ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9232/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe

rolul Tribunalului București la data de 14 august 2002 și precizată ulterior,

reclamantul N.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Prefectura județului

Ilfov și SC P. SA, sucursala C., ca acestea să-i lasă în deplină proprietate și

posesie terenul în suprafață de 300 mp situat în Buftea.

În subsidiar, a solicitat

despăgubiri în sumă de 200.000.000 lei.

Prin sentința civilă nr. 312 din 7

aprilie 2003, Tribunalul București a admis excepția inadmisibilității acțiunii

principale pentru lipsa calității procesuale active integrale.

A respins ca inadmisibil capătul de

cerere în revendicare formulat de reclamant.

A respins ca nefondat capătul de

cerere în despăgubiri(subsidiar).

În motivarea hotărârii s-a reținut

că alături de reclamant, la succesiunea autoarei N.G., au venit în calitate de

moștenitori și M.F. și B.C. și cum acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile

art. 480 C. civ., reclamantul nu poate pretinde singur imobilul, neavând

calitate procesuală activă integrală și deci acțiunea promovată de acesta este

inadmisibilă.

În ce privește capătul de cerere

subsidiar privind acordarea de despăgubiri, față de soluția dată petitului

principal, a fost respins ca nefondat.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 454 din 29

octombrie 2003, Curtea de Apel București a respins ca nefondat apelul declarat

de reclamant, reținând în motivare că acțiunea promovată de acesta în temeiul

dispozițiilor art. C. civ. este inadmisibilă, fiind promovată după intrarea în

vigoare a Legii nr. 10/2001 și menținând, astfel, hotărârea primei instanțe.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamantul, criticând hotărârea sub aspectul faptului că instanța nu a

ținut seama că acțiunea este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001,

fiind vorba de refuzul pârâtelor de a răspunde notificării adresate de către

reclamant.

Pârâta SC P. SA, sucursala C., a

formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este fondat pentru

considerentele ce succed:

Prin acțiunea formulată de reclamant

la data de 14 august 2002, acesta a solicitat restituirea în natură a

suprafeței de 300 mp teren, preluat în mod abuziv de către stat în anul 1979 și

acordarea de despăgubiri în cuantum de 200.000.000 lei pentru terenul în

suprafață de 424 mp (de asemenea preluat abuziv în anul 1979), ce nu putea fi

restituit în natură.

Reclamantul a făcut precizarea în

acțiune că s-a adresat cu notificare pârâtelor (la data de 18 ianuarie 2002),

iar la data de 4 martie 2002 a primit adresa nr.254 din partea SC P. SA prin

care i se solicitau documentele ce trebuiau anexate la notificare, acte pe care

acesta le-a atașat la dosarul respectiv.

Cu toate acestea, pârâtele nu au

răspuns la notificarea adresată de reclamant, așa cum prevăd dispozițiile Legii

nr. 10/2001, prin emiterea unei dispoziții sau decizii motivate.

Prin urmare, instanța de fond, ca de

altfel și instanța de apel, au stabilit în mod greșit cadrul procesual dedus

judecății, considerând că este vorba despre o acțiune în revendicare întemeiată

pe dispozițiile dreptului comun, art. 480 C. civ. și respingând acțiunea ca

inadmisibilă.

Acțiunea formulată de reclamant este

întemeiată pe dispozițiile speciale ale Legii nr. 10/2001, fiind practic vorba

de refuzul unității deținătoare de a răspunde la notificarea adresată de

reclamant, în condițiile respectării de către acesta a procedurii prealabile

administrative prevăzute de legea sus-menționată.

În consecință, recursul declarat de

reclamant este fondat, urmând a fi admis și a se casa atât decizia pronunțată

de instanța de apel, cât și sentința pronunțată de prima instanță, cauza fiind

trimisă spre rejudecare instanței de fond, respectiv Tribunalul București.

Cu ocazia rejudecării, instanța va

proceda la soluționarea cauzei prin stabilirea corectă a cadrului procesual

dedus judecății și, eventual, va verifica dacă alături de reclamant există și

alți succesori ai defunctei N.G. care au calitate procesuală activă și

justifică interes în promovarea acțiunii.

În raport de dispozițiile art. 312

alin. (3) C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 313 C. proc. civ., se

va admite recursul, se vor casa ambele hotărâri și se va trimite cauza spre

rejudecare Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul

N.G. împotriva deciziei civile nr. 454 din 29 octombrie 2003 a Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă.

Casează decizia atacată, precum și

sentința civilă nr. 312 din 7 aprilie 2003 a Tribunalului București, secția a

VI-a civilă, și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul București.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 15 noiembrie 2005.