ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2011/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 25

ianuarie 2006, SC T.E. SRL București și SC T. SA Tulcea au formulat contestație

în anulare împotriva deciziei nr. 1603 din 28 septembrie 2005, pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal.

În motivarea cererii, întemeiată pe

dispozițiile art. 318 pct. 1 C. proc. civ., contestatoarele au susținut că

hotărârea instanței de recurs este rezultatul unor grave greșeli materiale,

realizate, pe de o parte, prin omisiunea respectării formelor procedurale

prescrise de principiile fundamentale ale procesului civil și de dispozițiile

legale imperative, iar pe de altă parte, prin confundarea și neexaminarea unor

aspecte esențiale ale raporturilor juridice dintre părți.

În primul motiv al contestației, s-a

arătat că instanța de recurs nu a examinat și nu s-a pronunțat cu privire la

excepția tardivității acțiunii formulate de SC E. SA Tulcea. Contestatoarele au

precizat că această excepție procedurală a fost invocată în cuprinsul concluziilor

scrise depuse la data de 26 septembrie 2005, dar instanța de recurs nu a repus

cauza pe rol pentru discutarea excepției în contradictoriu și prin decizia

contestată a omis să se pronunțe expres sau tacit asupra acesteia.

Contestatoarele au susținut că, prin inacțiunea sa, instanța de recurs a

vătămat grav dreptul lor la apărare și principiul oficialității procesului

civil, potrivit căruia avea obligația să analizeze din oficiu legalitatea

cererii de chemare în judecată și să pună în discuția părților, excepția

peremptorie și de ordine publică a tardivității acțiunii.

Prin cel de-al doilea motiv al

contestației, s-a susținut că instanța de recurs s-a aflat într-o gravă eroare

de fapt, atunci când a dezlegat problemele juridice ale litigiului, pentru că a

stabilit o situație de fapt eronată, care nu corespunde realității faptice și

juridice rezultată din înscrisurile aflate la dosarul cauzei. În acest sens,

contestatoarele au arătat că instanța de recurs s-a aflat în eroare când a

analizat consecințele juridice ale Protocolului încheiat la 10 noiembrie 1983,

reținând că mijlocul fix „hale frigorifice” a fost preluat de Centrala Delta

Dunării, contrar mențiunilor din Protocol, confirmate prin raportul de

expertiză efectuat în cauză și prin două hotărâri judecătorești irevocabile,

care dovedesc divizarea mijlocului fix între Centrala Delta Dunării și

Întreprinderea pentru Industrializarea Peștelui.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Curtea va respinge prezenta contestație în anulare, ca nefondată,

pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 318 teza

I C. proc. civ., invocate ca temei juridic al prezentei contestații în anulare,

hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea

dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale.

Motivele pentru care contestatoarele

au solicitat retractarea deciziei nr. 4603 din 28 septembrie 2005, nu se

încadrează în ipoteza juridică reglementată pentru calea extraordinară de atac

exercitată, întrucât nu se referă la erori materiale, legate de aspectele

formale ale judecării recursului.

Astfel, se reține că nu reprezintă o

greșeală materială, în sensul prevăzut de art. 318 C. proc. civ., omisiunea instanței de recurs, de a se pronunța asupra excepției de tardivitate a

acțiunii, care a fost invocată de contestatoare, numai prin notele scrise,

depuse după închiderea dezbaterilor asupra recursurilor declarate de părțile

adverse, intimatele SC E. SA Tulcea și SC D.I. SA București.

Excepția de tardivitate a acțiunii a

fost respinsă de instanța de fond și contestatoarele nu au declarat recurs

împotriva acestei soluții, iar la judecata recursurilor formulate de părțile

adverse, nu au învestit instanța să se pronunțe asupra caracterului de ordine

publică și temeiniciei excepției de procedură privind tardivitatea cererii de

chemare în judecată.

Pentru considerentele expuse, Curtea

va respinge, ca nerelevante în prezenta cauză, și celelalte susțineri din

dezvoltarea acestui prim motiv al contestației în anulare, privind încălcarea

dreptului la apărare și a principiului oficialității procesului civil.

Cel de-al doilea motiv al

contestației de față este, de asemenea, nefondat, pentru că interpretarea dată

de instanța de recurs, probelor administrate, nu constituie o greșeală materială,

care să justifice retractarea unei hotărâri irevocabile în baza art. 318 C. proc. civ.

Contestația în anulare specială a

fost prevăzută de acest text de lege pentru cazul erorilor materiale privind

actele de procedură și nu vizează probleme de fond, cum sunt cele referitoare

la aprecierea probelor administrate și situația de fapt avută în vedere la

judecarea recursului.

În consecință, nefiind îndeplinite

condițiile prevăzute expres și limitativ de art. 318 C. proc. civ., pentru retractarea hotărârii instanței de recurs, Curtea va respinge, ca nefondată,

prezenta contestație în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de SC T.E. SRL

București și de SC T. SA Tulcea împotriva deciziei nr. 4603 din 28 septembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 mai 2006.