ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5913/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr. 961 din 5 februarie 2003 reclamanții I.D. și I.E. au chemat în judecată pe pârâtul G.T. solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtului să-i ridice gardul beton pe care l-a amplasat peste strada care constituie drum public, iar în cazul în care nu se va conforma să fie autorizați să-l ridice, pe cheltuiala pârâtului, în subsidiar, să se constate că au un drept de servitute de trecere asupra acestuia, întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 616 C. civ. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au cumpărat un teren pe care au ridicat o construcție, iar accesul la imobil se făcea direct prin strada G., obținând și numărul stradal 81 Bis.

Proprietatea pârâtului situată lângă proprietatea reclamantului pe aceeași stradă, se învecinează pe o latură cu strada G. Pârâtul G.T., a ridicat în luna octombrie 2002 un gard de beton și sârmă care se întinde de la proprietatea sa peste stradă, până la gardul celuilalt vecin D.V. Reclamanții au solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât și a numitului D.V., precizând că au față de acesta, aceleași pretenții ca și față de pârâtul celălalt, în cazul în care din probele ce se vor administra în cauză, va rezulta că a închis drumul de acces la imobilul proprietatea lor. Prin sentința nr. 2289 din 11 septembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Buftea, s-a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținându-se că potrivit art. 1169 C. civ.

sarcina probei revine reclamantului și că reclamanții au chemat în judecată doi pârâți ca instanța să constate care dintre aceștia le-a încălcat dreptul de a accede liber la proprietatea lor sau dacă nici unul nu este culpabil pentru închiderea drumului de acces, instanța să decidă pe terenul căruia dintre pârâți se poate institui o servitute de trecere. Împotriva sentinței de fond, au declarat apel reclamanții, pe care au criticat-o pentru nelegalitate având în vedere că și-au dovedit pretențiile acțiunea fiind admisibilă în parte față de pârâtul G.T. Prin decizia civilă nr. 1300 din 22 iunie 2004 Curtea de Apel București, secția IV-a civilă, au fost respinse excepțiile privitoare la lipsa calității procesuale active a reclamanților și de inadmisibilitate a acțiunii invocate de pârâtul G.T., ca nefondată.

A fost admis apelul formulat de reclamanții I.D. și I.E. a fost schimbată cu tot sentința de fond în sensul că a fost admisă acțiunea reclamanților lor împotriva pârâtului G.T. pe care l-a obligat să ridice gardul de beton pentru reîntregirea drumului sătesc conform raportului de expertiză întocmit de expertul V.D. și a schiței anexe nr. 8 la acesta, iar în caz de neexecutare autorizează pe reclamanți să aducă ei la îndeplinire această obligație pe cheltuiala pârâtului. A fost respinsă acțiunea împotriva pârâtului D.V. pentru lipsa calității procesuale pasive. A fost respins capătul de cerere subsidiar referitor la dreptul de servitute de trecere, ca rămas fără obiect.

În contra acestei decizii a formulat recurs, pârâtul G.T., criticând-o pentru respingerea în totalitate a celor 3 excepții privind lipsa calității procesuale active a reclamanților, lipsa calității procesuale pasive a intimatului-pârât și inadmisibilitate acțiunii, instanța aducând motivați departe de a fi fondate juridic, care în esență duc la încălcarea dreptului său de proprietate. A mai susținut recurentul că obligarea sa la ridicarea gardului, de asemenea i-a încălcat dreptul de proprietate deposedându-l efectiv de teren, deși proprietatea sa este intabulată legal, instanța de apel confundând dreptul său de proprietate cu dreptul de acces la calea liberă. Analizând motivele de recurs și actele dosarului, se constată recursul nefondat.

Instanța de apel, corect a stabilit că reclamanții I.D. și I.E. sunt proprietarii imobilului dobândit sub condiție suspensivă și își justifică interesul de a întreprinde măsurile legale pentru a beneficia de exercițiul drepturilor conferite de proprietate. În cauză, a fost efectuată o expertiză tehnică, care a statuat întocmirea defectuoasă a documentației cadastrale pentru proprietatea pârâtului G.T., în sensul că drumul stradal 1327/1 cu lățimea de 22,99 ml a fost desființat parțial pe porțiunea finală. Raportul de expertiză menționează că, deși în actul de vânzare-cumpărare deținut de pârâtul G.T. rezultă că la sud se află drumul stradal 1327/1 cu o lățime de 22,00 m, prin ridicarea gardului pe o lățime de 22,87 ml, acest drum stradal a fost închis pentru accesul celorlalți proprietari care dețineau proprietăți cu acces pe drumul, respectiv B.T.

și reclamanții I. Prin încheierea de ședință din 4 septembrie 2003 a Judecătoriei Buftea obiecțiunile la raportul de expertiză, formulate de pârât au fost respinse, motivat de faptul că expertul a respins obiectivele stabilite de instanță, pârâtul nu a solicitat o contraexpertiză. Prin urmare, pârâtul G.T. i-a împiedicat pe reclamanți să exercite prerogativele dreptului de proprietate asupra terenului pe care îl dețin dreptul de acces, dreptul de a folosi terenul proprietate astfel cum corect s-a menționat în decizia recurată. La dosar au fost depuse acte emise de Primăria Berceni (adresele nr. 1134 din 16 iunie 2004 și nr. 1211 din 14 iunie 2004) din care rezultă, în mod indubitabil că drumul stradal 1327/1, astfel cum a fost creat trebuie să permită accesul atât al reclamanților, cât și a lui B.T.

(V.G.). Susținerile din recurs nu pot fi primite în condițiile în care drumul stradal a fost creat pentru accesul tuturor proprietarilor, dobândirea de către pârât a terenului, chiar intabulat fiind, nu poate conduce la prejudicierea dreptului celorlalți proprietari. Față de cele de mai sus, hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București este legală și temeinică, urmând ca recursul declarat de pârât să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâtul G.T. împotriva deciziei civile nr. 1300 din 22 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 5 iulie 2005.