ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2437/2004

Asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă următoarele : P.I. a acționat în judecată pe pârâtul P.C., solicitând instanței, pe cale de ordonanță președințială, obligarea pârâtului la sistarea lucrărilor, reprezentând acte abuzive de restrângere a dreptului de proprietate asupra curții comune, permițându-i folosința acesteia. În motivarea acțiunii, reclamantul arată că după pronunțarea sentinței de partaj succesoral 1209/2003 a Judecătoriei Horezu aflată în recurs, pârâtul a început executarea lucrărilor de construire a unui drum și săpare a unor șanțuri în scopul edificării unui gard despărțitor, care prin natura și amplasamentul lor slăbesc structura de rezistență a construcțiilor proprietatea reclamantului și îi afectează acestuia accesul cu atelajele și mijloacele auto la dependințele locuinței.

Măsura solicitată de reclamant are în vedere ca până la emiterea unei hotărâri irevocabile de partaj, pârâtul să sisteze aceste lucrări care țin de prerogativele dreptului de proprietate cu privire la care nu s-a hotărât încă de instanță. Ulterior, reclamantul a solicitat, pe cale de ordonanță președințială readucerea terenului la forma inițială. Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, pe considerentul că aceasta fiind o acțiune posesorie, condițiile de admisibilitate nu pot fi analizate pe calea procedurii speciale de urgență a ordonanței președințiale. În subsidiar, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii pentru netemeinicie, contestând efectuarea unor lucrări de natura celor descrise de reclamant, ce ar fi produs modificări ale curții, și prejudicierea reclamantului în dreptul său de a folosi terenul aferent construcțiilor sale și partea din curte ce reprezenta drumul comun de acces la cele două gospodării.

Prin sentința nr. 1067 din 5 septembrie2003, Judecătoria Horezu a admis cererea, ordonanță președințială, formulată de reclamantul P.I. Pârâtul P.C. a fost obligat să sisteze lucrările de modificare (săpătură) a terenului ce constituie curtea comună a locuințelor părților și să readucă terenul la forma inițială. Instanța a reținut din răspunsurile pârâtului la interogator și susținerile făcute în întâmpinare că acesta a efectuat în curtea comună a celor două locuințe lucrări de săpături care modifică dispunerea terenului și îngrădesc exercițiul normal al folosinței curții aflată în indiviziune, fără a avea consimțământul reclamantului.

Instanța a înlăturat apărările pârâtului privind scopul legitim în care au fost făcute lucrările de săpătură (nivelarea terenului și evitarea colectării apelor pluviale în dreptul garajului său) deoarece utilitatea lucrărilor nu trebuia apreciată în mod unilateral, ci trebuie să respecte și dreptul celuilalt coindivizar la folosința terenului. Instanța a respins excepția pârâtului de inadmisibilitate a cererii, pe considerentul că aceasta nu este fondată pe dispozițiunile art. 674 C. proc. civ., ci vizează luarea unor măsuri urgente și vremelnice pentru protejarea prerogativelor dreptului de proprietate pe calea procedurii prevăzută de art. 581 C. proc. civ. Instanța a conchis că promovarea acțiunii se justifică prin necesitatea evitării prejudicierii unui drept și interes legitim al reclamantului.

Împotriva sentinței a declarat recurs P.C., criticile de nelegalitate vizând următoarele aspecte: - instanța de fond a admis o cerere inadmisibilă, deoarece având ca obiect o obligație negativă, ce privește o tulburare a terenului, acțiunea are un caracter posesoriu, ale cărei condiții nu pot fi analizate pe calea unei proceduri speciale, urgența, cum este ordonanța președințială. - hotărârea este netemeinică și nelegală deoarece acțiunea reclamantului a fost admisă fără a se proba îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 581 C. proc. civ. și în mod special că reclamantul ar încerca o pagubă iminentă, care nu s-ar repara. Raportat la criticile formulate și actele dosarului - recursul de față este întemeiat pentru următoarele considerente: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Horezu, P.I.

a solicitat instanței, ca pe calea ordonanței președințiale P.C. să fie obligat la sistarea lucrărilor de modificare a terenului ce reprezintă curtea comună și readucerea terenului în forma inițială. În speță, prin sentința pronunțată, Judecătoria Horezu a admis cererea reclamantului P.I. astfel cum a fost formulată, obligându-l pe P.C. să sisteze lucrările (săpăturile terenului) din curtea comună a locuințelor părților și să readucă terenul în forma inițială. Hotărârea pronunțată în speță este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. În accepțiunea art. 581 C. proc. civ., instanța va putea ordona măsuri vremelnice în scopuri grabnice, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Raportat la situația de fapt din speță, se constată că instanța a dispus sistarea lucrărilor de modificare a terenului, curtea comună, deși așa cum recunoaște chiar intimatul în întâmpinare și cum se observă și în planșele fotografice, aceste lucrări erau deja finalizate. Ca urmare, cererea de sistare a lucrărilor era pe fondul ei lipsită de obiect, impunându-se respingerea acesteia. Mai mult, chiar dacă s-ar considera că la data sesizării instanței prin procedura urgentă a ordonanței președințiale, lucrările efectuate de pârât erau în curs de executare, și tot acțiunea nu putea fi admisă, de vreme ce reclamantul nu încerca o pagubă iminentă și ireparabilă. Dimpotrivă, prin denivelarea ce o prezenta terenul, cel prejudiciat era pârâtul-recurent (pct. 3 interogator), întrucât apele pluviale se scurgeau spre construcțiile sale afectându-i garajul.

Lucrările efectuate s-au realizat în apărarea construcțiilor acestuia și au constat în înlăturarea denivelărilor și umplerea lor cu pământ. Se poate observa din planșele fotografice, că intimatul nu are afectate construcțiile, așa cum susține în acțiune, iar lucrările de nivelare a terenului fiind executate la o distanță apreciabilă de construcție, nu le poate afecta structura de rezistență și nici accesul reclamantului la locuință, cu atelaje sau mijloace auto. Instanța de fond nu a avut în vedere nici faptul că prin procedura specială și urgentă a ordonanței președințiale nu se poate ordona decât măsuri vremelnice care nu prejudecă fondul cauzei. În speță, măsura luată de instanță de „readucere a terenului la forma inițială” excede caracterul vremelnic al acesteia și realizează o cercetare a fondului dreptului și nicidecum „o pipăire a acestuia”.

Pentru considerentele ce preced, curtea constatând că instanța de fond a încălcat esențial cerințele legale ale procedurii urgente a ordonanței președințiale, prevăzute de art. 581 C. proc. civ., pronunțând o hotărâre lipsită de temei legal, cu încălcarea și aplicarea greșită a legii în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează a admite recursul declarat de P.C. modificând sentința, în sensul respingerii pe fond a acțiunii. În temeiul art. 274 C. proc. civ., intimatul urmează a fi obligat la 1.044.000 lei cheltuieli de judecată solicitate și dovedite de recurent cu chitanța de plată a onorariului de avocat și chitanța de plată a taxei de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul P.C. împotriva sentinței civile nr. 1047 din 5 septembrie 2003 a Judecătoriei Horezu pe care o modifică. Respinge acțiunea formulată de reclamantul P.I. în contradictoriu cu pârâtul P.C. Obligă pe reclamantul-intimat să plătească pârâtului-recurent suma de 1.044.000 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2004.