ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1503/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1503/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii deduse
judecății
Prin acțiunea înregistrată
pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
la data de 22 decembrie 2009, sub nr. 11976/2/2009, reclamantele SC F.C.I. SRL,
SC S. SRL, SC P. SRL, SC P.P. SRL, SC L.C. SRL, SC F.I. SRL, SC P.S.M. SRL, SC
I.A.N.H.V.P. SRL, SC R. SRL, SC C. SRL, SC C.C. SRL, SC E. SRL, SC M.M. SRL, SC
P.P.P. SRL, SC M.A. SRL, SC P.L.P. SRL, SC F. SRL, SC S.S. SRL, SC O.C. SRL, SC
G.P.G. SRL, SC S.S.S. SRL, SC S.L.G.M.C. SRL, SC N.P. SRL și SC P.I. SA au chemat
în judecată pârâtul Consiliul Concurenței, pentru a se dispune anularea deciziei
din 7 decembrie 2009, emisă de pârât, referitoare la încălcarea prevederilor
art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996.
Reclamantele au solicitat
a se constata că prin actul administrativ contestat s-a reținut în mod nereal săvârșirea
unei practici concertate având ca obiect și ca efect fixarea unui nivel al prețului
de vânzare a pâinii în județul Vrancea și în consecință, s-a dispus sancționarea
societăților comerciale cu amendă, cu valori cuprinse între 2.953 RON și 1.909.455
RON, reprezentând 3% din cifra de afaceri.
Prin încheierea pronunțată
la data de 13 septembrie 2010, în temeiul dispozițiilor art. 164 C. proc. civ.,
s-a dispus conexarea la prezenta cauză a litigiului ce face obiectul Dosarului
nr. 12206/2/2009, înregistrat pe rolul aceleiași instanțe la data de 29
decembrie 2009, privind acțiunea formulată de reclamanta SC O.P. SRL în contradictoriu
cu pârâtul Consiliul Concurenței, prin care s-a solicitat anularea deciziei din
7 decembrie 2009, emisă de pârât.
Hotărârea primei instanțe
Prin sentința civilă
nr. 377 din 24 ianuarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamante, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța de fond a reținut existența unei forme de coordonare între agenții
economici implicați, precum și a legăturii de cauzalitate între practica concertată
și comportamentul pe piață al acestor societăți.
S-a constatat, de asemenea,
că au fost respectate prevederile Legii nr. 21/1996, privind desfășurarea investigației
de către inspectorii de concurență, fără a fi necesară autorizarea judiciară prealabilă
prevăzută de art. 37 și art. 38 din același act normativ.
Pe fondul litigiului,
prima instanță a reținut că, astfel cum s-a convenit la întâlnirea din 28
martie 2007 a agenților economici, înțelegere consemnată în procesul-verbal al ședinței
desfășurate la sediul D.A.D.R. Vrancea, s-a realizat creșterea simultană a prețului
de vânzare a pâinii în județul Vrancea, aria geografică reținută ca piață relevantă,
fiind corect definită prin decizia contestată.
Calea de atac exercitată
în cauză
Împotriva sentinței civile
nr. 377 din 24 ianuarie 2011, au declarat recurs, în termen legal, reclamantele
SC F.C.I. SRL, SC S. SRL, SC P. SRL, SC P.P. SRL, SC L.C. SRL, SC F.I. SRL, SC
P.S.M. SRL, SC I.A.N.H.V.P. SRL, SC R. SRL, SC C. SRL, SC C.C. SRL, SC E. SRL, SC
M.M. SRL, SC P.P.P. SRL, SC M.A. SRL, SC P.L.P. SRL, SC F. SRL, SC S.S. SRL, SC
O.C. SRL, SC G.P.G. SRL, SC S.S.S. SRL, SC S.L.G.M.C. SRL, SC N.P. SRL, precum și
separat, reclamanta SC P.I. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentele au invocat
drept motive de nelegalitate ale actului administrativ, nerespectarea prevederilor
art. 36 alin. (2), art. 37 și art. 38 și respectiv, art. 43 din Legea nr. 21/1996,
în sensul că nu a existat o dispoziție a Președintelui Consiliului Concurenței pentru
declanșarea investigației și nici autorizațiile prealabile impuse de normele în
vigoare, nu s-a efectuat inventarierea documentelor ridicate cu ocazia inspecției
și nici nu au fost consemnate indiciile care să confirme necesitatea verificării,
precum și poziția reprezentanților tuturor agenților economici implicați.
Pe fondul litigiului,
recurentele au învederat că nu a existat o înțelegere anticoncurențială, nefiind
întrunite condițiile prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii contravenționale,
respectiv, încălcarea unor norme imperative, acționarea cu vinovăție și legătura
de cauzalitate între acțiunile agenților economici și fixarea unui nivel minim al
prețului de vânzare a pâinii în județul Vrancea.
Astfel, recurentele au
arătat că, în contradicție cu cele reținute de instanța de fond, la ședința din
28 martie 2007, desfășurată la sediul Asociației procesatorilor din sectorul de
morărit și panificație Focșani, la care au fost prezenți atât agenți economici,
cât și reprezentanți ai autorităților publice județene, nu s-au discutat probleme
privind politici sau practici anticoncurențiale, care să se încadreze în prevederile
art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996.
Referitor la procesul-verbal
datat 28 martie 2007, s-a menționat că înscrisul respectiv constituie un document
fabricat pro causa, fiind, de altfel, declarat fals în Dosarul nr. 104/P/2010 al
Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea.
S-a învederat, de asemenea,
că nici celelalte documente ridicate cu ocazia inspecției, nu demonstrează existența
unor indicii ale unei înțelegeri sau practici anticoncurențiale, necesitatea majorării
prețului de vânzare a unor produse de panificație fiind determinată de condițiile
obiective impuse de scumpirea materiilor prime și a utilităților și de implementarea
obligatorie a normelor de siguranță alimentară.
Recurentele au precizat
că inexistența unei practici anticoncurențiale este demonstrată și de faptul că
toți producătorii din industria de panificație din județul Vrancea, ce nu sunt membri
ai asociației și nu au fost investigați, au practicat prețuri similare celor practicate
de societățile comerciale implicate.
Un alt motiv de recurs
a privit existența unor cazuri de exonerare de răspundere, în condițiile art. 5
alin. (2) lit. a) și lit. d) raportat la lit. e) și art. 5 alin. (5) din Legea
nr. 21/1996, întrucât faptele considerate ca fiind anticoncurențiale nu au produs
efecte economice la nivelul pieței relevante, ponderea pe piața județului a agenților
economici investigați fiind de 10%.
Hotărârea Înaltei Curți
de Casație și Justiție asupra recursurilor declarate de reclamante
Prin decizia nr. 3916
din 3 octombrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de SC P.I. SA, precum și recursul
formulat de SC F.C.I. SRL, SC S. SRL, SC P. SRL, SC P.P. SRL, SC L.C. SRL, SC
F.I. SRL, SC P.S.M. SRL, SC I.A.N.H.V.P. SRL, SC R. SRL, SC P.I. SA, SC C. SRL,
SC C.C. SRL, SC E. SRL, SC M.M. SRL, SC P.P.P. SRL, SC M.A. SRL, SC P.L.P. SRL,
SC F. SRL, SC S.S. SRL, SC O.C. SRL, SC G.P.G. SRL și SC N.P. SRL, prin administrator
judiciar provizoriu A.C. IPURL Focșani, a modificat sentința atacată și, în consecință,
a anulat, în parte, decizia Consiliului Concurenței din 7 decembrie 2009, referitor
la societățile recurente, pe care le-a exonerat de plata sancțiunii contravenționale.
Pentru a pronunța această
decizie, instanța de control judiciar a reținut că, referitor la motivele de recurs
privind încălcarea prevederilor art. 36 alin. (2), art. 37, art. 38 și art. 43 din
lege, criticile formulate nu sunt întemeiate.
Astfel, în cauză, inspecția
a fost dispusă prin ordin emis de Președintele Consiliului Concurenței, verificările
vizând spațiile deținute legal ca sedii de către societățile comerciale implicate,
nefiind necesară autorizarea prealabilă a președintelui tribunalului, obligativitatea
acesteia fiind prevăzută de lege doar în situația când investigația se extinde și
asupra spațiilor sau mijloacelor de transport aparținând conducătorilor, administratorilor,
directorului și altor angajați ai întreprinderilor ori asociațiilor de întreprinderi,
ceea ce nu a fost cazul în speță.
Sub acest aspect, au fost
respectate dispozițiile art. 36 din Legea nr. 21/1996, prevederile art. 37 și art.
38 din același act normativ, nefiind incidente.
Nici critica privind încălcarea
dispozițiilor art. 43 din lege, nu are suport, agenții economici implicați în investigație
fiind citați în vederea audierii, neprezentarea unora dintre ei neconstituind un
impediment pentru continuarea inspecției.
Asupra fondului litigiului,
Înalta Curte a reținut că, din ansamblul probelor administrate în cauză, inclusiv
actele noi prezentate în faza recursului, nu s-a demonstrat existența înțelegerii
anticoncurențiale în sensul art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, nefiind întrunite
condițiile antrenării răspunderii contravenționale a societăților comerciale recurente.
Astfel, la data de 6
iunie 2007, inspectorii de concurență au ridicat de la sediul SC D.I. SRL Focșani
un document intitulat „minuta din 28 martie 2007”, încheiat la sediul D.A.D.R. Vrancea,
în care erau consemnate problemele dezbătute la întâlnirea membrilor Asociației
procesatorilor din sectorul morărit-panificație din județul Vrancea, înscris pe
baza căruia s-a declanșat investigația, constatându-se încheierea unei înțelegeri
anticoncurențiale vizând fixarea unui preț minim de vânzare a pâinii.
La baza deciziei contestate
au stat și adresa din 3 decembrie 2008 a D.A.D.R. Vrancea și tabelul anexat conținând
participanții la întrunirea din 28 martie 2007, precum și actul din 20 ianuarie
2009, întocmit de SC D.I. SRL Focșani, în care se consemnează că sumarul ședinței
din 28 martie 2007 ar fi fost înmânat directorului societății respective de către
președintele asociației procesatorilor din sectorul morărit-panificație din județul
Vrancea.
Referitor la aceste înscrisuri,
s-a declanșat urmărirea penală de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea
în Dosarul nr. 104/P/2010, prin rezoluția din 19 august 2010 dispunându-se scoaterea
de sub urmărire penală a celor 3 persoane învinuite și totodată, constatându-se
că actele respective conțin date nereale, a fost sesizată instanța civilă pentru
desființarea lor, potrivit art. 245 alin. (1) lit. c
1
) C. proc. pen.
Prin sentința civilă
nr. 2050 din 4 aprilie 2012 a Judecătoriei Focșani, definitivă prin decizia nr.
175 din 13 septembrie 2012 a Tribunalului Vrancea, s-a admis acțiunea formulată
de parchet, precum și cererea de intervenție în interes propriu a 31 societăți comerciale,
printre care și recurentele din cauza de față și s-a dispus desființarea parțială
a adreselor din 3 decembrie 2008 și din 20 ianuarie 2009, precum și desființarea
tabelului nominal anexat adresei din 2008 și a documentului intitulat „minuta din
28 martie 2007”.
Prin aceeași hotărâre
a fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de Consiliul
Concurenței, reținându-se că documentele a căror desființare s-a dispus, conțin
date ce nu au corespondent în realitate.
Chiar dacă sentința
nr. 2050/2012 nu este irevocabilă, din coroborarea datelor ce rezultă din probele
administrate în cauză, reiese că situația de fapt reținută în decizia emisă de Consiliul
Concurenței, menținută de instanța de fond, nu reflectă realitatea.
Astfel, nu se poate stabili
existența unei înțelegeri anticoncurențiale în fixarea prețului de vânzare a pâinii,
care să fi fost pusă în practică de către societățile comerciale recurente, creșterea
prețurilor în perioada martie-aprilie 2007, practicată de toți producătorii din
sectorul morărit-panificație din județul Vrancea, fiind naturală și spontană, determinată
de condițiile economice concrete.
Nu s-a făcut dovada în
cauză că majorarea prețului pâinii a fost urmarea acțiunii concertate desfășurate
de societățile comerciale recurente, nerezultând încălcarea prevederilor legale
în materie de concurență, respectiv, a dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea
nr. 21/1996.
Recursul declarat de
reclamanta SC O.P. SRL
Împotriva sentinței civile
nr. 377 din 24 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC O.P.
SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recursul declarat de reclamantă
s-a întemeiat pe dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în temeiul
cărora s-a solicitat casarea în integralitate a hotărârii atacate, și în consecință,
admiterea acțiunii formulate de reclamantă, anularea actului administrativ atacat
și a sancțiunilor aplicate și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor
de recurs, reclamanta a susținut că sentința civilă nr. 377 din 24 ianuarie 2011
a Curții de Apel București, nu i-a fost comunicată, motiv pentru care, nu a formulat
recurs împotriva acestei hotărâri, fiind astfel privată de dreptul la apărare pe
parcursul desfășurării procesului și neputând beneficia de dispozițiile deciziei
nr. 3916 din 3 octombrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,
secția de contencios administrativ și fiscal.
Recurenta-reclamantă a
învederat că din ansamblul probelor administrate în cauză, nu s-a demonstrat existența
înțelegerii anticoncurențiale, în sensul art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996,
nefiind întrunite condițiile antrenării răspunderii contravenționale a societății.
Recurenta a arătat că
la data 6 iunie 2007, a fost ridicat de la sediul SC D.I. SRL Focșani un document
intitulat „minuta din 28 martie 2007”, încheiat la sediul D.A.D.R. Vrancea, în care
erau consemnate problemele dezbătute la întâlnirea membrilor Asociației procesatorilor
din sectorul morărit-panificație din județul Vrancea, înscris pe baza căruia s-a
declanșat investigația, constatându-se încheierea unei înțelegeri anticoncurențiale
vizând fixarea unui preț minim de vânzare a pâinii.
La baza deciziei contestate
au stat și adresa din 3 decembrie 2008 a D.A.D.R. Vrancea și tabelul anexat conținând
participanții la întrunirea din 28 martie 2007, precum și actul din 20 ianuarie
2009, întocmit de SC D.I. SRL Focșani, în care se consemnează că sumarul ședinței
din 28 martie 2007 ar fi fost înmânat directorului societății respective de către
președintele Asociației procesatorilor din sectorul morărit-panificație din județul
Vrancea.
Recurenta a menționat
că referitor la aceste înscrisuri s-a declanșat urmărirea penală de către Parchetul
de pe lângă Tribunalul Vrancea în dosarul nr. 104/P/2010, prin rezoluția din 19
august 2010, dispunându-se scoaterea de sub urmărire penală a celor trei persoane
învinuite și totodată, constatându-se că actele respective conțin date nereale,
a fost sesizată instanța civilă pentru desființarea lor.
Prin sentința civilă
nr. 2050 din 4 aprilie 2012 a Judecătoriei Focșani, definitivă prin decizia nr.
175 din 13 septembrie 2012 a Tribunalului Vrancea, s-a admis acțiunea formulată
de Parchet, precum și cererea de intervenție în interes propriu a 31 de societăți
comerciale aflate în cauză și s-a dispus desființarea parțială a adreselor din 3
decembrie 2008 și din 20 ianuarie 2009, precum și desființarea tabelului nominal
anexat adresei din 2008 și a documentului numit „minuta din 28 martie 2007”.
Prin aceeași hotărâre,
a fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de Consiliul
Concurentei, instanțele reținând că documentele a căror desființare s-a dispus,
conțin date ce nu au corespondent în realitate.
Recurenta a susținut că
din coroborarea datelor ce rezultă din probele administrate în cauză, reiese că
nu se poate stabili existenta unei înțelegeri anticoncurențiale în fixarea prețului
de vânzare a pâinii care să fi fost pusă în practică de către societate, creșterea
prețurilor în perioada martie-aprilie 2007, practicată de toți producătorii din
sectorul morărit-panificație din județul Vrancea, fiind naturală și determinată
de condițiile economice concrete.
De asemenea, nu s-a făcut
dovada că majorarea prețului pâinii a fost urmarea acțiunii concertate desfășurate
de societate, nerezultând încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea
nr. 21/1996.
Apărările formulate
de intimatul-pârât Consiliul Concurenței
Prin întâmpinarea formulată
în cauză, intimatul-pârât Consiliul Concurenței a solicitat respingerea recursului
declarat de reclamantă și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, reiterând,
în esență, apărările formulate pe parcursul soluționării litigiului în primul ciclu
procesual.
II. Considerentele Înaltei
Curți asupra recursului declarat în cauză
Analizând actele și lucrările
dosarului, sentința recurată în raport de motivele de recurs formulate și din oficiu,
în limitele prevăzute de art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte reține
următoarele:
După cum rezultă din expunerea
rezumativă prezentată la pct. I.1 al prezentei decizii, prin acțiunea înregistrată
la data de 22 decembrie 2009, sub nr. 11976/2/2009, astfel cum a fost precizată,
reclamantele SC F.C.I. SRL, SC S. SRL, SC P. SRL, SC P.P. SRL, SC L.C. SRL, SC
F.I. SRL, SC P.S.M. SRL, SC I.A.N.H.V.P. SRL, SC R. SRL, SC P.I. SA, SC C. SRL,
SC C.C. SRL, SC E. SRL, SC M.M. SRL, SC P.P.P. SRL, SC M.A. SRL, SC P.L.P. SRL,
SC F. SRL, SC S.S. SRL, SC O.C. SRL, SC G.P.G. SRL, SC S.S.S. SRL, SC
S.L.G.M.C. SRL, SC N.P. SRL și SC P.I. SA în contradictoriu cu pârâtul Consiliul
Concurenței, au solicitat anularea deciziei din 7 decembrie 2009, emisă de pârât,
referitoare la încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996.
Prin încheierea pronunțată
la data de 13 septembrie 2010, în temeiul art. 164 C. proc. civ., s-a dispus conexarea
la cauza menționată a litigiului ce face obiectul Dosarului nr. 12206/2/2009, înregistrat
pe rolul aceleiași instanțe la data de 29 decembrie 2009, privind acțiunea formulată
de reclamanta SC O.P. SRL în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, prin
care s-a solicitat anularea deciziei din 7 decembrie 2009, emisă de pârât.
Din verificarea lucrărilor
dosarului instanței de fond, rezultă că la termenele de judecată din 25
octombrie 2010, 22 noiembrie 2010 și 10 ianuarie 2011, când cauza a rămas în pronunțare,
desfășurarea procesului a avut loc în lipsa reclamantei SC O.P. SRL, care, ulterior
dispunerii măsurii conexării celor două cauze, nu a fost legal citată, judecata
pricinii efectuându-se cu lipsă de procedură față de această reclamantă.
Prin cererea înregistrată
la data de 20 mai 2014, în Dosarul instanței de fond nr. 11976/2/2009, reclamanta
SC O.P. SRL a solicitat comunicarea sentinței civile nr. 377 din 24 ianuarie 2011,
solicitare admisă prin rezoluția din data de 20 mai 2014.
Înalta Curte constată
că procedând la judecata cauzei în condițiile arătate, prima instanță a încălcat
dispozițiile art. 85 și art. 107 C. proc. civ., care prevăd că judecătorul nu poate
hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, respectiv,
că președintele va amâna judecarea pricinii ori de câte ori constată că partea care
lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege sub pedeapsa
nulității.
Încălcarea normelor procedurale
enunțate, ce se constituie în garanții ale asigurării a două din principiile fundamentale
ale procesului civil, respectiv, principiul contradictorialității și principiul
dreptului la apărare, atrage sancțiunea nulității hotărârii recurate, conform dispozițiilor
art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
În raport de soluția de
casare prefigurată în temeiul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C.
proc. civ., Înalta Curte constată că analiza celorlalte critici formulate în recurs
nu se mai impune, aspectele invocate de recurenta-reclamantă urmând a fi examinate
cu ocazia rejudecării cauzei de către instanța de fond.
Pentru considerentele
expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1)-alin. (3) și alin. (5) și art.
313 C. proc. civ., precum și al art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta
Curte va dispune admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei
spre rejudecare aceleiași instanțe, numai în ceea ce privește reclamanta SC
O.P. SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat
de SC O.P. SRL împotriva sentinței nr. 377 din 24 ianuarie 2011 a Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată
și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, numai în ceea ce privește
reclamanta SC O.P. SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 1 aprilie 2015.