ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7813/2008

Deliberând asupra recursului civil

de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ. constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 20

noiembrie 2006 la Judecătoria sectorului 1 București și precizată la data de 26

ianuarie 2007, reclamantul N.N. a chemat în judecată pe pârâții G.S. și G.M.,

solicitând ca instanța să-i oblige să lase în deplină proprietate și pașnică

posesie terenul în suprafață de 4000 mp, situat în Snagov și să dispună

evacuarea pârâților de pe teren, cu excepția suprafeței de 528 mp, pe care se

află o casă de odihnă și pentru care a solicitat despăgubiri în cuantum de 100

de Euro/mp.

Reclamantul a

arătat în acțiune că este proprietarul terenului dobândit prin

succesiune și conform titlului de proprietate nr. 44179/1999.

Prin sentința nr. 1348 din 26 ianuarie 2007,

Judecătoria sectorului 1 București în temeiul art. 13 alin. (1) C. proc. civ. și-a

declinat competența în favoarea Judecătoriei Buftea.

Prin sentința civilă nr. 1833 din 4 aprilie 2007,

Judecătoria Buftea și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București,

reținând că valoarea imobilului revendicat este de peste 5 miliarde lei, fiind

incidente dispozițiile art. 2 pct. l lit. d) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1633 din 11 decembrie

2007, Tribunalul București, secția a III-a

civilă

a respins acțiunea ca neîntemeiată și a obligat reclamantul să

plătească

pârâților 1000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul

a reținut că autoarei reclamantului (împreună cu B.M.) li s-a reconstituit

dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 pentru suprafața totală de 2

ha și 7300 mp teren, suprafață în care este inclus și terenul revendicat în

prezenta cauză conform titlului de proprietate nr. 44179 din 29 iulie 1999.

Pârâții, la rândul lor sunt proprietari ai

suprafeței de 3800 mp teren

(suprafață

revendicată de reclamant) conform contractului de vânzare-cumpărare

autentificat

sub nr. 4314 din 26 iulie 1994.

Prin sentința civilă nr. 2530/2002 definitivă

și irevocabilă s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de

proprietate nr. 44179 din 29 iulie 1999 în ceea ce privește suprafața de 4000

mp, situată în intravilanul localității Snagov, tarlaua 1, parcela 1,2.

Potrivit considerentelor acestei hotărâri,

instanța a reținut că, prin hotărâri judecătorești definitive au fost respinse

acțiunile formulate de autoarea reclamantului și de B.M., ce au avut ca obiect

anularea proceselor-verbale de punere în posesie și care au fost emise în

favoarea autorilor pârâților. în aceste condiții, tribunalul a constatat că

numai pârâții prezintă titlul valabil pentru terenul în litigiu, respingând

acțiunea reclamantului.

Prin apelul declarat de reclamant, s-a criticat

hotărârea instanței de fond, întrucât greșit a reținut că prin sentința civilă

nr. 2530/2002 s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de

proprietate nr. 44179 din 29 iulie 1999 cu privire la suprafața de 4000 mp,

situată în intravilanul comunei Snagov, tarlaua

1, parcela 1,2, în condițiile în care prin sentința respectivă s-a

constatat nulitatea

absolută a titlului de proprietate numai cu privire

la suprafața de 3557 mp.

Mai mult decât atât, instanța nu s-a pronunțat

asupra capătului de cerere, având ca obiect obligarea pârâților la plata

despăgubirilor în cuantum de 100

Euro/mp în

ceea ce privește suprafața de 528 mp pe care și-au ridicat construcția,

terenul

fiind proprietatea reclamantului.

Pârâții prin apelul declarat au criticat

hotărârea instanței de fond sub aspectul neacordării în totalitate a

cheltuielilor de judecată, în condițiile în care au dovedit cu chitanțele

depuse la dosar sumele pretinse.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,

prin decizia nr. 270 din 10 aprilie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat

de reclamantul N.N. împotriva sentinței nr. 1633 din 11 decembrie 2007,

pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu

apelanții-pârâți G.M. și G.S.

A fost respins ca

nefondat apelul pârâților G.M. și G.S.

împotriva aceleiași

hotărâri.

Instanța de apel a reținut în esență că, este

reală afirmația reclamantului, în sensul că prin sentința civilă nr. 2530/2002

a Judecătoriei Buftea s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de

proprietate nr 44179 din 29 iulie 1999 cu privire la suprafața de 3557 mp

teren, situată în intravilanul comunei Snagov, tarlaua 1, parcela 1,2 și nu de

4000 mp, așa cum a reținut instanța de fond, eroare ce nu este de natură să

conducă la schimbarea soluției.

Astfel, prin titlul de proprietate a cărui

nulitate absolută parțială a fost constatată, i-a fost recunoscut autoarei

reclamantului și numitei B.M., dreptul de proprietate pentru suprafața totală

de 2 ha și 7300 mp teren, dar în cauză prezintă relevanță numai suprafața de

3557 mp, situată în comuna Snagov.

Nici din actul de partaj voluntar autentificat

sub nr. 1401 din 18 noiembrie 2000 nu rezultă că autoarea reclamantului ar fi

dobândit o suprafață mai mare de teren.

Numai această suprafață de teren a constituit

obiectul litigiilor anterioare, fiind menționată în actele premergătoare

obținerii titlurilor de proprietate de către autorii părților.

În speța de față s-a reținut că reclamantul nu

a dovedit că ulterior finalizării proceselor anterioare prin care părțile și-au

contestat reciproc dreptul de proprietate, cu scopul obținerii anulării

titlurilor, pârâții ar fi ocupat o suprafață suplimentară de teren de 528 mp,

care să nu fi făcut obiect al analizei în procesele finalizate prin hotărâri

judecătorești irevocabile.

În aceste condiții, susținerea reclamantului cu

privire la calitatea sa de proprietar al suprafeței de 528 mp teren s-a

apreciat ca o simplă afirmație, nesusținută de probele administrate în cauză.

Tribunalul a mai reținut, fără o motivare amplă

referitoare la acordarea despăgubirilor pentru suprafața de 528 mp teren, că

numai pârâții și-au dovedit calitatea de proprietari pentru terenul respectiv,

ceea ce echivalează cu faptul că orice pretenție a reclamantului privind

obținerea despăgubirilor ce ar decurge din lipsa de folosință a terenului

ocupat de clădiri să fie lipsită de temei legal.

În ceea ce privește criticile pârâților,

referitoare la neacordarea cheltuielilor de judecată în totalitate, s-a reținut

că prin motivarea generică în raport de dispozițiile art. 274 C. proc. civ.,

fără a indica în concret art. 274 alin. (3) C. proc. civ., instanța de fond a

apreciat că onorariul avocatului pârâților a fost nepotrivit de mare față de

complexitatea cauzei și a procedat la micșorarea lui în limitele sumei acordate

cu titlul de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a

declarat recurs reclamantul N.N., care, invocând motivul prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ. susține în esență că, în mod greșit s-a reținut de către

instanța de apel lipsa titlului său de proprietate, având în vedere titlul de

proprietate al pârâților obținut abuziv.

Recursul reclamantului este nefondat pentru

considerentele ce urmează:

Reclamantul împreună cu alte persoane au

obținut la 29 iulie 1999 titlul de proprietate nr. 44179, eliberat de Comisia

Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Ilfov.

Este cert că prin sentința civilă nr. 2350 din

5 iulie 2002, Judecătoria Buftea a constatat nulitatea absolută parțială a

acestui titlu de proprietate cu privire la

terenul

în suprafață de 3557 mp, situat în comuna Snagov, tarlaua 1, parcela 1,2,

sentință

rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 223 din 21 ianuarie 2003 a

Tribunalului București, secția V-a civilă, și decizia civilă nr. 2693 din 4

decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția III-a civilă, prin

respingerea apelului și constatarea nulității recursului.

Prin sentința civilă nr. 3633 din 30 noiembrie 2004

a Judecătoriei Buftea, irevocabilă a fost radiat din cartea funciară dreptul de

proprietate intabulat de recurentul N.N. cu privire la acest teren în baza

titlului care a fost anulat parțial.

Recurentul-reclamant, în aceste condiții nu mai

poate pretinde niciun drept cu privire la teren, invocând un act ce a fost

constatat nul printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.

Pentru promovarea unei acțiuni în revendicare

întemeiată pe dispozițiile art. 480 C. civ., reclamantul trebuie să fie

titularul dreptului de proprietate cu privire la acest bun.

În cauză, s-a

stabilit prin hotărâre judecătorească irevocabilă că reclamantul

nu mai deține titlu de proprietate asupra terenului revendicat, titlul

autoarei sale fiind anulat prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

Potrivit art. 480 C. civ. proprietatea este

dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și

absolut, însă în limitele determinate de lege ".

În speță, reclamantul nu a făcut dovada că este

proprietarul terenului revendicat, neprezentând niciun titlu pe care să îl

opună pârâților, care dețin terenul în litigiu în baza unui act de proprietate

valabil.

În aceste condiții, corect prin hotărârea

recurată au fost menținute dispozițiile hotărârii instanței de fond.

Față de considerentele expuse, critica

formulată de reclamant fiind nefondată, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1)

C. proc. civ. recursul reclamantului să fie respins ca atare.

Având în vedere că pârâții au solicitat

cheltuieli de judecată, dovedite cu chitanța anexată la dosar, în temeiul art. 274

alin. (1) C. proc. civ., reținând culpa

procesuală

a recurentului, urmează să fie obligat la plata sumei de 1190 lei,

reprezentând

onorariul pentru avocat conform chitanței de la fila 49 recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantul N.N. împotriva deciziei nr. 270 din 10 aprilie 2008 a Curții de

Apel București, secția a IV-a civilă.

Obligă recurentul să plătească intimaților

G.M. și G.S. suma de 1190 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8

decembrie 2008.