ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3916/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 22 decembrie 2009, Consiliul Concurenței a fost chemat în judecată de 24 societăți comerciale din județul Vrancea, pentru a se dispune anularea deciziei nr. 62 din 7 decembrie 2009 referitoare la încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996. Astfel, SC F.C.I. SRL, SC S. SRL, SC P. SRL, SC Pi. SRL, SC L.C. SRL, SC F.I. SRL, SC P.S.M. SRL, SC I.A.N. Prod SRL, SC R. SRL, SC P.I. SA, SC C. a SRL, SC Cr. SRL, SC E. SRL, SC M.M. SRL, SC Pa. SRL, SC M.A. SRL, SC P.L.P. SRL, SC F. SRL, SC St. SRL, SC O.C. SRL, SC G.P.G. SRL, SC Su. SRL, SC S.M.C. SRL și SC N.P.

SRL au solicitat a se constata că prin actul administrativ contestat s-a reținut în mod nereal săvârșirea unei practici concertate având ca obiect și ca efect fixarea unui nivel al prețului de vânzare a pâinii în județul Vrancea și, în consecință, s-a dispus sancționarea a 31 societăți comerciale cu amendă cu valori cuprinse între 2.953 RON și 1.909.455 RON, reprezentând 3% din cifra de afaceri. Acțiunea a fost respinsă prin sentința civilă nr. 377 din 24 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care s-a reținut existența unei forme de coordonare între agenții economici implicați, precum și a legăturii de cauzalitate între practica concertată și comportamentul pe piață al acelor societăți.

S-a constatat de asemenea că au fost respectate prevederile Legii nr. 21/1996 privind desfășurarea investigației de către inspectorii de concurență, fără a fi necesară autorizarea judiciară prealabilă prevăzută de art. 37 și 38 din același act normativ. Pe fondul litigiului, instanța de fond a reținut că, astfel cum s-a convenit la întâlnirea din 28 martie 2007 a agenților economici, înțelegere consemnată în procesul verbal al ședinței desfășurate la sediul D.A.D.R. Vrancea, s-a realizat creșterea simultană a prețului de vânzare a pâinii în județul Vrancea, aria geografică reținută ca piață relevantă fiind corect definită prin decizia contestată. Împotriva sentinței au declarat recurs cele 24 societăți comerciale reclamante, respectiv SC F.C.I.

SRL, SC S. SRL, SC P. SRL, SC Pi. SRL, SC L.C. SRL, SC F.I. SRL, SC P.S.M. SRL, SC I.A.N. Prod SRL, SC R. SRL, SC P.I. SA, SC C. SRL, SC Cr. SRL, SC E. SRL, SC M.M. SRL, SC Pa. SRL, SC M.A. SRL, SC P.L.P. SRL, SC F. SRL, SC St. SRL, SC O.C. SRL, SC G.P.G. SRL, SC Su. SRL, SC S.M.C. SRL și SC N.P. SRL, precum și separat SC P.I. SA. Recurentele au invocat ca motive formale de nelegalitate a actului administrativ nerespectarea prevederilor art. 36 alin. (2), art. 37 și 38 și, respectiv, art. 43 din Legea nr. 21/1996, în sensul că nu a existat o dispoziție a Președintelui Consiliului Concurenței pentru declanșarea investigației și nici autorizațiile prealabile impuse de normele în vigoare, nu s-a efectuat inventarierea documentelor ridicate cu ocazia inspecției și nici nu au fost consemnate indiciile care să confirme necesitatea verificării, precum și poziția reprezentanților tuturor agenților economici implicați.

Pe fondul litigiului, recurentele au învederat că nu a existat o înțelegere anticoncurențială, nefiind întrunite condițiile prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii contravenționale, respectiv, încălcarea unor norme imperative, acționarea cu vinovăție și legătura de cauzalitate între acțiunile agenților economici și fixarea unui nivel minim al prețului de vânzare a pâinii în județul Vrancea. Astfel, recurentele au arătat că, în contradicție cu cele reținute de instanța de fond, la ședința din 28 martie 2007 desfășurată la sediul Asociației procesatorilor din sectorul de morărit și panificație Focșani la care au fost prezenți atât agenți economici, cât și reprezentanți ai autorităților publice județene nu s-au discutat probleme privind politici sau practici anticoncurențiale, care să se încadreze în prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996.

Referitor la procesul-verbal datat 28 martie 2007, s-a menționat că înscrisul respectiv constituie un document fabricat pro causa, fiind de altfel, declarat fals în Dosarul nr. 104/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea. S-a învederat de asemenea, că nici celelalte documente ridicate cu ocazia inspecției nu demonstrează existența unor indicii ale unei înțelegeri sau practici anticoncurențiale, necesitatea majorării prețului de vânzare a unor produse de panificație fiind determinată de condițiile obiective impuse de scumpirea materiilor prime și a utilităților și de implementarea obligatorie a normelor de siguranță alimentară. Recurentele au precizat că inexistența unei practici anticoncurențiale este demonstrată și de faptul că toți producătorii din industria de panificație din județul Vrancea, ce nu sunt membri ai asociației și nu au fost investigați, au practicat prețuri similare celor practicate de societățile comerciale implicate.

Un alt motiv de recurs privește existența unor cazuri de exonerare de răspundere, în condițiile art. 5 alin. (2) lit. a) și d) raportat la lit. e) și art. 5 alin. (5) din Legea nr. 21/1996, întrucât faptele considerate ca fiind anticoncurențiale nu au produs efecte economice la nivelul pieței relevante, ponderea pe piața județului a agenților economici investigați fiind de 10%. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele prezentate și de dispozițiile legale invocate, Curtea va constata că recursurile sunt fondate, urmând a fi admise și a se dispune modificarea sentinței atacate și anularea deciziei contestate în partea referitoare la societățile recurente, ce vor fi exonerate de plata sancțiunii contravenționale aplicate de Consiliul Concurenței.

Astfel, prin decizia nr. 62 din 7 decembrie 2009 emisă de intimat și menținută de instanța de fond s-a constatat încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996 de către 31 agenți economici din județul Vrancea, prin săvârșirea unei practici anticoncurențiale constând în fixarea unui nivel al prețului de vânzare a pâinii în județ și s-a dispus, în consecință, sancționarea contravențională, cu amendă cuprinsă între 2.953 RON și 1.909.455 RON, reprezentând 3% din cifra de afaceri. Referitor la motivele de recurs privind încălcarea prevederilor art. 36 alin. (2), art. 37, 38 și 43 din lege, criticile formulate nu sunt întemeiate.

Astfel, în cauză, inspecția a fost dispusă prin ordin emis de Președintele Consiliului Concurenței, verificările vizând spațiile deținute legal ca sedii de către societățile comerciale implicate, nefiind necesară autorizarea prealabilă a președintelui tribunalului, obligativitatea acesteia fiind prevăzută de lege doar în situația când investigația se extinde și asupra spațiilor sau mijloacelor de transport aparținând conducătorilor, administratorilor, directorului și altor angajați ai întreprinderilor ori asociațiilor de întreprinderi, ceea ce nu a fost cazul în speță. Sub acest aspect, au fost respectate dispozițiile art. 36 din Legea nr. 21/1996, prevederile art. 37 și 38 din același act normativ nefiind incidente.

Nici critica privind încălcarea dispozițiilor art. 43 din lege nu are suport, agenții economici implicați în investigație fiind citați în vederea audierii, neprezentarea unora dintre ei neconstituind un impediment pentru continuarea inspecției. Asupra fondului litigiului, Curtea reține că din ansamblul probelor administrate în cauză, inclusiv actele noi prezentate în faza recursului, nu s-a demonstrat existența înțelegerii anticoncurențiale în sensul art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, nefiind întrunite condițiile antrenării răspunderii contravenționale a societăților comerciale recurente. Astfel, la data de 6 iunie 2007, inspectorii de concurență au ridicat de la sediul SC D.I.

SRL Focșani un document intitulat „minuta din 28 martie 2007”, încheiat la sediul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Vrancea, în care erau consemnate problemele dezbătute la întâlnirea membrilor Asociației procesatorilor din sectorul morărit-panificație din județul Vrancea, înscris pe baza căruia s-a declanșat investigația, constatându-se încheierea unei înțelegeri anticoncurențiale vizând fixarea unui preț minim de vânzare a pâinii. La baza deciziei contestate au stat și adresa din 3 decembrie 2008 a D.A.D.R. Vrancea și tabelul anexat conținând participanții la întrunirea din 28 martie 2007, precum și actul din 20 ianuarie 2009 întocmit de SC D.I. SRL Focșani în care se consemnează că sumarul ședinței din 28 martie 2007 ar fi fost înmânat directorului societății respective de către președintele asociației procesatorilor din sectorul morărit-panificație din județul Vrancea.

Referitor la aceste înscrisuri, s-a declanșat urmărirea penală de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 104/P/2010, prin rezoluția din 19 august 2010 dispunându-se scoaterea de sub urmărirea penală a celor 3 persoane învinuite și totodată, constatându-se că actele respective conțin date nereale, a fost sesizată instanța civilă pentru desființarea lor, potrivit art. 245 alin. (1) lit. c 1 ) C. proc. pen. Prin sentința civilă nr. 2050 din 4 aprilie 2012 a Judecătoriei Focșani, definitivă prin decizia nr. 175 din 13 septembrie 2012 a Tribunalului Vrancea s-a admis acțiunea formulată de Parchet, precum și cererea de intervenție în interes propriu a 31 societăți comerciale, printre care și cele 24 recurente din cauza de față și s-a dispus desființarea parțială a adreselor din 3 decembrie 2008 și din 20 ianuarie 2009, precum și desființarea tabelului nominal anexat adresei nr. GG/2008 și a documentului intitulat „minuta nr. 28 din 28 martie 2007”.

Prin aceeași hotărâre a fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de Consiliul Concurenței, instanțele reținând că documentele a căror desființare s-a dispus conțin date ce nu au corespondent în realitate. Chiar dacă sentința nr. 2050/2012 nu este irevocabilă, din coroborarea datelor ce rezultă din probele administrate în cauză reiese că situația de fapt reținută în decizia emisă de Consiliul Concurenței, menținută de instanța de fond, nu reflectă realitatea. Astfel, nu se poate stabili existența unei înțelegeri anticoncurențiale în fixarea prețului de vânzare a pâinii, care să fi fost pusă în practică de către societățile comerciale recurente, creșterea prețurilor în perioada martie - aprilie 2007, practicată de toți producătorii din sectorul morărit – panificație din județul Vrancea, fiind naturală și spontană, determinată de condițiile economice concrete.

Nu s-a făcut dovada în cauză că majorarea prețului pâinii a fost urmarea acțiunii concertate desfășurate de societățile comerciale recurente, nerezultând încălcarea prevederilor legale în materie de concurență, respectiv a dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996. În consecință, constatând fondate recursurile declarate, Curtea le va admite și va dispune modificarea sentinței atacate, în sensul anulării în parte a deciziei nr. 62/2009 a Consiliului Concurenței și al exonerării societăților comerciale recurente de plata amenzilor contravenționale stabilite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC P.I. SA, precum și recursul formulat de SC F.C.I. SRL, SC S. SRL, SC P. SRL, SC Pi. SRL, SC L.C. SRL, SC F.I. SRL, SC P.S.M. SRL, SC I.A.N. Prod SRL, SC R. SRL, SC P.I. SA, SC C. SRL, SC Cr. SRL, SC E. SRL, SC M.M. SRL, SC Pa. SRL, SC M.A. SRL, SC P.L.P. SRL, SC F. SRL, SC St. SRL, SC O.C. SRL, SC G.P.G. SRL, SC Su. SRL, SC S.M.C. SRL și SC N.P. SRL prin administrator judiciar provizoriu A.C. IPURL Focșani, împotriva sentinței civile nr. 377 din 24 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată și, în consecință, anulează în parte decizia Consiliului Concurenței nr. 62 din 7 decembrie 2009 referitor la societățile recurente, pe care le exonerează de plata sancțiunii contravenționale.

Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2012.