ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5171/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată pe rolul Curții de Apel București, reclamantele SC F.C.I. SRL, SC S. SRL, SC P. SRL, SC P.T. SRL, SC L.C. SRL, SC F.l. SRL, SC P.S.M. SRL, SC l.A.N.P. SRL, SC R. SRL, SC P.I. SA, SC C. SRL, SC C.O. SRL, SC E. SRL, SC M.M. SRL, SC P. SRL, SC M.A. SRL, SC P.L.P. SRL, SC F. SRL, SC S. SRL, SC O.C. SRL, SC G.P.G. SRL, SC S.R. SRL, SC S.M. SRL, SC N.P. SRL, în contradictoriu cu paratul Consiliul Concurenței, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună suspendarea deciziei nr. 62 din 07 decembrie 2009 a Consiliului Concurenței, până la soluționarea pe fond a cauzei având ca obiect anularea aceluiași act.

În motivare reclamantele au arătat ca, prin cererea ce face obiectul Dosarului nr. 11976/2/2009 aflat pe rolul Curții de Apel București, au solicitat următoarele: - anularea deciziei nr. 62 din 07 decembrie 2009 a Consiliului Concurenței referitoare la încălcarea art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996 de către agenți economici din județul Vrancea, ca fiind data cu nerespectarea unor prevederi legale imperative, respectiv nerespectarea prevederilor art. 36 alin. (2) Legea nr. 21/1996 și art. 37-38 din Legea nr. 21/1996 referitoare la autorizarea prealabilă a învestigațiilor efectuate „în orice alte spații"; - exonerarea de orice răspundere a reclamantelor.

S-a mai arătat în continuare că, deși în fața Consiliului Concurenței au formulat critici foarte grave la adresa raportului întocmit ce a stat la baza investigației, aceste critici nu au fost avute in vedere de către Plenul Consiliului, și, ceea ce este mai grav nici nu au fost analizate pentru a se da o motivare legala a respingerii acestor critici și a pronunțării deciziei. Reclamantele au formulat critici și apărări, atât pe cale de excepție, cât și pe fondul cauzei, apărări care au fost prezentate în mod structurat.

Astfel, ca apărări invocate pe cale de excepție, s-au invocat încălcări ale normelor imperative ale legii, prin nerespectarea prevederilor art. 36 alin. (2) Legea nr. 21/1996, încălcări ale normelor imperative ale legii, privind spațiile în care s-au efectuat inspecțiile, prin nerespectarea prevederilor art. 37-38 Legea nr. 21/1996; încălcări ale normelor imperative ale legii, privind audierea tuturor participanților la înțelegerea ilicită, în conformitate cu dispozițiile art. 43 Legea nr. 21/1996.

Ca apărări de fond, reclamantele au susținut că nu au fost încălcate prevederile art. 5 alin. (1) Legea nr. 21/1996 republicată, neexistând nici o „ înțelegere expresă sau tacită între agenții economici, nici o decizie sau practica concertata care ar fi avut ca obiect sau efect restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurentei pe piața pâinii din județul Vrancea, prin fixarea concertata in mod direct sau indirect a preturilor de vânzare". Concluziile la care au ajuns redactorii deciziei, sunt nefondate, au la baza simple supoziții, nu au suport probator, neexistând dovezi concrete și neechivoce care sa susțină aceste concluzii de vinovăție care au dus la pronunțarea unei decizii netemeinice și nelegale.

În subsidiar, s-au formulat următoarele apărări de fond: - în cauză sunt incidente prevederile art. 5 alin. (2) lit. a) și d), raportat la prevederile art. 5 alin. (2) lit. e) pct. 2 și 3 și art. 5 alin. (5) Legea nr. 21/1996 , situație în care reclamantele se află în situația exceptată de la interdicția stabilită la art. 5 alin. 1. Prin cererea formulată la data de 16 martie 2010, reclamanta a completat motivele cererii de suspendare invocând în susținerea cazului bine justificat împrejurarea că termenul de aplicare a sancțiunii contravenționale este prescris. Decizia atacată este de natură să afecteze grav și iremediabil interesele legitime ale reclamantelor, existând pericolul iminent al intrării în faliment a societăților sancționate.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1941 din 27 aprilie 2010 a respins cererea de suspendare a executării deciziei Consiliului Concurentei nr. 62 din 07 decembrie 2009, ca neintemeiată.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele considerente: Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond, iar în conformitate cu art. 15 alin. (1) din același act normativ „(1) suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat.

În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, pană la soluționarea acțiunii în fond.

Art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, definește cele două condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca instanța să poată dispune suspendarea executării actului administrativ: paguba iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil' sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public; cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ". În speță de față, însă, motivele invocate de către reclamantă în susținerea acțiunii nu sunt de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității deciziei Consiliului Concurentei nr. 62/2009 prin care s-a dispus sancționarea contravenționala a reclamantelor pentru încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurentei nr. 21/1996.

În acest sens, prima instanța a reținut că menționarea succintă a textelor de lege pretins a fi încălcate prin emiterea deciziei atacate, fără a expune în mod concret împrejurările legate de starea de fapt și de drept, nu este de natura să probeze in speța îndeplinirea condiției cazului bine justificat. De altfel, din analiza cererii de chemare în judecată se poate concluziona cu ușurința ca, în realitate, reclamanta nu motivat nici măcar in mod sumar în ce ar consta cazul justificat, ci s-a limitat la a arata ca în acțiunea de fond având ca obiect anularea deciziei, înregistrata pe rolul aceleiași instanțe, a fost invocata încălcarea anumitor dispoziții legale. Tot astfel, invocarea în prezenta cauză a apărării potrivit cu care actul atacat este nelegal, întrucât a intervenit prescripția dreptului de a aplica sancțiunea, se constituie într-un argument ce ține de fondul cauzei, astfel că nu poate fi analizat de instanța învestită cu cererea de suspendare a actului.

Numai instanța de fond, după stabilirea situației de fapt concrete și cu luarea în considerare a dispozițiilor legale incidente, poate da o dezlegare excepției invocate de către reclamantă. În ceea ce privește îndeplinirea condiției pagubei iminente, curtea de apel a reținut că, atâta timp nu s-a dovedit existența cazului bine justificat, nu se va mai analiza în ce măsură, reclamanta a probat îndeplinirea cerinței privind paguba iminentă, un astfel de demers apărând ca lipsit de interes, față de art. 14 din Legea nr. 554/2004 care prevede în mod neechivoc ca suspendarea nu poate opera decât arunci când cele două condiții sunt îndeplinite cumulativ. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, reclamantele SC F.C.I. SRL, SC S. SRL, SC P. SRL, SC P.T. SRL, SC L.C. SRL, SC F.l. SRL, SC P.S.M. SRL, SC l.A.N.P. SRL, SC R. SRL, SC P.I. SA, SC C. SRL, SC C.O. SRL, SC E. SRL, SC M.M. SRL, SC P. SRL, SC M.A. SRL, SC P.L.P. SRL, SC F. SRL, SC S. SRL, SC O.C. SRL, SC G.P.G. SRL, SC S.R. SRL, SC S.M. SRL, SC N.P. SRL au arătat în esență următoarele: Decizia nr. 62 din 7 decembrie 2009 a Consiliului Concurenței referitoare la încălcarea art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1986 de către agenți economici din județul Vrancea a fost dată cu nerespectarea unor prevederi legale imperative și anume a prevederilor art. 36 alin. (2) din Legea nr. 21/1986, încălcarea normelor imperative privind spațiile în care s-au efectuat inspecțiile, a prevederilor art. 37–38 din Legea nr. 21/1996, încălcarea prevederilor art. 43 din Legea nr. 21/1996 privind audierea tuturor participanților la înțelegerea ilicită.

- În ceea ce privește apărările pe fond se arată că în cauză sunt incidente prevederile art. 5 alin. (2) lit. a) și d) raportat la prevederile art. 5 alin. (1) lit. e) pct. 2 și 3 și art. 5 alin. (5) din Legea nr. 21/1996, situație în care recurentele se află în situația exceptată de la interdicția stabilită la art. 5 alin. (1). Au arătat recurentele că nu s-a efectuat nici inventarierea documentelor ridicate de la sediul asociației și din alte spații care ar fi justificat inspecția și nici nu se consemnează în procesul verbal care sunt indiciile care s-au confirmat prin inspecție, nu au existat autorizările prealabile necesare. Se mai arată că nu există dovada că audierea a fost dispusă de Președintele Consiliului Concurenței, că probele în baza căruia s-a întocmit raportul nu sunt de natură a justifica concluziile la care au ajuns raportorii.

- În ceea ce privește cererea de suspendare, se arată că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate. Cazul bine justificat este dovedit, fiind vorba de o decizie dată cu încălcarea unor dispoziții legale imperative, precum prescripția. Se arată că paguba iminentă este de asemenea îndeplinită prin aceea că împotriva recurentelor s-au început formalități de executare silită, existând pericolul de a intra în faliment. S-a mai arătat că la termenul de judecată din data de 27 aprilie 2010 reclamantele au solicitat termen pentru imposibilitatea de prezentare a apărătorului și a lua cunoștință de înscrisurile ce urmau a fi depuse de pârâtă, însă instanța de fond nu a făcut vorbire despre această cerere.

Intimatul–pârât Consiliul Concurenței a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. - Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ. , Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente: Reclamantele–recurente au invocat ca fiind un caz bine justificat motivele de nelegalitate prezentate în cadrul acțiunii principale de fond în anularea deciziei emise de Consiliul Concurenței, fără a preciza care dintre acestea reprezintă un caz bine justificat. Existența unui caz bine justificat impune existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, ori motivele invocate de recurente reprezintă simple afirmații, pentru dovedirea cărora trebuie administrate probe pe fondul cauzei.

Aceste probatorii, dincolo de faptul că nu au fost invocate la instanța de fond nu sunt tipice pentru dovedirea cererii de suspendare. De exemplu expertiza solicitată de recurente pentru stabilirea condițiilor economice, antamează în mod evident fondul cauzei, fiind exclusă într-o cerere de suspendare – pentru dovedirea cazului bine justificat. Fără putință de tăgadă, cazul bine justificat nu poate să coincidă cu motivele de nelegalitate ale actului administrativ emis, așa cum rezultă și din dispozițiile art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004. Cu ocazia soluționării cererii de suspendare instanța are numai posibilitatea de a efectua o cercetare sumară a aparenței dreptului, însă nu poate prejudeca fondul litigiului.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente, deși se poate prezuma impactul financiar negativ reprezentat de sumele stabilite drept amendă prin decizia Consiliului Concurenței, totuși cuantumul însemnat al sumei asupra căruia poartă actul administrativ nu constituie prin el însuși un argument suficient pentru suspendarea executării – nefiind corelat cu un caz bine justificat. Ori cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ (ex. prescripția), întrucât acestea vizează fondul actului care se analizează în cadrul acțiunii în anulare. - Cu privire la cererea pentru imposibilitate de prezentare, formulată de apărătorul reclamantelor la instanța de fond – se apreciază că autoritatea pârâtă nu a depus înscrisuri pe care instanța să le comunice eventual reclamantelor și având în vedere caracterul urgent al cererii de suspendare, instanța de fond nu a acordat termen în mod corect.

Avocatul reclamantelor nu a făcut nici dovezi privind imposibilitatea de prezentare și pe de altă parte, avea obligația de a-și găsi un avocat substituitor. Față de cele arătate mai sus, neexistând motive de modificare sau casare a sentinței recurate, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC C. SRL - Comuna S., SC C.O. SRL - Comuna S., SC F.C.I. SRL, SC S. SRL, SC P. SRL, SC P.T. SRL, SC L.C. SRL, SC F.l. SRL, SC P.S.M. SRL, SC I.A.N.P. SRL, SC R. SRL, SC P.I. SA, SC E. SRL, SC M.M. SRL, SC P. SRL, SC M.A. SRL, SC P.L.P. SRL, SC F. SRL, SC S.R. SRL, SC O.C. SRL, SC G.P.G. SRL, SC S. SRL, SC S.M. SRL, SC N.P. SRL împotriva sentinței civile nr. 1941 din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2010.