ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2437/2004

Asupra recursului

civil de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului

rezultă următoarele :

P.I. a acționat în judecată pe pârâtul P.C., solicitând

instanței, pe cale de ordonanță președințială, obligarea pârâtului la sistarea

lucrărilor, reprezentând acte abuzive de restrângere a dreptului de proprietate

asupra curții comune, permițându-i folosința acesteia.

În motivarea acțiunii, reclamantul arată că după

pronunțarea sentinței de partaj succesoral 1209/2003 a Judecătoriei Horezu

aflată în recurs, pârâtul a început executarea lucrărilor de construire a unui

drum și săpare a unor șanțuri în scopul edificării unui gard despărțitor, care

prin natura și amplasamentul lor slăbesc structura de rezistență a

construcțiilor proprietatea reclamantului și îi afectează acestuia accesul cu

atelajele și mijloacele auto la dependințele locuinței.

Măsura solicitată de reclamant are în vedere ca

până la emiterea unei hotărâri irevocabile de partaj, pârâtul să sisteze aceste

lucrări care țin de prerogativele dreptului de proprietate cu privire la care

nu s-a hotărât încă de instanță.

Ulterior, reclamantul a solicitat, pe cale de

ordonanță președințială readucerea terenului la forma inițială.

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat

respingerea acțiunii, pe considerentul că aceasta fiind o acțiune posesorie,

condițiile de admisibilitate nu pot fi analizate pe calea procedurii speciale

de urgență a ordonanței președințiale. În subsidiar, pârâtul a solicitat

respingerea acțiunii pentru netemeinicie, contestând efectuarea unor lucrări de

natura celor descrise de reclamant, ce ar fi produs modificări ale curții, și

prejudicierea reclamantului în dreptul său de a folosi terenul aferent

construcțiilor sale și partea din curte ce reprezenta drumul comun de acces la

cele două gospodării.

Prin sentința nr. 1067 din 5 septembrie2003,

Judecătoria Horezu a admis cererea, ordonanță președințială, formulată de

reclamantul P.I. Pârâtul P.C. a fost obligat să sisteze lucrările de modificare

(săpătură) a terenului ce constituie curtea comună a locuințelor părților și să

readucă terenul la forma inițială.

Instanța a reținut din răspunsurile pârâtului la

interogator și susținerile făcute în întâmpinare că acesta a efectuat în curtea

comună a celor două locuințe lucrări de săpături care modifică dispunerea

terenului și îngrădesc exercițiul normal al folosinței curții aflată în

indiviziune, fără a avea consimțământul reclamantului.

Instanța a înlăturat apărările pârâtului privind

scopul legitim în care au fost făcute lucrările de săpătură (nivelarea

terenului și evitarea colectării apelor pluviale în dreptul garajului său)

deoarece utilitatea lucrărilor nu trebuia apreciată în mod unilateral, ci

trebuie să respecte și dreptul celuilalt coindivizar la folosința terenului.

Instanța a respins excepția pârâtului de

inadmisibilitate a cererii, pe considerentul că aceasta nu este fondată pe

dispozițiunile art. 674 C. proc. civ., ci vizează luarea unor măsuri urgente și

vremelnice pentru protejarea prerogativelor dreptului de proprietate pe calea

procedurii prevăzută de art. 581 C. proc. civ. Instanța a conchis că promovarea

acțiunii se justifică prin necesitatea evitării prejudicierii unui drept și

interes legitim al reclamantului.

Împotriva sentinței a declarat recurs P.C.,

criticile de nelegalitate vizând următoarele aspecte:

- instanța de fond a admis o cerere

inadmisibilă, deoarece având ca obiect o obligație negativă, ce privește o

tulburare a terenului, acțiunea are un caracter posesoriu, ale cărei condiții

nu pot fi analizate pe calea unei proceduri speciale, urgența, cum este ordonanța

președințială.

- hotărârea este netemeinică și nelegală deoarece

acțiunea reclamantului a fost admisă fără a se proba îndeplinirea condițiilor

prevăzute de art. 581 C. proc. civ. și în mod special că reclamantul ar încerca

o pagubă iminentă, care nu s-ar repara.

Raportat la criticile formulate și actele

dosarului - recursul de față este întemeiat pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Horezu, P.I. a solicitat instanței, ca pe calea ordonanței președințiale P.C.

să fie obligat la sistarea lucrărilor de modificare a terenului ce reprezintă

curtea comună și readucerea terenului în forma inițială.

În speță, prin sentința pronunțată, Judecătoria

Horezu a admis cererea reclamantului P.I. astfel cum a fost formulată, obligându-l

pe P.C. să sisteze lucrările (săpăturile terenului) din curtea comună a

locuințelor părților și să readucă terenul în forma inițială.

Hotărârea pronunțată în speță este lipsită de

temei legal fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

În accepțiunea art. 581 C. proc. civ., instanța

va putea ordona măsuri vremelnice în scopuri grabnice, pentru prevenirea unei

pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea

piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Raportat la situația de fapt din speță, se

constată că instanța a dispus sistarea lucrărilor de modificare a terenului,

curtea comună, deși așa cum recunoaște chiar intimatul în întâmpinare și cum se

observă și în planșele fotografice, aceste lucrări erau deja finalizate. Ca

urmare, cererea de sistare a lucrărilor era pe fondul ei lipsită de obiect,

impunându-se respingerea acesteia.

Mai mult, chiar dacă s-ar considera că la data

sesizării instanței prin procedura urgentă a ordonanței președințiale,

lucrările efectuate de pârât erau în curs de executare, și tot acțiunea nu

putea fi admisă, de vreme ce reclamantul nu încerca o pagubă iminentă și

ireparabilă.

Dimpotrivă, prin denivelarea ce o prezenta

terenul, cel prejudiciat era pârâtul-recurent (pct. 3 interogator), întrucât

apele pluviale se scurgeau spre construcțiile sale afectându-i garajul.

Lucrările efectuate s-au realizat în apărarea construcțiilor acestuia și au

constat în înlăturarea denivelărilor și umplerea lor cu pământ.

Se poate observa din planșele fotografice, că

intimatul nu are afectate construcțiile, așa cum susține în acțiune, iar

lucrările de nivelare a terenului fiind executate la o distanță apreciabilă de

construcție, nu le poate afecta structura de rezistență și nici accesul

reclamantului la locuință, cu atelaje sau mijloace auto.

Instanța de fond nu a avut în vedere nici faptul

că prin procedura specială și urgentă a ordonanței președințiale nu se poate ordona

decât măsuri vremelnice care nu prejudecă fondul cauzei.

În speță, măsura luată de instanță de „readucere

a terenului la forma inițială” excede caracterul vremelnic al acesteia și

realizează o cercetare a fondului dreptului și nicidecum „o pipăire a

acestuia”.

Pentru considerentele ce preced, curtea

constatând că instanța de fond a încălcat esențial cerințele legale ale

procedurii urgente a ordonanței președințiale, prevăzute de art. 581 C. proc.

civ., pronunțând o hotărâre lipsită de temei legal, cu încălcarea și aplicarea

greșită a legii în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul art. 312 C.

proc. civ., urmează a admite recursul declarat de P.C. modificând sentința, în

sensul respingerii pe fond a acțiunii.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., intimatul

urmează a fi obligat la 1.044.000 lei cheltuieli de judecată solicitate și

dovedite de recurent cu chitanța de plată a onorariului de avocat și chitanța

de plată a taxei de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul P.C.

împotriva sentinței civile nr. 1047 din 5 septembrie 2003 a Judecătoriei Horezu

pe care o modifică.

Respinge acțiunea formulată de reclamantul P.I. în

contradictoriu cu pârâtul P.C.

Obligă pe reclamantul-intimat să plătească

pârâtului-recurent suma de 1.044.000 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 martie 2004.