ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4829/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Judecătoria Târgu Cărbunești sub nr. 191/2004, reclamanții P.I. și P.M. au

chemat în judecată pe pârâtul C.C., solicitând instanței ca prin sentința ce se

va pronunța, să fie obligat pârâtul să-și modifice acoperișul construcțiilor

existente lângă ulița de acces la locuința lor, precum și poarta de la garajul

construit lângă aceeași uliță, astfel încât să nu fie obstrucționată această

uliță.

În caz de refuz, reclamanții să fie

autorizați să execute ei aceste lucrări pe cheltuiala pârâtului, cu cheltuieli

de judecată.

În motivarea acțiunii au arătat că

sunt proprietarii unui teren de 1500 mp, în punctul „Vatra satului”, cu vecini

la Nord – pârâtul Poiana Roșie, Sud – R.A., Est – uliță de acces și C.C., Vest

– P.G. și P.N., iar pe acest teren au construită o casă în baza autorizației de

construcție nr. 21 din 4 iunie 1991, precum și alte anexe gospodărești.

Accesul

în locuința reclamanților se face printr-o altă uliță lată de 3 m la stradă și

de 4 m. la celălalt capăt, lungă fiind de aproximativ 100 m, iar în partea de

sud ulița are ca vecini proprietatea pârâtului.

Pe această latură pârâtul a

construit atât un gard cu ieșire la uliță, cât și mai multe construcții fără

autorizație, care obstrucționează accesul la locuința reclamanților, deoarece

gardul are porțile ce se deschid spre uliță, fapt ce face imposibilă trecerea

cu un autoturism sau alt mijloc de transport, celelalte construcții au

acoperișul făcut cu 25–30 cm pe ulița de acces, astfel că, apele din ploi cad

pe uliță degradând-o, și nu o mai pot folosi pentru a trece cu mașini de tonaj

mare.

În drept, reclamanții și-au

întemeiat acțiunea pe prevederile art. 1073, art. 1075 C. civ. și art. 274 C.

proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 826 din 15

martie 2004, Judecătoria Târgu Cărbunești a respins acțiunea civilă, formulată

de reclamanții P.I. și P.M. și a obligat pe aceștia la 2.000.000 lei cheltuieli

de judecată către pârât.

S-a reținut că pârâtul și-a onorat

obligația legală impusă de dispozițiile art. 615 C. civ., astfel încât, acesta

nu poate fi obligat la mutarea sau modificarea streașinii.

S-a mai reținut că solicitarea

reclamanților de a fi obligat pârâtul să-și modifice poarta de la garajul

construit pe aceeași uliță este neîntemeiată deoarece aceasta împiedică trecerea

normală pe uliță, numai când este deschisă.

Că, deci, împiedicarea are caracter

temporar, limitându-se numai la timpul necesar accesului la garaj.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, au declarat apel reclamanții P.I. și P.M., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Au susținut că, deși au fost

administrate probe cu înscrisuri și o expertiză tehnică de specialitate, probe

utile, concludente și pertinente cauzei, instanța de fond nu s-a pronunțat în

nici un mod asupra acestora.

Sub acest aspect, au fost invocate

în drept dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ.

Au mai susținut că instanța nu s-a

pronunțat cu privire la ceea ce s-a cerut prin acțiunea introductivă,

încălcându-se astfel principiul disponibilității părților în procesul civil.

Au precizat că deși acțiunea a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 1073–1075 C. civ., instanța a schimbat actul

juridic dedus judecății, pronunțându-se cu privire la o acțiune în servitute.

Au invocat în drept dispozițiile

art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ.

Apelanții au mai arătat că hotărârea

instanței de fond este netemeinică, fiind în contradicție cu concluziile

expertizei efectuate în cauză, a recunoașterilor pârâtului la interogatoriu,

dar și cu mențiunile înscrise în adresa nr. 5508 din 21 octombrie 2003 a

Primăriei orașului Țicleni.

Curtea de Apel Craiova, secția

civilă, prin decizia nr. 2749 din 7 septembrie 2004 a respins apelul declarat

de apelanții-reclamanți P.I. și P.M., împotriva sentinței civile nr. 626 din 15

martie 2004 a Judecătoriei Târgu Cărbunești, în contradictoriu cu

intimatul-pârât C.C.

Apelanții au fost obligați la

3.000.000 lei cheltuieli judiciare către intimatul-pârât C.C.

S-a motivat că din probatoriile

administrate în cauză rezultă că ceea ce s-a construit, a fost ridicat în baza

autorizației de construcție nr. 38 din 3 decembrie 2003 eliberată de Primăria

orașului Țicleni, județul Gorj și a planului de amplasament și delimitare, acte

aflate la dosarul de fond, acoperișul construcțiilor depășind proprietatea

pârâtului cu 0,3 m.

Raportul de expertiză întocmit de

expert D.I., concluzionează că imobilele în discuție obstrucționează accesul

mașinilor de mare tonaj și a căruțelor încărcate cu furaje și că apele pluviale

se scurg pe uliță, aceasta devenind impracticabilă.

În condițiile în care motivul

demolării construcțiilor invocat de reclamanți a fost numai cel bazat pe

scurgerea apelor pluviale, prima instanță a avut în vedere concluziile

expertului numai din acest punct de vedere.

Faptul că expertiza a concluzionat

că ulița devine impracticabilă ca urmare a scurgerii apelor pluviale, nu

constituie motiv de admisibilitate a acțiunii în obligație de a face, scurgerea

apelor pe ulița în litigiu fiind permisă de dispozițiile art. 615 C. civ.

Conform acestor prevederi

proprietarii sunt obligați să facă streașina casei astfel încât apele din ploi

să se curgă pe terenul acestora sau pe ulițe, iar nu pe proprietatea vecinilor.

Cum, în speță, reclamanții nu sunt

vecini cu pârâtul, acesta învecinându-se cu ulița comunală, scurgerea apelor

din ploi se face legal, astfel încât pârâtul nu poate fi obligat să demoleze

construcțiile în litigiu.

Cererea reclamanților privind

obligarea pârâtului de a modifica poarta garajului, a primit, de asemenea, o

rezolvare legală prin soluția pronunțată în cauză.

Din probatorii rezultă că poarta

garajului împiedică trecerea normală pe uliță, numai că nu este deschisă,

împiedicarea având caractere temporar și de scurtă durată.

Deși nu s-a referit expres la

fiecare probă administrată în cauză, instanța de fond și-a întemeiat soluția pe

întreg materialul probator, raportându-se atât la prevederile art. 1073–1075 C.

civ., cât și la prevederile art. 615 C. civ.

Sentința pronunțată este temeinică

și legală încât apelul declarat de reclamant este nefondat, astfel că în baza

art. 296 C. proc. civ., acesta va fi respins.

Apelanții-reclamanți vor fi obligați

la 3.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimat.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, au declarat recurs P.I. și P.M. din Țicleni, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Recurenții au arătat că obiectul

acțiunii inițiale l-a constituit acțiunea, în obligația de a face, întemeiată

pe dispozițiile art. 1073, 1075 C. civ., atât motivarea instanței de apel cât

și cea a instanței de fond fiind făcută cu argumente prevăzute de art. 615 C.

civ.

Așa cum rezultă din probe, o parte

din construcțiile intimatului existente lângă ulița de acces spre proprietatea

recurenților depășesc 25–30 de ani hotarul despărțitor, apele pluviale

scurgându-se pe ulița care devine impracticabilă.

Recurenții au arătat că instanțele

nu au ținut seama că, faptic, le este suprimat dreptul de folosință normală,

pașnică, în condițiile în care drumul de acces nu are destinația unei ulițe,

fiind tot în stăpânirea lor de peste 30 de ani.

Acest drum de acces a fost în

stăpânirea recurenților și a martorilor acestora încă înainte de anul 1960,

inițial, la intrarea dinspre șosea, drumul de acces fiind prevăzut cu porți pe

care le-au desființat înainte de 1990. Astfel, în cauză, au fost greșit

aplicate dispozițiile art. 615 C. civ. Referirea la autorizația de construcție

făcută de instanța de apel nu este concludentă în cauză, câtă vreme acea

autorizație de construire privește numai anexele gospodărești, nu și zidul pe

care l-a construit abuziv pârâtul, în locul vechiului gard de sârmă care a avut

alt amplasament.

Cu privire la petitul acțiunii prin

care a solicitat modificarea porților garajului, a arătat că acest garaj a fost

construit fără autorizație de către intimat și că prin deschiderea porților îi

obturează calea de acces, normală, pașnică, la folosința drumului.

Se solicită ca, în temeiul art. 304

pct. 9 și 10 C. proc. civ., să se admită recursul, să se modifice în totalitate

decizia recurată și sentința primei instanțe în sensul admiterii acțiunii, așa

cum a fost formulată.

Verificându-se hotărârile atacate,

în raport de criticile formulate și de probele dosarului, se constată că

recursul reclamanților P.I. și P.M. este întemeiat și că va trebui admis, ca

atare, împotriva deciziei civile nr. 2749 din7 septembrie 2004 a Curții de Apel

Craiova, casându-se decizia atacată în sensul admiterii apelului reclamanților

împotriva sentinței civile nr. 626 din 15 martie 2004 a Judecătoriei Târgu

Cărbunești, județul Gorj, pe care va trebui să o schimbe în sensul admiterii

acțiunii introduse de P.I. și P.M. împotriva pârâtului C.C., pe care îl va

obliga să modifice deschiderea ușilor garajului pentru ca acestea să se

deschidă în interior, precum și să efectueze modificările necesare la acoperiș,

prin amplasarea streșinii în condiții tehnice de natură să împiedice scurgerea

precipitațiilor și obstrucționarea accesului în zonă; pentru cazul de

neexecutare a obligației de a face, Curtea va trebui să autorize pe reclamanți,

să execute ei lucrările, pe cheltuiala pârâtului.

Soluția enunțată, se impune,

deoarece, contrar reținerii primei instanțe și instanței de apel, cu probele

administrate, reclamanții și-au dovedit acțiunea, din concluziile expertizei

tehnice, întocmite de ing. D.I. (filele 42 – 44 din dosar nr. 191/2004)

rezultând că pârâtul a ridicat fără autorizație un garaj, garduri de piatră și

polățile ce au în componență acoperișurile care vin către drum, peste zidurile

(gard) de piatră.

Expertiza constată că ușile

garajului se deschid pe două loturi de 2 metri, prin rabatare, obturând cca.

50% din deschiderea uliței de acces, când sunt deschise și împiedicând accesul

normal pe uliță și, că de asemenea, acoperișurile au o streașină în spațiul

uliței de acces, de 0,3 m și o înălțime de 1,63–2,48 m, obstrucționând accesul

mașinilor de mare tonaj și a căruțelor încărcate de fân.

Tot așa, expertiza enunțată constată

că apele din precipitații și zăpadă care se scurg de pe acoperișuri în uliță,

fac impracticabilă ulița, aceasta nefiind prevăzută cu rigole, pentru scurgerea

apelor.

Or, aceste constatări ale

expertizei, de natură să confirme afirmațiile reclamanților din acțiune și să

arate temeinicia susținerilor și solicitărilor acestora, se cuvenea să ducă la

admiterea și nu la respingerea acțiunii acestora, fiind evident că aceștia sunt

lezați în drepturile lor atât prin deschiderea ușilor garajului, pe două laturi

de 2 m, în exterior, cât și prin obstrucționarea mașinilor de mare tonaj și a

căruțelor încărcate cu fân, precum și prin scurgerea apelor din precipitații și

zăpadă, de pe acoperișuri, în ulița pe care o fac impracticabilă.

Instanțele, prin hotărârile

pronunțate nu au ținut seama de faptul că pârâtul și-a ridicat construcțiile ce

îi prejudiciază pe reclamanți, fără autorizație și că și în situația în care

împiedicările reclamate au un caracter de scurtă durată, ele nu au caracter

temporar, cum se susține în considerentele hotărârilor, ci sunt continue.

Față cu cele arătate, hotărârile

atacate fiind date cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, în sensul art.

304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va proceda, în sensul arătat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanții P.I. și P.M. împotriva deciziei civile nr. 2749 din 7 septembrie

2004 a Curții de Apel Craiova.

Casează decizia atacată, admite

apelul reclamanților împotriva sentinței civile nr. 626 din 15 martie 2004 a

Judecătoriei Târgu Cărbunești, județul Gorj, pe care o schimbă în sensul că

admite acțiunea introdusă de P.I. și P.M. împotriva pârâtului C.C., pe care îl

obligă să modifice deschiderea ușilor garajului, în sensul ca acestea să se

deschidă în interior, precum și să efectueze modificările necesare la acoperiș

prin amplasarea streașinei în condiții tehnice de natură să împiedice scurgerea

precipitațiilor și obstrucționarea accesului în zonă; în caz de neexecutare a

obligației de a face, autoriză pe reclamanți să execute lucrările pe cheltuiala

pârâtului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2005.