hale frigorifice” a fost preluat de Centrala Delta Dunării, contrar mențiunilor din Protocol, confirmate prin raportul de expertiză efectuat în cauză și prin două hotărâri judecătorești irevocabile, care dovedesc divizarea mijlocului fix între Centrala Delta Dunării și Întreprinderea pentru Industrializarea Peștelui.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va respinge prezenta contestație în anulare, ca nefondată, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 318 teza I C. proc. civ., invocate ca temei juridic al prezentei contestații în anulare, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale. Motivele pentru care contestatoarele au solicitat retractarea deciziei nr. 4603 din 28 septembrie 2005, nu se încadrează în ipoteza juridică reglementată pentru calea extraordinară de atac exercitată, întrucât nu se referă la erori materiale, legate de aspectele formale ale judecării recursului. Astfel, se reține că nu reprezintă o greșeală materială, în sensul prevăzut de art. 318 C. proc.

civ., omisiunea instanței de recurs, de a se pronunța asupra excepției de tardivitate a acțiunii, care a fost invocată de contestatoare, numai prin notele scrise, depuse după închiderea dezbaterilor asupra recursurilor declarate de părțile adverse, intimatele SC E. SA Tulcea și SC D.I. SA București. Excepția de tardivitate a acțiunii a fost respinsă de instanța de fond și contestatoarele nu au declarat recurs împotriva acestei soluții, iar la judecata recursurilor formulate de părțile adverse, nu au învestit instanța să se pronunțe asupra caracterului de ordine publică și temeiniciei excepției de procedură privind tardivitatea cererii de chemare în judecată. Pentru considerentele expuse, Curtea va respinge, ca nerelevante în prezenta cauză, și celelalte susțineri din dezvoltarea acestui prim motiv al contestației în anulare, privind încălcarea dreptului la apărare și a principiului oficialității procesului civil.

Cel de-al doilea motiv al contestației de față este, de asemenea, nefondat, pentru că interpretarea dată de instanța de recurs, probelor administrate, nu constituie o greșeală materială, care să justifice retractarea unei hotărâri irevocabile în baza art. 318 C. proc. civ. Contestația în anulare specială a fost prevăzută de acest text de lege pentru cazul erorilor materiale privind actele de procedură și nu vizează probleme de fond, cum sunt cele referitoare la aprecierea probelor administrate și situația de fapt avută în vedere la judecarea recursului. În consecință, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute expres și limitativ de art. 318 C. proc. civ., pentru retractarea hotărârii instanței de recurs, Curtea va respinge, ca nefondată, prezenta contestație în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de SC T.E. SRL București și de SC T. SA Tulcea împotriva deciziei nr. 4603 din 28 septembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2006.