ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3383/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 1147

pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 31 ianuarie 2002 reclamanta B.G. a

chemat în judecată pe pârâtul C.P. solicitând instanței ca prin hotărârea pe

care o va pronunța să constate calitatea sa de proprietară a terenului în

suprafață de 340 mp. aferent casei în care locuiește, din Comuna Otopeni, a

solicitat și obligarea pârâtului să-i elibereze acest teren.

La data de 15 februarie 2002 reclamanta și-a

precizat acțiunea revendicând terenul în litigiu pe care l-a dobândit prin

uzucapiune.

Judecătoria Buftea, prin sentința civilă nr. 635

din 22 februarie 2002, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel

reclamanta, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Tribunalul București, secția III – a, prin

decizia civilă nr. 1267 A din 14 iunie 2002, a admis apelul, a schimbat în

parte sentința apelată în sensul că admite în parte acțiunea.

A constatat că reclamanta este proprietara

suprafeței de 300 mp. teren.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Prin decizia civilă nr. 2281 din 25 octombrie

2002, Curtea de Apel București, secția IV, a constatat nul recursul formulat de

către pârâtul C.P. împotriva deciziei pronunțate de către tribunal.

Pârâtul a declarat un alt recurs și împotriva

deciziei pronunțate de Curtea de apel.

Recursul este inadmisibil pentru următoarele

considerente:

Este de reținut că acțiunea care constituie

obiectul prezentei cauze a fost soluționată de prima instanță de judecătorie,

apoi, apelul declarat împotriva sentinței pronunțate de către judecătorie a

fost soluționat de către tribunal, iar recursul declarat împotriva deciziei

tribunalului a fost soluționat de către Curtea de apel, care a pronunțat o

hotărâre irevocabilă.

În consecință cauza a parcurs toate gradele de

jurisdicție existente în sistemul judiciar român (fond, apel, recurs) așa cum

este organizat prin Legea nr. 92/1992, art. 19-25 și C. proc. civ. art.1-3.

Astfel fiind, este inadmisibil să se formuleze un

nou recurs, care ar fi „recurs la recurs”, deci urmrează a respinge ca

inadmisibil recursul formulat de către pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul C.P. împotriva deciziei nr. 2281

din 25 octombrie 2002 a Curții de Apel București,  secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 septembrie  2003.