ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5185/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta SC C. SA în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței a solicitat anularea Deciziei nr. 62 din 7 decembrie 2009 emisă de pârât. Prin cererea de completare și precizare a acțiunii, reclamanta a contestat, pe calea excepției de nelegalitate, Ordinul nr. 132 din 23 mai 2007, emis de pârât, prin care s-a declanșat din oficiu investigația. Prin Sentința nr. 4719 din 24 noiembrie 2010 a Curții de Apel București a fost respinsă excepția de nelegalitate ca neîntemeiată și a fost respinsă acțiunea, astfel cum a fost completată și precizată, formulată de reclamanta SC C. SA, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 132 din 23 mai 2007 invocată de reclamantă, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 este neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente. A reținut instanța de primă jurisdicție că prin Ordinul nr. 132 din 23 mai 2007 președintele Consiliului Concurenței a dispus declanșarea unei investigații, având ca obiect încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 de către agenții economici și asociațiile de agenți economici activi pe piața pâinii din România și pe piețele conexe.

Criticile de nelegalitate invocate de reclamantă, în sensul că ordonarea efectuării investigației, din oficiu, trebuia să fie precedată de un act al Plenului Consiliului Concurenței, conform Regulamentului de organizare și funcționare și procedura Consiliului Concurenței, iar, în lipsa unui asemenea înscris, ordinul ar fi lovit de nulitate, nu au fost reținute de instanța de fond. Instanța a apreciat că interpretarea dată dispozițiilor legale aplicabile cauzei nu presupun necesitatea unei decizii a plenului Consiliului pentru posibilitatea declanșării din oficiu a unei investigații. Dispozițiile regulamentului pentru cazul din speță, trebuie interpretate în sensul că Ordinul nr. 132/2007 a avut la bază acordul de principiu al plenului deoarece, în caz contrar nu ar fi emis plenul decizia contestată în prezenta cauză, decizie care a avut la bază ordinul președintelui nr. 132/2007.

De altfel, a apreciat instanța că în anul 2007, atunci când a fost emis Ordinul nr. 132, era aplicabil Regulamentul din 16 aprilie 2004, care a fost abrogat la 5 august 2010. Regulamentul despre care face vorbire reclamanta a constatat instanța că nu este aplicabil ordinului nr. 132/2007.

Cu privire la fondul cauzei dedusă judecății, instanța de primă jurisdicție reține că, prin Decizia nr. 62 din 7 decembrie 2009, autoritatea pârâtă a constatat încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, prin săvârșirea unei practici concertate având ca obiect și ca efect fixarea unui nivel al prețului de vânzare a pâinii pe piața pâinii din Jud. Vrancea, de către reclamantă și alte 30 societăți comerciale și a dispus sancționarea reclamantei cu amendă în valoare de 1.909.455 lei, precum și a celorlalte societăți comerciale cu o amendă în cuantum diferențiat, raportat la cifra de afaceri totală realizată în anul financiar anterior sancționării de către fiecare societate comercială.

Prima critică de nelegalitate a actului contestat de către reclamantă a reținut instanța că se referă la faptul că nu există o practică concertată, conform accepțiunii dată de Legea nr. 21/1991, de T.C.E. și de practica C.J.U.E. Instanța a constatat că aceste susțineri ale reclamantei nu pot fi reținute, întrucât C.J.U.E. a stabilit că o practică concertată vizează o formă de coordonare între agenții economici implicați (fără să fi mers până la realizarea unei convenții propriu-zise), care substituie în mod conștient riscurile concurenței cu o cooperare practică între acestea.

Din jurisprudența acestei instanțe europene s-a reținut că scopul pentru care a fost creată noțiunea de practică concertată a fost acela de a evita situațiile în care agenții economici ar putea să evite incidența regulilor de concurență, prin aceea că nu ar realiza o înțelegere propriu-zisă, ci s-ar putea doar informa reciproc, în avans, cu privire la atitudinea pe care fiecare intenționează să o adopte pe piață, astfel încât își pot adapta comportamentul comercial știind că ceilalți concurenți se vor purta în același fel. Ca atare, o practică concertată nu presupune ca participanții să ajungă la o înțelegere în sensul unui acord de voință cu privire la ce ar trebui să facă sau nu pe o piață.

Instanța a constatat că din jurisprudența constantă a C.J.U.E. a rezultat că noțiunea de practică concertată implică 3 elemente, respectiv concertarea între întreprinderi, un comportament pe piața, care dă curs acestei concertări, precum și o legătură de cauzalitate între concertare și comportament pe piață. Tot în practica C.J.U.E. s-a statuat că există o prezumție (sub rezerva probei contrare, ce revine operatorilor interesați) în sensul că întreprinderile participante la concertare, care rămân active pe piață, țin seama de schimbul de informații cu concurenții lor pentru a determina propriul comportament pe piața relevantă.

Referitor la ce-a de a doua critică adusă deciziei contestate de reclamantă, în sensul netemeiniciei actului contestat cu un prim aspect de nerespectare a standardului probator impus pe plan național și comunitar în scopul stabilirii unor practici concertate, instanța a reținut că este nefondată, întrucât documentele care demonstrează faptul că agenții economici s-au contactat reciproc și că, în fapt, au urmărit înlăturarea oricăror incertitudini legate de comportamentul viitor al concurenților lor, constituie probe conforme unui standard probator impus pe plan național și internațional pentru constatarea practicii concertate. A reținut instanța de primă jurisdicție faptul că în cauză Consiliul Concurenței a apreciat corect valoarea probatorie a documentelor și, în special, a celor trei declarații date de agenții economici, care au participat la întâlnirea D.A.D.R.

instanța de fond a constatat că în jurisprudența comunitară a fost reținut faptul că declarațiile date de unul dintre agenții economici care a participat la încălcare și care conțin o descriere a naturii discuțiilor dintre agenții economici și a obiectivului urmărit de aceștia reprezintă un fundament solid pentru constatările comisiei, în ceea ce privește încălcarea. În speța dedusă judecății, instanța constată că în mod corect autoritatea de concurență a apreciat îndeplinite condițiile pentru a sancționa realizarea unei practici concertate. A stabilit instanța de primă jurisdicție faptul că, la întâlnirea de la D.A.D.R.

din 28 martie 2007, în ceea ce privește prețul ce urma a fi practicat pentru kilogramul de pâine albă, părțile între care s-a realizat concertarea au adoptat și un comportament pe piață conform acțiunii concertate (toți cei 31 agenți economici implicați practicând un preț de aproximativ 2,1 lei/kg pâine, fără T.V.A., acest comportament fiind consecința directă a informațiilor de care aceștia au luat cunoștință în cadrul întâlnirii din 28 martie 2007). Întrucât, pe baza informațiilor și a calculelor pe care reclamanta le-a furnizat pârâtei ar fi rezultat în ceea ce o privește un preț de 2,073 lei/kg de pâine albă, aceasta nu a adoptat un comportament individual și a practicat prețul stabilit în jurul valorii de 2,1 lei/kg, ca urmare a participării la practica concertată în sectorul comercializării pâinii.A reținut instanța de fond faptul că pe ordinea de zi oficială a ședinței din 28 martie 2007, nu s-a regăsit în mod explicit nici un subiect, care să implice discutarea prețurilor, însă aceasta nu înseamnă că prețurile nu au fost discutate cu prilejul acelei întâlniri, din moment ce, în perioada imediat următoare, într-un interval de 3 zile, toți agenții economici participanți la acea întâlnire au majorat prețul de vânzare a pâinii albe.

Susținerile reclamantei în sensul că majorarea prețului pâinii s-a datorat unor motive obiective (creșterea prețurilor la materiile prime, a salariilor, investițiile efectuate pentru alinierea unităților de producție la standarde comunitare, obținerea unui anumit profit, etc.) nu sunt relevante, a apreciat instanța, având în vedere fapta pentru care a fost sancționată reclamanta, respectiv participarea la o practică concertată. Autoritatea pârâtă a sancționat fapta agenților economici care nu și-au determinat în mod independent politica de prețuri, ci au ales să practice de comun acord, în urma unei acțiuni concertate același preț.

Dacă o atare cerință de determinare în mod independent a politicii pe care agentul intenționează să o adopte pe piață nu exclude, nu interzice ca operatorii economici să se adapteze în mod inteligent la comportamentul existent ori anticipat al concurenților, a reținut instanța că legea concurenței interzice orice contact direct sau indirect între operatorii economici concurenți, contact capabil să influențeze comportamentul pe piață al unui concurent actual sau potențial, sau care ar putea să dezvăluie unui concurent cursul comportamentului pe care ceilalți operatori economici au decis sau plănuiesc să îl adopte pe piață, atunci când obiectul sau efectul unui astfel de contact între operatorii economici de pe piață în cauză este de a crea condiții de desfășurare a concurenței, care nu corespund condițiilor minimale de concurență pe acea piață.

A apreciat instanța că reclamanta, avea dreptul să-și ajusteze prețurile în raport de evoluțiile pieței, însă nu a făcut acest lucru în mod independent, ci în mod concertat cu concurenții săi. Prețul este cel mai important element al concurenței dintre agenții activi pe o anumită piață, iar în cauza dedusă judecății, în urma întâlnirii de la D.A.D.R., agenții economici au ales să înlăture incertitudinile dintre ei cu privire la comportamentul pe care urmau să-l adopte pe piață în ceea ce privește prețul practicat la pâine. Împrejurarea că reclamanta anunța, atât verbal, cât și prin transmiterea către beneficiari a noilor prețuri, cu minim 7 zile înainte de termenul majorării, a constatat instanța de fond că nu este relevantă în cauză pentru a demonstra că nu a existat o practică concertată, întrucât din declarațiile clienților reclamantei nu a rezultat dacă au fost informați înaintea întâlnirii de la D.A.D.R.

Vrancea și nici dacă au fost informați cu privire la prețul exact al produsului. Declarațiile depuse de reclamantă în cursul audierilor, a constatat instanța că nu pot fi apreciate ca făcând dovada deplină a celor relatate, întrucât nu mai prezintă credibilitate. Nu au avut relevanță pentru instanță nici susținerile pârâtei cu privire la produsul, pâine albă 350 grame, care a fost comercializat la un preț diferit. S-a reținut că societatea a pus în practică cele stabilite cu concurenții săi privitor la pâinea albă, care reprezenta ponderea în activitatea de producție.

Prin decizia contestată instanța a apreciat că nu s-a reținut greșit definirea pieței relevante în scopul stabilirii părții substanțiale de piață, astfel cum a susținut reclamanta, întrucât consiliul a reținut că este vorba de piața geografică a Jud. Vrancea prin analizarea condiției referitoare la afectarea concurenței și a concluzionat corect că pe această arie geografică faptele sancționate au distorsionat concurența. Aceasta a rezultat și din faptul că, prețurile practicate de producătorii de pâine din afara Jud. Vrancea, care au comercializat pâine în Jud. Vrancea, cu privire la prețurile practicate înainte și după aprilie 2007 și creșterile de preț de la începutul lunii aprilie 2007, erau mult sub nivelul de 2,1 lei/kg pâine albă.

Acești producători nu au participat la întâlnirile D.A.D.R. În afara județului, respectiv Jud. Bacău prețurile erau diferite, astfel că, aria geografică reținută ca piață relevantă a fost definită corect prin actul contestat. Cu privire la modul de individualizare a sancțiunii contravenționale se reține că și sub acest aspect decizia este legală. Limita maximă este fixată de lege la 10% și conform afirmațiilor pârâtei s-a urmărit evitarea aplicării unei amenzi disproporționate prin raportare la dimensiunea agentului economic. Amenda a fost stabilită la un nivel de 4% din cifra de afaceri și s-a avut în vedere atât caracterul punitiv al sancțiunii (de natură să fie resimțită de contravenient), cât și pentru realizarea caracterului preventiv și educativ.

Se apreciază că acest cuantum al amenzii nu conduce la deteriorarea situației financiare a reclamantei și cu atât mai mult nu conduce la eliminarea sa de pe piață.

Împotriva Sentinței civile nr. 4719 din data de 24 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal reclamanta SC C. SA, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și ulterior completată și precizată, respectiv în sensul, în principal, al admiterii excepției de nelegalitate a Ordinului Președintelui Consiliului Concurenței nr. 132 din 23 mai 2007 cu consecința constatării nelegalității tuturor actelor ulterioare acestuia (Raportul privind investigația și Decizia Consiliului Concurenței nr. 62 din 7 decembrie 2009), și, în subsidiar, a anulării Deciziei Consiliului Concurenței nr. 62 din 7 decembrie 2009 pentru nelegalitatea și netemeinicia măsurilor dispuse.

S-a învederat, prin motivele cererii de recurs, că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale în ceea ce privește respingerea excepției de nelegalitate invocate de reclamantă, că hotărârea instanței de fond nu cuprinde nici un fel de motivare cu privire la înlăturarea motivului de nulitate privind încălcarea prevederilor legale referitoare la audieri (art. 304 punctul 7 C. proc.

civ.), că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală sub aspectul respingerii pe fond a cererii de anulare a Deciziei nr. 62/2009 a Consiliului Concurenței prin care s-a constatat încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996 prin săvârșirea unei practici concertate de către reclamantă și alte 30 de societăți comerciale și s-a dispus amendarea recurentei cu amenda în valoare de 1.909.455 lei (în condițiile în care Consiliul Concurenței: - nu a dovedit conform standardului probatoriu practica concertată, respectiv concertarea între societăți și faptul că în cadrul întâlnirii din data de 28 martie 2007 au avut loc discuții între reclamantă și celelalte 30 de societăți cu privire la prețurile de vânzare a pâinii în Jud. Vrancea; - nu a dovedit uniformitatea prețurilor și adatelor la care prețurile de vânzare a pâinii au crescut; - nu a dovedit existența unei relații de cauzalitate între concertare și comportamentul agenților pe piață și nici nu a exclus temeinic justificat orice explicație plauzibilă privind comportamentul societății reclamante pe piață; - nu a respectat principiile consacrate la nivel comunitar și național cu privire la standardul probator necesar dovedirii unei practici concertate; - a interpretat în mod formal și forțat probele existente la dosar, distorsionând înțelesul documentelor,

omițând să ia în considerare probele depuse de reclamantă care făceau dovada inexistenței faptei, acordând valoare probatorie limitată anumitor probe relevante în mod abuziv), și că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale privind criteriile de stabilire a cuantumului amenzii. Prin întâmpinarea formulată în cauză, prin care s-a răspuns detaliat la motivele de recurs invocate de recurenta SC C. SA Focșani, intimatul Consiliul Concurenței a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței atacate. Prin încheierea de ședință din data de 10 noiembrie 2011 s-a dispus, în temeiul art. 244 alin. (1) punctul 1 C. proc.

civ., suspendarea judecății recursului până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce a format obiectul Dosarului nr. 13261/231/2010 aflat pe rolul Tribunalului Vrancea, iar la data de 3 aprilie 2013 recurenta SC C. SA Focșani a solicitat repunerea cauzei pe rol în vederea continuării judecății, motivat de faptul că la data de 6 februarie 2013 Curtea de Apel Galați a soluționat irevocabil, prin Decizia civilă nr. 59/R/2013, dosarul mai sus menționat.

Recursul declarat de SC C. SA Focșani împotriva Sentinței civile nr. 4719 din data de 24 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, este fondat și urmează a fi admis, cu consecința modificării în parte a hotărârii atacate în sensul anulării Deciziei Consiliului Concurenței nr. 62 din 7 decembrie 2009 în partea referitoare la sancționarea societății reclamante și a menținerii celorlalte dispoziții ale hotărârii recurate (privitoare la respingerea excepției de nelegalitate a Ordinului Președintelui Consiliului Concurenței nr. 132 din 23 mai 2007), pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prin Decizia nr. 62 din 7 decembrie 2009 a Plenului Consiliului Concurenței s-a constatat încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, prin săvârșirea unei practici concertate având ca obiect și ca efect fixarea unui nivel al prețului de vânzare a pâinii pe piața pâinii din Jud. Vrancea, de către un număr de 31 societăți comerciale, printre care și reclamanta SC C. SA Focșani, și s-a dispus, în temeiul art. 51 din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, sancționarea societăților comerciale, pentru încălcarea art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, prin săvârșirea unei practici concertate având ca obiect și ca efect fixarea unui nivel al prețului de vânzare a pâinii pe piața pâinii din Jud. Vrancea, cu amendă, recurentei aplicându-se o amendă în valoare de 1.909.455 lei.

Se reține, în litigiu, în primul rând, că probe esențiale invocate de Consiliul Concurenței în susținerea Deciziei nr. 62/2009 (menționate ca atare în anexele II.8, II.10 și II.11 ale Raportului de investigație întocmit de echipa de inspectori a Consiliului Concurenței, raport ce a stat la baza deciziei mai sus menționate) au fost desființate pe cale judecătorească, în mod irevocabil. Astfel, prin Sentința civilă nr. 2050 din data de 4 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Focșani a fost admisă în parte sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea cu consecința desființării parțiale a Adresei nr. 6609 din 3 decembrie 2008 a D.A.D.R. Vrancea în ce privește mențiunile ”La întâlnirea care a avut loc în sediul D.A.D.R.

Vrancea pe data de 28 martie 2007 au participat 31 procesatori din sectorul morărit - panificație” și ”Menționăm, de asemenea faptul că, reprezentanții instituțiilor din județ, au participat doar în prima parte a întâlnirii, după care, procesatorii au rămas împreună cu președintele Asociației pentru a dezbate problemele specifice activității proprii. Anexăm în xerocopie, lista participanților la întâlnire”, a desființării tabelului anexat la Adresa nr. 6609 din 3 decembrie 2008 a D.A.D.R. Vrancea înregistrată la Consiliul Concurenței sub nr. CC/DBC/2624 din 8 decembrie 2008, intitulat ”Tabel nominal cu agenții economici din sectorul morărit-panificație din Jud. Vrancea are au participat la întâlnirea din data de 28 martie 2007, de la sediul D.A.D.R.

Vrancea cu tema: Prezentarea problemelor din sectorul morărit-panificație” și a desființării parțiale a înscrisului Adresa nr. 17 din 20 ianuarie 2009 a SC D.I. SRL Focșani înregistrată la Consiliul Concurenței sub nr. CC/DBC/117 din 20 ianuarie 2009, în ceea ce privește mențiunea ”documentul nr. 28/proces verbal încheiat ca urmare a inspecției din 6 iunie 2007, a fost primit din partea d-lui Ș.L. – președintele A.M.P. a Jud. Vrancea, care a fost prezent la acea întrunire”, iar prin Decizia civilă nr. 175 din data de 13 septembrie 2012 a Tribunalului Vrancea a fost schimbată în parte Sentința civilă nr. 2050 din data de 4 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Focșani în sensul că a fost desființat și documentul nr. 28 intitulat ”minuta din 28 martie 2007 – D.A.D.R.

Vrancea”. Se constată, în al doilea rând, că Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a pronunțat irevocabil cu privire la acțiunea în contencios administrativ prin care 24 de societăți comerciale din cele 31 sancționate pentru încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, prin săvârșirea unei practici concertate având ca obiect și ca efect fixarea unui nivel al prețului de vânzare a pâinii pe piața pâinii din Jud. Vrancea, au solicitat anularea Decizia nr. 62/2009 a Plenului Consiliului Concurenței. Astfel, prin Decizia nr. 3916 din data de 3 octombrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursurile declarate de SC F.C.I.

SRL, SC S. SRL, SC P. SRL, SC P. SRL, SC L.C. SRL, SC F.I. SRL, SC P.S.M. SRL, SC I.A.N.H.V.P. SRL, SC R. SRL, SC P.I. SA, SC C. SRL, SC C. SRL, SC E. SRL, SC M.M. SRL, SC P. SRL, SC M.A. SRL, SC P.L.P. SRL, SC F. SRL, SC S. SRL, SC O.C. SRL, SC G.P.G. SRL, SC S. SRL, SC S.L.G.M.C. SRL și SC N.P. SRL împotriva Sentinței civile nr. 377 din 24 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și a modificat sentința atacată în sensul anulării în parte a Deciziei Consiliului Concurenței nr. 62 din /7 decembrie 2009 referitor la societățile recurente, pe care le-a exonerat de plata sancțiunii contravenționale.

S-a învederat, prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, mai sus menționată, că din coroborarea datelor ce rezultă din probele administrate în cauză reiese că situația de fapt reținută în decizia emisă de Consiliul Concurenței, menținută de instanța de fond, nu reflectă realitatea, că nu se poate stabili existența unei înțelegeri anticoncurențiale în fixarea prețului de vânzare a pâinii, care să fi fost pusă în practică de către societățile comerciale recurente, creșterea prețurilor în perioada martie – aprilie 2007, practicată de toți producătorii din sectorul morărit-panificație din Jud. Vrancea fiind naturală și spontană, determinată de condițiile economice concrete, și că nu s-a făcut dovada în cauză că majorarea prețului pâinii a fost urmarea acțiunii conceratea desfășurate de societățile comerciale recurente, nerezultând încălcarea prevederilor legale în materie de concurență, respectiv a dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 a concurenței.

În condițiile în care prin Decizia nr. 62/2009 a Plenului Consiliului Concurenței s-a reținut încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, prin săvârșirea unei practici concertate având ca obiect și ca efect fixarea unui nivel al prețului de vânzare a pâinii pe piața pâinii din Jud. Vrancea, de către un număr de 31 societăți comerciale, printre care reclamanta SC C. S.A Focșani, dar și cele 24 de societăți comerciale ale căror recursuri au fost admise prin Decizia nr. 3916 din data de 3 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, se impune a se dispune, în litigiul dedus judecății, în vederea asigurării unei jurisprudențe unitare (împrejurările de fapt și de drept fiind comune pentru toate cele 31 societăți comerciale sancționate prin același act administrativ) și în concretizarea efectului pozitiv al lucrului judecat (care presupune că aceeași chestiune litigioasă, dezlegată irevocabil într-un prim proces, nu poate fi contrazisă printr-o statuare jurisdicțională contrară ulterioară), anularea în parte a Deciziei Consiliului Concurenței nr. 62 din 7 decembrie 2009 în partea referitoare la sancționarea societății reclamante.

Cât privește partea din sentința recurată prin care a fost respinsă ca neîntemeiată excepția de nelegalitate a Ordinului Președintelui Consiliului Concurenței nr. 132 din 23 mai 2007 prin care s-a declanșat investigația având ca obiect posibila încălcare a prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenței de către agenții economici și asociațiile de agenți economici activi pe piața pâinii din România și pe piețele conexe acesteia, se reține că aceasta este legală și temeinică, ordinul în discuție fiind emis cu respectarea prevederilor art. 20 alin. (3) și art. 34 lit. a) din Legea nr. 21/1996 a concurenței, în forma în vigoare la data de 23 mai 2007, care prevedeau că ”Președintele Consiliului Concurenței ordonă efectuarea de investigații și desemnează raportorul pentru fiecare investigație”,și, respectiv, că ” Consiliul Concurenței dispune efectuarea de investigații, potrivit atribuțiilor sale, în condițiile art. 40: lit. a) din oficiu; (...)”.

În raport de cele mai sus arătate, constatând că sunt întemeiate o parte din motivele de recurs invocate în cauză, urmează a se dispune, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, precum și a dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., admiterea recursului declarat de SC C. SA Focșani împotriva Sentinței civile nr. 4719 din data de 24 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, și modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul anulării Deciziei Consiliului Concurenței nr. 62 din 7 decembrie 2009 în partea referitoare la sancționarea societății reclamante, cu menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii recurate (privitoare la respingerea excepției de nelegalitate a Ordinului Președintelui Consiliului Concurenței nr. 132 din 23 mai 2007).

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC C. SA Focșani împotriva Sentinței nr. 4719 din 24 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că admite acțiunea reclamantei SC C. SA Focșani. Anulează în parte decizia Consiliului Concurenței nr. 62 din 7 decembrie 2009 în partea referitoare la sancționarea societății reclamante. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă.