ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5745/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 138 din 14

aprilie 2005, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, pronunțată în dosarul nr. 3767/2004, a fost admisă în parte

acțiunea numitului I.S., formulată în numele SC E. SRL Arad, în contradictoriu

cu pârâtele Garda Financiară Arad și Agenția Națională de Administrare Fiscală

București.

Au fost anulate parțial decizia nr.

128 din 3 mai 2004, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală și

procesul-verbal de control nr. 6130 din 17 decembrie 2002, încheiat de Garda

Financiară, în sensul că s-au reținut pentru perioada 1 ianuarie 1998 - 17

decembrie 2002, doar obligațiile fiscale: 448.862 lei majorări la impozitul pe

profit; 24.151.101 lei impozit pe venit, 2.358.605 lei majorări și 571.988 lei

penalități; 10.271.466 lei majorări și penalități la plata cu întârziere a

T.V.A.

S-a constatat că reclamanta nu

datorează restul obligațiilor fiscale stabilite prin actul de control.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut:

- că prin rechizitoriul nr. 50/P din

6 iunie 2003, al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a dispus

trimiterea în judecată a numitei N.P. (fostă angajată vânzătoare la societatea

reclamantă) pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată

(art. 290 C. pen.), constând în falsificarea a 51 de facturi fiscale, cu scopul

de a diminua (scriptic) veniturile societății și a reduce valoarea obligațiilor

fiscale ale firmei;

- că urmărirea penală a început ca

urmare a sesizării Gărzii Financiare, după controlul efectuat de aceasta la

societate, când s-a încheiat procesul-verbal de control nr. 6130 din 17

decembrie 2002;

- că prin procesul-verbal de control

s-au verificat prin sondaj documentele de vânzare evidențiate în contabilitatea

firmei, identificându-se 67 de facturi emise în anii 2001 - 2002, dintre care

51 fuseseră falsificate, ceea ce a determinat organele de control să extindă

verificarea și la anii anteriori, 1998 - 2000, stabilindu-se obligațiile

fiscale totale ale societății 17.801.819.793 lei T.V.A. și impozit pe profit și

majorările de întârziere și penalitățile aferente pentru perioada 1 ianuarie

1998 - 17 decembrie 2002;

- că în procesul penal nu a fost

încă soluționată latura civilă pentru stabilirea pagubei aduse bugetului de

stat;

- că raportul de expertiză întocmit

în cauză, în contenciosul administrativ fiscal, conține concluzii pe care

instanța și le însușește și care dovedesc că: în perioada septembrie 2001 -

septembrie 2002, societatea nu era plătitoare de impozit pe profit, astfel

încât impozitul suplimentar, în sumă de 2.805.144.888 lei și majorările de

546.883.521 lei, nu erau datorate; societatea nu datorează impozit pe venit

suplimentar de 57.430.914 lei, ci doar 27.081.694 lei, sumă care include și

majorările și penalitățile aferente; societatea are dreptul la rambursare de

T.V.A., în sumă de 130.041.181 lei și datorează doar 9.619.378 lei majorări de

întârziere și 652.088 lei penalități.

Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen

recursul de față, Direcția Generală a Finanțelor Publice, în numele pârâtei

Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cererea fiind legal scutită de

plata taxei de timbru.

Împotriva aceleiași sentințe a

declarat în termen, recurs, și Garda Financiară Arad, cererea fiind, de asemenea,

scutită legal de plata taxei de timbru.

Recurentele critică sentința,

arătând, în esență:

- că instanța a ignorat situația de

fapt reală și mai ales existența unei hotărâri penale (sentința penală nr. 1604

din 8 septembrie 2003, a Judecătoriei Arad), definitivă, prin care au fost

anulate, ca false, cele 51 de facturi, astfel încât în mod greșit a considerat

că nu se poate pronunța asupra lor;

- că hotărârea nu este motivată în

fapt și în drept, nu conține temeiul pe care s-a format convingerea instanței,

încălcându-se, astfel, dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., ceea ce justifică o casare cu trimitere spre rejudecare;

- că hotărârea se sprijină pe

concluziile expertizei contabile care a înlăturat de la verificare, facturile

anulate de instanța penală, deși Legea nr. 87/1994 prevede la art. 19 că, în

cazul în care, ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni, nu se pot stabili, pe

baza evidențelor contribuabililor, impozitele, taxele și contribuțiile

datorate, acestea vor fi determinate de organul de control, prin estimare.

Recursurile se fondează, sentința

urmând a fi casată pe temeiul art. 304 pct. 7 teza I și art. 312 alin. (5) C.

proc. civ., pentru următoarele considerente:

Considerentele sentinței atacate

conțin doar o redare a situației de fapt generale, nu și motivarea în fapt și

în drept a soluției, ceea ce echivalează cu o nemotivare.

Expertiza contabilă este redată în concluziile sale,

fără ca acest mijloc de probă să fie analizat sub incidența dispozițiilor

legale din materie fiscală aplicabile în speță: O.G. nr. 70/1994, Legea nr.

414/2002, O.U.G. nr. 17/2000 și Legea nr. 345/2002 și raportat la actele

fiscale care erau supuse controlului instanței: decizia și procesul-verbal de

control.

Această modalitate de copiere a

concluziilor unui raport de expertiză echivalează, de asemenea, cu o nemotivare

atât în drept, cât și în fapt, expertul substituindu-se instanței.

Trimițând cauza, spre rejudecare,

Curtea stabilește, sub incidența art. 315 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.,

necesitatea efectuării unei noi expertize contabile care să procedeze la

calcularea obligațiilor fiscale rezultând din cele 51 de facturi anulate prin

estimare, potrivit art. 19 din Legea nr. 87/1994 (în vigoare la data efectuării

controlului, precum și la cea a introducerii contestației la instanță).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Comisariatul Regional al Gărzii Financiare Arad și de Direcția Generală a

Finanțelor Publice a județului Arad, în reprezentarea Agenției Naționale de

Administrare Fiscală.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 noiembrie 2005.