ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5185/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5185/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București, reclamanta SC C. SA în contradictoriu cu pârâtul Consiliul
Concurenței a solicitat anularea Deciziei nr. 62 din 7 decembrie 2009 emisă de
pârât.
Prin cererea de
completare și precizare a acțiunii, reclamanta a contestat, pe calea excepției
de nelegalitate, Ordinul nr. 132 din 23 mai 2007, emis de pârât, prin care s-a
declanșat din oficiu investigația.
Prin
Sentința nr. 4719 din 24 noiembrie 2010 a Curții de Apel București
a fost respinsă
excepția de nelegalitate ca neîntemeiată și a fost
respinsă acțiunea,
astfel cum a fost completată și precizată, formulată de reclamanta SC C. SA, în
contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut că excepția de nelegalitate a Ordinului nr.
132 din 23 mai 2007 invocată de reclamantă, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004
este neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente.
A reținut instanța de
primă jurisdicție că prin Ordinul nr. 132 din 23 mai 2007 președintele
Consiliului Concurenței a dispus declanșarea unei investigații, având ca obiect
încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 de
către agenții economici și asociațiile de agenți economici activi pe piața
pâinii din România și pe piețele conexe.
Criticile de
nelegalitate invocate de reclamantă, în sensul că ordonarea efectuării
investigației, din oficiu, trebuia să fie precedată de un act al Plenului
Consiliului Concurenței, conform Regulamentului de organizare și funcționare și
procedura Consiliului Concurenței, iar, în lipsa unui asemenea înscris, ordinul
ar fi lovit de nulitate, nu au fost reținute de instanța de fond.
Instanța a apreciat
că interpretarea dată dispozițiilor legale aplicabile cauzei nu presupun
necesitatea unei decizii a plenului Consiliului pentru posibilitatea
declanșării din oficiu a unei investigații.
Dispozițiile
regulamentului pentru cazul din speță, trebuie interpretate în sensul că
Ordinul nr. 132/2007 a avut la bază acordul de principiu al plenului deoarece,
în caz contrar nu ar fi emis plenul decizia contestată în prezenta cauză,
decizie care a avut la bază ordinul președintelui nr. 132/2007.
De altfel, a apreciat
instanța că în anul 2007, atunci când a fost emis Ordinul nr. 132, era
aplicabil Regulamentul din 16 aprilie 2004, care a fost abrogat la 5 august
2010.
Regulamentul despre
care face vorbire reclamanta a constatat instanța că nu este aplicabil
ordinului nr. 132/2007.
Cu privire la fondul
cauzei dedusă judecății, instanța de primă jurisdicție reține că, prin Decizia nr.
62 din 7 decembrie 2009, autoritatea pârâtă a constatat încălcarea
dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, prin săvârșirea
unei practici concertate având ca obiect și ca efect fixarea unui nivel al
prețului de vânzare a pâinii pe piața pâinii din Jud. Vrancea, de către
reclamantă și alte 30 societăți comerciale și a dispus sancționarea reclamantei
cu amendă în valoare de 1.909.455 lei, precum și a celorlalte societăți
comerciale cu o amendă în cuantum diferențiat, raportat la cifra de afaceri
totală realizată în anul financiar anterior sancționării de către fiecare societate
comercială.
Prima critică de
nelegalitate a actului contestat de către reclamantă a reținut instanța că se
referă la faptul că nu există o practică concertată, conform accepțiunii dată
de Legea nr. 21/1991, de T.C.E. și de practica C.J.U.E.
Instanța a constatat
că aceste susțineri ale reclamantei nu pot fi reținute, întrucât C.J.U.E. a
stabilit că o practică concertată vizează o formă de coordonare între agenții
economici implicați (fără să fi mers până la realizarea unei convenții
propriu-zise), care substituie în mod conștient riscurile concurenței cu o
cooperare practică între acestea.
Din jurisprudența
acestei instanțe europene s-a reținut că scopul pentru care a fost creată
noțiunea de practică concertată a fost acela de a evita situațiile în care
agenții economici ar putea să evite incidența regulilor de concurență, prin
aceea că nu ar realiza o înțelegere propriu-zisă, ci s-ar putea doar informa
reciproc, în avans, cu privire la atitudinea pe care fiecare intenționează să o
adopte pe piață, astfel încât își pot adapta comportamentul comercial știind că
ceilalți concurenți se vor purta în același fel. Ca atare, o practică
concertată nu presupune ca participanții să ajungă la o înțelegere în sensul
unui acord de voință cu privire la ce ar trebui să facă sau nu pe o piață.
Instanța a constatat
că din jurisprudența constantă a C.J.U.E. a rezultat că noțiunea de practică
concertată implică 3 elemente, respectiv concertarea între întreprinderi, un
comportament pe piața, care dă curs acestei concertări, precum și o legătură de
cauzalitate între concertare și comportament pe piață.
Tot în practica C.J.U.E.
s-a statuat că există o prezumție (sub rezerva probei contrare, ce revine
operatorilor interesați) în sensul că întreprinderile participante la
concertare, care rămân active pe piață, țin seama de schimbul de informații cu
concurenții lor pentru a determina propriul comportament pe piața relevantă.
Referitor la ce-a de
a doua critică adusă deciziei contestate de reclamantă, în sensul netemeiniciei
actului contestat cu un prim aspect de nerespectare a standardului probator
impus pe plan național și comunitar în scopul stabilirii unor practici
concertate, instanța a reținut că este nefondată, întrucât documentele care
demonstrează faptul că agenții economici s-au contactat reciproc și că, în
fapt, au urmărit înlăturarea oricăror incertitudini legate de comportamentul
viitor al concurenților lor, constituie probe conforme unui standard probator
impus pe plan național și internațional pentru constatarea practicii
concertate.
A reținut instanța de
primă jurisdicție faptul că în cauză Consiliul Concurenței a apreciat corect
valoarea probatorie a documentelor și, în special, a celor trei declarații date
de agenții economici, care au participat la întâlnirea D.A.D.R. instanța de
fond a constatat că în jurisprudența comunitară a fost reținut faptul că
declarațiile date de unul dintre agenții economici care a participat la
încălcare și care conțin o descriere a naturii discuțiilor dintre agenții
economici și a obiectivului urmărit de aceștia reprezintă un fundament solid
pentru constatările comisiei, în ceea ce privește încălcarea.
În speța dedusă
judecății, instanța constată că în mod corect autoritatea de concurență a
apreciat îndeplinite condițiile pentru a sancționa realizarea unei practici
concertate.
A stabilit instanța
de primă jurisdicție faptul că, la întâlnirea de la D.A.D.R. din 28 martie 2007,
în ceea ce privește prețul ce urma a fi practicat pentru kilogramul de pâine
albă, părțile între care s-a realizat concertarea au adoptat și un comportament
pe piață conform acțiunii concertate (toți cei 31 agenți economici implicați
practicând un preț de aproximativ 2,1 lei/kg pâine, fără T.V.A., acest
comportament fiind consecința directă a informațiilor de care aceștia au luat
cunoștință în cadrul întâlnirii din 28 martie 2007).
Întrucât, pe baza
informațiilor și a calculelor pe care reclamanta le-a furnizat pârâtei ar fi
rezultat în ceea ce o privește un preț de 2,073 lei/kg de pâine albă, aceasta
nu a adoptat un comportament individual și a practicat prețul stabilit în jurul
valorii de 2,1 lei/kg, ca urmare a participării la practica concertată în
sectorul comercializării pâinii.A reținut instanța de fond faptul că pe ordinea
de zi oficială a ședinței din 28 martie 2007, nu s-a regăsit în mod explicit
nici un subiect, care să implice discutarea prețurilor, însă aceasta nu
înseamnă că prețurile nu au fost discutate cu prilejul acelei întâlniri, din
moment ce, în perioada imediat următoare, într-un interval de 3 zile, toți
agenții economici participanți la acea întâlnire au majorat prețul de vânzare a
pâinii albe.
Susținerile
reclamantei în sensul că majorarea prețului pâinii s-a datorat unor motive
obiective (creșterea prețurilor la materiile prime, a salariilor, investițiile
efectuate pentru alinierea unităților de producție la standarde comunitare,
obținerea unui anumit profit, etc.) nu sunt relevante, a apreciat instanța,
având în vedere fapta pentru care a fost sancționată reclamanta, respectiv
participarea la o practică concertată.
Autoritatea pârâtă a
sancționat fapta agenților economici care nu și-au determinat în mod
independent politica de prețuri, ci au ales să practice de comun acord, în urma
unei acțiuni concertate același preț.
Dacă o atare cerință
de determinare în mod independent a politicii pe care agentul intenționează să
o adopte pe piață nu exclude, nu interzice ca operatorii economici să se
adapteze în mod inteligent la comportamentul existent ori anticipat al
concurenților, a reținut instanța că legea concurenței interzice orice contact
direct sau indirect între operatorii economici concurenți, contact capabil să
influențeze comportamentul pe piață al unui concurent actual sau potențial, sau
care ar putea să dezvăluie unui concurent cursul comportamentului pe care
ceilalți operatori economici au decis sau plănuiesc să îl adopte pe piață,
atunci când obiectul sau efectul unui astfel de contact între operatorii
economici de pe piață în cauză este de a crea condiții de desfășurare a
concurenței, care nu corespund condițiilor minimale de concurență pe acea
piață. A apreciat instanța că reclamanta, avea dreptul să-și ajusteze prețurile
în raport de evoluțiile pieței, însă nu a făcut acest lucru în mod independent,
ci în mod concertat cu concurenții săi.
Prețul este cel mai
important element al concurenței dintre agenții activi pe o anumită piață, iar
în cauza dedusă judecății, în urma întâlnirii de la D.A.D.R., agenții economici
au ales să înlăture incertitudinile dintre ei cu privire la comportamentul pe
care urmau să-l adopte pe piață în ceea ce privește prețul practicat la pâine.
Împrejurarea că
reclamanta anunța, atât verbal, cât și prin transmiterea către beneficiari a
noilor prețuri, cu minim 7 zile înainte de termenul majorării, a constatat
instanța de fond că nu este relevantă în cauză pentru a demonstra că nu a
existat o practică concertată, întrucât din declarațiile clienților reclamantei
nu a rezultat dacă au fost informați înaintea întâlnirii de la D.A.D.R. Vrancea
și nici dacă au fost informați cu privire la prețul exact al produsului.
Declarațiile depuse
de reclamantă în cursul audierilor, a constatat instanța că nu pot fi apreciate
ca făcând dovada deplină a celor relatate, întrucât nu mai prezintă
credibilitate.
Nu au avut relevanță
pentru instanță nici susținerile pârâtei cu privire la produsul, pâine albă 350 grame, care a fost comercializat la un preț diferit.
S-a reținut că
societatea a pus în practică cele stabilite cu concurenții săi privitor la
pâinea albă, care reprezenta ponderea în activitatea de producție.
Prin decizia
contestată instanța a apreciat că nu s-a reținut greșit definirea pieței
relevante în scopul stabilirii părții substanțiale de piață, astfel cum a
susținut reclamanta, întrucât consiliul a reținut că este vorba de piața
geografică a Jud. Vrancea prin analizarea condiției referitoare la afectarea
concurenței și a concluzionat corect că pe această arie geografică faptele
sancționate au distorsionat concurența.
Aceasta a rezultat și
din faptul că, prețurile practicate de producătorii de pâine din afara Jud. Vrancea,
care au comercializat pâine în Jud. Vrancea, cu privire la prețurile practicate
înainte și după aprilie 2007 și creșterile de preț de la începutul lunii
aprilie 2007, erau mult sub nivelul de 2,1 lei/kg pâine albă. Acești
producători nu au participat la întâlnirile D.A.D.R.
În afara județului,
respectiv Jud. Bacău prețurile erau diferite, astfel că, aria geografică
reținută ca piață relevantă a fost definită corect prin actul contestat.
Cu privire la modul
de individualizare a sancțiunii contravenționale se reține că și sub acest
aspect decizia este legală.
Limita maximă este
fixată de lege la 10% și conform afirmațiilor pârâtei s-a urmărit evitarea
aplicării unei amenzi disproporționate prin raportare la dimensiunea agentului
economic. Amenda a fost stabilită la un nivel de 4% din cifra de afaceri și s-a
avut în vedere atât caracterul punitiv al sancțiunii (de natură să fie
resimțită de contravenient), cât și pentru realizarea caracterului preventiv și
educativ.
Se apreciază că acest
cuantum al amenzii nu conduce la deteriorarea situației financiare a
reclamantei și cu atât mai mult nu conduce la eliminarea sa de pe piață.
Împotriva Sentinței
civile nr. 4719 din data de 24 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel
București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,
a declarat recurs în termen legal reclamanta SC C. SA, prin care s-a solicitat
admiterea căii extraordinare de atac și modificarea în tot a hotărârii
atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și
ulterior completată și precizată, respectiv în sensul, în principal, al
admiterii excepției de nelegalitate a Ordinului Președintelui
Consiliului Concurenței nr. 132 din 23 mai 2007 cu consecința
constatării nelegalității tuturor actelor ulterioare acestuia (Raportul
privind investigația și Decizia Consiliului Concurenței nr. 62 din
7 decembrie 2009), și, în subsidiar, a anulării Deciziei Consiliului
Concurenței nr. 62 din 7 decembrie 2009 pentru nelegalitatea și
netemeinicia măsurilor dispuse.
S-a învederat, prin
motivele cererii de recurs, că instanța de fond a interpretat și aplicat
greșit dispozițiile legale în ceea ce privește respingerea
excepției de nelegalitate invocate de reclamantă, că hotărârea
instanței de fond nu cuprinde nici un fel de motivare cu privire la
înlăturarea motivului de nulitate privind încălcarea prevederilor legale
referitoare la audieri (art. 304 punctul 7 C. proc. civ.), că hotărârea
instanței de fond este netemeinică și nelegală sub aspectul
respingerii pe fond a cererii de anulare a Deciziei nr. 62/2009 a Consiliului
Concurenței prin care s-a constatat încălcarea dispozițiilor art. 5 alin.
(1) lit. a) din Legea nr. 21/1996 prin săvârșirea unei practici concertate
de către reclamantă și alte 30 de societăți comerciale și s-a
dispus amendarea recurentei cu amenda în valoare de 1.909.455 lei (în
condițiile în care Consiliul Concurenței: - nu a dovedit conform
standardului probatoriu practica concertată, respectiv concertarea între
societăți și faptul că în cadrul întâlnirii din data de 28 martie
2007 au avut loc discuții între reclamantă și celelalte 30 de
societăți cu privire la prețurile de vânzare a pâinii în Jud. Vrancea;
- nu a dovedit uniformitatea prețurilor și adatelor la care
prețurile de vânzare a pâinii au crescut; - nu a dovedit existența
unei relații de cauzalitate între concertare și comportamentul
agenților pe piață și nici nu a exclus temeinic justificat orice
explicație plauzibilă privind comportamentul societății reclamante pe
piață; - nu a respectat principiile consacrate la nivel comunitar și
național cu privire la standardul probator necesar dovedirii unei practici
concertate; - a interpretat în mod formal și forțat probele existente
la dosar, distorsionând înțelesul documentelor, omițând să ia în
considerare probele depuse de reclamantă care făceau dovada inexistenței
faptei, acordând valoare probatorie limitată anumitor probe relevante în mod
abuziv), și că instanța de fond a interpretat greșit
dispozițiile legale privind criteriile de stabilire a cuantumului amenzii.
Prin întâmpinarea
formulată în cauză, prin care s-a răspuns detaliat la motivele de recurs
invocate de recurenta SC C. SA Focșani, intimatul Consiliul
Concurenței a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu
consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței
atacate.
Prin încheierea de
ședință din data de 10 noiembrie 2011 s-a dispus, în temeiul art. 244
alin. (1) punctul 1 C. proc. civ., suspendarea judecății recursului până
la soluționarea irevocabilă a cauzei ce a format obiectul Dosarului nr. 13261/231/2010
aflat pe rolul Tribunalului Vrancea, iar la data de 3 aprilie 2013 recurenta SC
C. SA Focșani a solicitat repunerea cauzei pe rol în vederea continuării
judecății, motivat de faptul că la data de 6 februarie 2013 Curtea de Apel
Galați a soluționat irevocabil, prin Decizia civilă nr. 59/R/2013,
dosarul mai sus menționat.
Recursul declarat de
SC C. SA Focșani împotriva Sentinței civile nr. 4719 din data de 24
noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a
VIII-a de contencios administrativ și fiscal, este fondat și urmează
a fi admis, cu consecința modificării în parte a hotărârii atacate în
sensul anulării Deciziei Consiliului Concurenței nr. 62 din 7 decembrie
2009 în partea referitoare la sancționarea societății reclamante
și a menținerii celorlalte dispoziții ale hotărârii recurate
(privitoare la respingerea excepției de nelegalitate a Ordinului
Președintelui Consiliului Concurenței nr. 132 din 23 mai 2007),
pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin Decizia nr. 62
din 7 decembrie 2009 a Plenului Consiliului Concurenței s-a constatat
încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea
concurenței nr. 21/1996, republicată, prin săvârșirea unei practici
concertate având ca obiect și ca efect fixarea unui nivel al prețului
de vânzare a pâinii pe piața pâinii din Jud. Vrancea, de către un număr de
31 societăți comerciale, printre care și reclamanta SC C. SA
Focșani, și s-a dispus, în temeiul art. 51 din Legea concurenței
nr. 21/1996, republicată, sancționarea societăților comerciale,
pentru încălcarea art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996,
republicată, prin săvârșirea unei practici concertate având ca obiect
și ca efect fixarea unui nivel al prețului de vânzare a pâinii pe
piața pâinii din Jud. Vrancea, cu amendă, recurentei aplicându-se o amendă
în valoare de 1.909.455 lei.
Se reține, în
litigiu, în primul rând, că probe esențiale invocate de Consiliul
Concurenței în susținerea Deciziei nr. 62/2009 (menționate ca
atare în anexele II.8, II.10 și II.11 ale Raportului de investigație
întocmit de echipa de inspectori a Consiliului Concurenței, raport ce a
stat la baza deciziei mai sus menționate) au fost desființate pe cale
judecătorească, în mod irevocabil. Astfel, prin Sentința civilă nr. 2050
din data de 4 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Focșani a fost
admisă în parte sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea
cu consecința desființării parțiale a Adresei nr. 6609 din 3
decembrie 2008 a D.A.D.R. Vrancea în ce privește mențiunile ”La
întâlnirea care a avut loc în sediul D.A.D.R. Vrancea pe data de 28 martie 2007
au participat 31 procesatori din sectorul morărit - panificație” și
”Menționăm, de asemenea faptul că, reprezentanții instituțiilor
din județ, au participat doar în prima parte a întâlnirii, după care,
procesatorii au rămas împreună cu președintele Asociației pentru a
dezbate problemele specifice activității proprii. Anexăm în xerocopie,
lista participanților la întâlnire”, a desființării tabelului anexat
la Adresa nr. 6609 din 3 decembrie 2008 a D.A.D.R. Vrancea înregistrată la
Consiliul Concurenței sub nr. CC/DBC/2624 din 8 decembrie 2008, intitulat
”Tabel nominal cu agenții economici din sectorul morărit-panificație
din Jud. Vrancea are au participat la întâlnirea din data de 28 martie 2007, de
la sediul D.A.D.R. Vrancea cu tema: Prezentarea problemelor din sectorul
morărit-panificație” și a desființării parțiale a
înscrisului Adresa nr. 17 din 20 ianuarie 2009 a SC D.I. SRL Focșani
înregistrată la Consiliul Concurenței sub nr. CC/DBC/117 din 20 ianuarie 2009,
în ceea ce privește mențiunea ”documentul nr. 28/proces verbal
încheiat ca urmare a inspecției din 6 iunie 2007, a fost primit din partea
d-lui Ș.L. – președintele A.M.P. a Jud. Vrancea, care a fost prezent
la acea întrunire”, iar prin Decizia civilă nr. 175 din data de 13 septembrie
2012 a Tribunalului Vrancea a fost schimbată în parte Sentința civilă nr. 2050
din data de 4 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Focșani în
sensul că a fost desființat și documentul nr. 28 intitulat ”minuta
din 28 martie 2007 – D.A.D.R. Vrancea”.
Se constată, în al
doilea rând, că Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
de contencios administrativ și fiscal, s-a pronunțat irevocabil cu
privire la acțiunea în contencios administrativ prin care 24 de
societăți comerciale din cele 31 sancționate pentru încălcarea
dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996,
republicată, prin săvârșirea unei practici concertate având ca obiect
și ca efect fixarea unui nivel al prețului de vânzare a pâinii pe
piața pâinii din Jud. Vrancea, au solicitat anularea Decizia nr. 62/2009 a
Plenului Consiliului Concurenței. Astfel, prin Decizia nr. 3916 din data
de 3 octombrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
de contencios administrativ și fiscal, a admis recursurile declarate de SC
F.C.I. SRL, SC S. SRL, SC P. SRL, SC P. SRL, SC L.C. SRL, SC F.I. SRL, SC P.S.M.
SRL, SC I.A.N.H.V.P. SRL, SC R. SRL, SC P.I. SA, SC C. SRL, SC C. SRL, SC E.
SRL, SC M.M. SRL, SC P. SRL, SC M.A. SRL, SC P.L.P. SRL, SC F. SRL, SC S. SRL,
SC O.C. SRL, SC G.P.G. SRL, SC S. SRL, SC S.L.G.M.C. SRL și SC N.P. SRL
împotriva Sentinței civile nr. 377 din 24 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și a
modificat sentința atacată în sensul anulării în parte a Deciziei
Consiliului Concurenței nr. 62 din /7 decembrie 2009 referitor la societățile
recurente, pe care le-a exonerat de plata sancțiunii contravenționale.
S-a învederat, prin
decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, mai sus
menționată, că din coroborarea datelor ce rezultă din probele administrate
în cauză reiese că situația de fapt reținută în decizia emisă de
Consiliul Concurenței, menținută de instanța de fond, nu
reflectă realitatea, că nu se poate stabili existența unei înțelegeri
anticoncurențiale în fixarea prețului de vânzare a pâinii, care să fi
fost pusă în practică de către societățile comerciale recurente,
creșterea prețurilor în perioada martie – aprilie 2007, practicată de
toți producătorii din sectorul morărit-panificație din Jud. Vrancea
fiind naturală și spontană, determinată de condițiile economice
concrete, și că nu s-a făcut dovada în cauză că majorarea prețului
pâinii a fost urmarea acțiunii conceratea desfășurate de
societățile comerciale recurente, nerezultând încălcarea prevederilor
legale în materie de concurență, respectiv a dispozițiilor art. 5 alin.
(1) din Legea nr. 21/1996 a concurenței.
În condițiile în
care prin Decizia nr. 62/2009 a Plenului Consiliului Concurenței s-a
reținut încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea
concurenței nr. 21/1996, republicată, prin săvârșirea unei practici
concertate având ca obiect și ca efect fixarea unui nivel al prețului
de vânzare a pâinii pe piața pâinii din Jud. Vrancea, de către un număr de
31 societăți comerciale, printre care reclamanta SC C. S.A Focșani,
dar și cele 24 de societăți comerciale ale căror recursuri au fost
admise prin Decizia nr. 3916 din data de 3 octombrie 2012 a Înaltei Curți
de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ
și fiscal, se impune a se dispune, în litigiul dedus judecății, în
vederea asigurării unei jurisprudențe unitare (împrejurările de fapt
și de drept fiind comune pentru toate cele 31 societăți comerciale
sancționate prin același act administrativ) și în concretizarea
efectului pozitiv al lucrului judecat (care presupune că aceeași chestiune
litigioasă, dezlegată irevocabil într-un prim proces, nu poate fi contrazisă
printr-o statuare jurisdicțională contrară ulterioară), anularea în parte
a Deciziei Consiliului Concurenței nr. 62 din 7 decembrie 2009 în partea
referitoare la sancționarea societății reclamante.
Cât privește
partea din sentința recurată prin care a fost respinsă ca neîntemeiată
excepția de nelegalitate a Ordinului Președintelui Consiliului
Concurenței nr. 132 din 23 mai 2007 prin care s-a declanșat
investigația având ca obiect posibila încălcare a prevederilor art. 5 alin.
(1) din Legea concurenței de către agenții economici și
asociațiile de agenți economici activi pe piața pâinii din
România și pe piețele conexe acesteia, se reține că aceasta este
legală și temeinică, ordinul în discuție fiind emis cu respectarea
prevederilor art. 20 alin. (3) și art. 34 lit. a) din Legea nr. 21/1996 a
concurenței, în forma în vigoare la data de 23 mai 2007, care prevedeau că
”Președintele Consiliului Concurenței
ordonă
efectuarea de investigații și desemnează raportorul pentru fiecare
investigație”,și, respectiv, că ”
Consiliul Concurenței
dispune efectuarea de investigații, potrivit atribuțiilor sale, în condițiile art.
40: lit. a) din oficiu; (...)”.
În raport
de cele mai sus arătate, constatând că sunt întemeiate o parte din motivele de
recurs invocate în cauză, urmează a se dispune, în temeiul prevederilor art. 20
alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu
modificările și completările ulterioare, precum și a
dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., admiterea
recursului declarat de SC C. SA Focșani împotriva
Sentinței civile
nr. 4719 din data de 24 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel
București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,
și modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul anulării Deciziei
Consiliului Concurenței nr. 62 din 7 decembrie 2009 în partea referitoare
la sancționarea societății reclamante, cu menținerea celorlalte
dispoziții ale hotărârii recurate (privitoare la respingerea
excepției de nelegalitate a Ordinului Președintelui Consiliului
Concurenței nr. 132 din 23 mai 2007).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de SC C. SA Focșani împotriva Sentinței nr. 4719 din 24 noiembrie 2010
a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Modifică
în parte sentința atacată în sensul că admite acțiunea reclamantei SC C. SA Focșani.
Anulează
în parte decizia Consiliului Concurenței nr. 62 din 7 decembrie 2009 în partea
referitoare la sancționarea societății reclamante.
Menține
celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.