ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5171/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată pe rolul Curții de Apel

București, reclamantele SC F.C.I. SRL, SC S. SRL, SC P. SRL, SC P.T. SRL, SC L.C.

SRL, SC F.l. SRL, SC P.S.M. SRL, SC l.A.N.P. SRL, SC R. SRL, SC P.I. SA, SC C. SRL,

SC C.O. SRL, SC E. SRL, SC M.M. SRL, SC P. SRL, SC M.A. SRL, SC P.L.P. SRL, SC F.

SRL, SC S. SRL, SC O.C. SRL, SC G.P.G. SRL, SC S.R. SRL, SC S.M. SRL, SC N.P. SRL,

în contradictoriu cu paratul Consiliul Concurenței, au solicitat ca prin hotărârea

ce se va pronunța sa se dispună suspendarea deciziei nr. 62 din 07 decembrie 2009

a Consiliului Concurenței, până la soluționarea pe fond a cauzei având ca obiect

anularea aceluiași act.

În motivare reclamantele

au arătat ca, prin cererea ce face obiectul Dosarului nr. 11976/2/2009 aflat pe

rolul Curții de Apel București, au solicitat următoarele:

- anularea deciziei

nr. 62 din 07 decembrie 2009 a Consiliului Concurenței referitoare la încălcarea

art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996 de către agenți economici din județul

Vrancea, ca fiind data cu nerespectarea unor prevederi legale imperative, respectiv

nerespectarea prevederilor art. 36 alin. (2) Legea nr. 21/1996 și art. 37-38 din

Legea nr. 21/1996 referitoare la autorizarea prealabilă a învestigațiilor efectuate

„în orice alte spații";

- exonerarea de orice

răspundere a reclamantelor.

S-a mai arătat în continuare

că, deși în fața Consiliului Concurenței au formulat critici foarte grave la adresa

raportului întocmit ce a stat la baza investigației, aceste critici nu au fost avute

in vedere de către Plenul Consiliului, și, ceea ce este mai grav nici nu au fost

analizate pentru a se da o motivare legala a respingerii acestor critici și a pronunțării

deciziei.

Reclamantele au formulat

critici și apărări, atât pe cale de excepție, cât și pe fondul cauzei, apărări care

au fost prezentate în mod structurat.

Astfel, ca apărări invocate

pe cale de excepție, s-au invocat încălcări ale normelor imperative ale legii, prin

nerespectarea prevederilor art. 36 alin. (2) Legea nr. 21/1996, încălcări ale normelor

imperative ale legii, privind spațiile în care s-au efectuat inspecțiile, prin nerespectarea

prevederilor art. 37-38 Legea nr. 21/1996; încălcări ale normelor imperative ale

legii, privind audierea tuturor participanților la înțelegerea ilicită, în conformitate

cu dispozițiile art. 43 Legea nr. 21/1996.

Ca apărări de fond, reclamantele

au susținut că nu au fost încălcate prevederile art. 5 alin. (1) Legea nr. 21/1996

republicată, neexistând nici o

„

înțelegere expresă sau tacită între agenții economici,

nici o decizie sau practica concertata care ar fi avut ca obiect sau efect restrângerea,

împiedicarea ori denaturarea concurentei pe piața pâinii din județul Vrancea, prin

fixarea concertata in mod direct sau indirect a preturilor de vânzare".

Concluziile la care au

ajuns redactorii deciziei, sunt nefondate, au la baza simple supoziții, nu au suport

probator, neexistând dovezi concrete și neechivoce care sa susțină aceste concluzii

de vinovăție care au dus la pronunțarea unei decizii netemeinice și nelegale.

În subsidiar, s-au formulat

următoarele apărări de fond:

- în cauză sunt incidente

prevederile art. 5 alin. (2) lit. a) și d), raportat la prevederile art. 5

alin. (2) lit. e) pct. 2 și 3 și art. 5 alin. (5) Legea nr. 21/1996 , situație în

care reclamantele se află în situația exceptată de la interdicția stabilită la

art. 5 alin. 1.

Prin cererea formulată

la data de 16 martie 2010, reclamanta a completat motivele cererii de suspendare

invocând în susținerea cazului bine justificat împrejurarea că termenul de aplicare

a sancțiunii contravenționale este prescris.

Decizia atacată este de

natură să afecteze grav și iremediabil interesele legitime ale reclamantelor, existând

pericolul iminent al intrării în faliment a societăților sancționate.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1941

din 27 aprilie 2010 a respins cererea de suspendare a executării deciziei Consiliului

Concurentei nr. 62 din 07 decembrie 2009, ca neintemeiată.

Pentru a hotărî astfel

prima instanță a reținut următoarele considerente:

Potrivit art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea

unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice

care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună

suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond,

iar în conformitate cu art. 15 alin. (1) din același act normativ „(1) suspendarea

executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru

motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru

anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune

suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă

a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau

printr-o acțiune separată, pană la soluționarea acțiunii în fond.

Art. 2 alin. (1) lit.

ș) și t) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, definește

cele două condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca instanța să poată

dispune suspendarea executării actului administrativ: paguba iminentă - prejudiciul

material viitor și previzibil' sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării

unei autorități publice sau a unui serviciu public; cazuri bine justificate - împrejurările

legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă

în privința legalității actului administrativ".

În speță de față, însă,

motivele invocate de către reclamantă în susținerea acțiunii nu sunt de natură a

crea o îndoială serioasă în privința legalității deciziei Consiliului Concurentei

nr. 62/2009 prin care s-a dispus sancționarea contravenționala a reclamantelor pentru

încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurentei nr. 21/1996.

În acest sens, prima instanța

a reținut că menționarea succintă a textelor de lege pretins a fi încălcate prin

emiterea deciziei atacate, fără a expune în mod concret împrejurările legate de

starea de fapt și de drept, nu este de natura să probeze in speța îndeplinirea condiției

cazului bine justificat.

De altfel, din analiza

cererii de chemare în judecată se poate concluziona cu ușurința ca, în realitate,

reclamanta nu motivat nici măcar in mod sumar în ce ar consta cazul justificat,

ci s-a limitat la a arata ca în acțiunea de fond având ca obiect anularea deciziei,

înregistrata pe rolul aceleiași instanțe, a fost invocata încălcarea anumitor dispoziții

legale.

Tot astfel, invocarea

în prezenta cauză a apărării potrivit cu care actul atacat este nelegal, întrucât

a intervenit prescripția dreptului de a aplica sancțiunea, se constituie într-un

argument ce ține de fondul cauzei, astfel că nu poate fi analizat de instanța învestită

cu cererea de suspendare a actului. Numai instanța de fond, după stabilirea situației

de fapt concrete și cu luarea în considerare a dispozițiilor legale incidente, poate

da o dezlegare excepției invocate de către reclamantă.

În ceea ce privește îndeplinirea

condiției pagubei iminente, curtea de apel a reținut că, atâta timp nu s-a dovedit

existența cazului bine justificat, nu se va mai analiza în ce măsură, reclamanta

a probat îndeplinirea cerinței privind paguba iminentă, un astfel de demers apărând

ca lipsit de interes, față de art. 14 din Legea nr. 554/2004 care prevede în mod

neechivoc ca suspendarea nu poate opera decât arunci când cele două condiții sunt

îndeplinite cumulativ.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs reclamantele, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului,

reclamantele SC F.C.I. SRL, SC S. SRL, SC P. SRL, SC P.T. SRL, SC L.C. SRL, SC F.l.

SRL, SC P.S.M. SRL, SC l.A.N.P. SRL, SC R. SRL, SC P.I. SA, SC C. SRL, SC C.O. SRL,

SC E. SRL, SC M.M. SRL, SC P. SRL, SC M.A. SRL, SC P.L.P. SRL, SC F. SRL, SC S.

SRL, SC O.C. SRL, SC G.P.G. SRL, SC S.R. SRL, SC S.M. SRL, SC N.P. SRL au arătat

în esență următoarele:

Decizia nr. 62 din 7

decembrie 2009 a Consiliului Concurenței referitoare la încălcarea art. 5 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 21/1986 de către agenți economici din județul Vrancea

a fost dată cu nerespectarea unor prevederi legale imperative și anume a prevederilor

art. 36 alin. (2) din Legea nr. 21/1986, încălcarea normelor imperative privind

spațiile în care s-au efectuat inspecțiile, a prevederilor art. 37–38 din Legea

nr. 21/1996, încălcarea prevederilor art. 43 din Legea nr. 21/1996 privind audierea

tuturor participanților la înțelegerea ilicită.

- În ceea ce privește

apărările pe fond se arată că în cauză sunt incidente prevederile art. 5 alin.

(2) lit. a) și d) raportat la prevederile art. 5 alin. (1) lit. e) pct. 2 și 3 și

art. 5 alin. (5) din Legea nr. 21/1996, situație în care recurentele se află în

situația exceptată de la interdicția stabilită la art. 5 alin. (1).

Au arătat recurentele

că nu s-a efectuat nici inventarierea documentelor ridicate de la sediul asociației

și din alte spații care ar fi justificat inspecția și nici nu se consemnează în

procesul verbal care sunt indiciile care s-au confirmat prin inspecție, nu au existat

autorizările prealabile necesare.

Se mai arată că nu există

dovada că audierea a fost dispusă de Președintele Consiliului Concurenței, că probele

în baza căruia s-a întocmit raportul nu sunt de natură a justifica concluziile la

care au ajuns raportorii.

- În ceea ce privește

cererea de suspendare, se arată că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate.

Cazul bine justificat este dovedit, fiind vorba de o decizie dată cu încălcarea

unor dispoziții legale imperative, precum prescripția.

Se arată că paguba iminentă

este de asemenea îndeplinită prin aceea că împotriva recurentelor s-au început formalități

de executare silită, existând pericolul de a intra în faliment.

S-a mai arătat că la termenul

de judecată din data de 27 aprilie 2010 reclamantele au solicitat termen pentru

imposibilitatea de prezentare a apărătorului și a lua cunoștință de înscrisurile

ce urmau a fi depuse de pârâtă, însă instanța de fond nu a făcut vorbire despre

această cerere.

Intimatul–pârât Consiliul

Concurenței a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

- Analizând cererea de

recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză și în conformitate

cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ. , Înalta Curte constată că aceasta

nu este fondată pentru următoarele considerente:

Reclamantele–recurente

au invocat ca fiind un caz bine justificat motivele de nelegalitate prezentate în

cadrul acțiunii principale de fond în anularea deciziei emise de Consiliul Concurenței,

fără a preciza care dintre acestea reprezintă un caz bine justificat.

Existența unui caz bine

justificat impune existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate

de care se bucură un act administrativ, ori motivele invocate de recurente reprezintă

simple afirmații, pentru dovedirea cărora trebuie administrate probe pe fondul cauzei.

Aceste probatorii, dincolo

de faptul că nu au fost invocate la instanța de fond nu sunt tipice pentru dovedirea

cererii de suspendare. De exemplu expertiza solicitată de recurente pentru stabilirea

condițiilor economice, antamează în mod evident fondul cauzei, fiind exclusă într-o

cerere de suspendare – pentru dovedirea cazului bine justificat.

Fără putință de tăgadă,

cazul bine justificat nu poate să coincidă cu motivele de nelegalitate ale actului

administrativ emis, așa cum rezultă și din dispozițiile art. 2 lit. t) din Legea

nr. 554/2004. Cu ocazia soluționării cererii de suspendare instanța are numai posibilitatea

de a efectua o cercetare sumară a aparenței dreptului, însă nu poate prejudeca fondul

litigiului.

În ceea ce privește condiția

pagubei iminente, deși se poate prezuma impactul financiar negativ reprezentat de

sumele stabilite drept amendă prin decizia Consiliului Concurenței, totuși cuantumul

însemnat al sumei asupra căruia poartă actul administrativ nu constituie prin el

însuși un argument suficient pentru suspendarea executării – nefiind corelat cu

un caz bine justificat. Ori cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea

unor aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ (ex. prescripția), întrucât

acestea vizează fondul actului care se analizează în cadrul acțiunii în anulare.

- Cu privire la cererea

pentru imposibilitate de prezentare, formulată de apărătorul reclamantelor la instanța

de fond – se apreciază că autoritatea pârâtă nu a depus înscrisuri pe care instanța

să le comunice eventual reclamantelor și având în vedere caracterul urgent al cererii

de suspendare, instanța de fond nu a acordat termen în mod corect. Avocatul reclamantelor

nu a făcut nici dovezi privind imposibilitatea de prezentare și pe de altă parte,

avea obligația de a-și găsi un avocat substituitor.

Față de cele arătate mai

sus, neexistând motive de modificare sau casare a sentinței recurate, în conformitate

cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC C. SRL - Comuna S., SC C.O. SRL - Comuna S., SC F.C.I. SRL, SC S. SRL, SC

P. SRL, SC P.T. SRL, SC L.C. SRL, SC F.l. SRL, SC P.S.M. SRL, SC I.A.N.P. SRL, SC

R. SRL, SC P.I. SA, SC E. SRL, SC M.M. SRL, SC P. SRL, SC M.A. SRL, SC P.L.P. SRL,

SC F. SRL, SC S.R. SRL, SC O.C. SRL, SC G.P.G. SRL, SC S. SRL, SC S.M. SRL, SC N.P.

SRL împotriva sentinței civile nr. 1941 din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 noiembrie 2010.