ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5369/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință nr. 23 din 12 septembrie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș, pronunțată în dosarul nr. 748/P/2005, a fost admisă propunerea formulată de D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Târgu Mureș și s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive dispusă față de inculpații: - C.M.; - P.S.S.C. și - M.C., cu încă 30 zile, respectiv din 19 septembrie până la 18 octombrie inclusiv, pentru inculpații M.C. și P.S.S.C. și din 20 septembrie până la 19 octombrie inclusiv pentru inculpatul C.M. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin încheierea din 7 iunie 2005, a fost admisă propunerea motivată de luare a măsurii arestării preventive față de cei trei inculpați și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C.M., în baza art. 149 1 C. proc.

pen., raportat la art. 143 și art. 148 lit. c), h) și i) C. proc. pen., iar a inculpaților M.C. și P.S.S.C., în baza art. 149 1 raportat la art. 143 și art. 148 lit. h) și i) C. proc. pen., aceștia fiind acuzați de săvârșirea mai multor infracțiuni, printre care înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., contrabandă prevăzută și pedepsită de art. 178 din Legea nr. 141/1997 și constituire sau aderare la un grup infracțional organizat, prevăzută și pedepsită de art. 7 din Legea nr. 39/2003. Această măsură a fost prelungită la solicitarea D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Târgu Mureș, ultima încheiere cu nr. 20 fiind cea pronunțată la 17 august 2005 în dosarul nr. 674/2005 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Împotriva încheierii din 17 august 2005, inculpații au declarat recurs, care a fost judecat, la data de 24 august 2005, recursurile fiind respinse de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin decizia nr. 4798/2005 pronunțată în dosarul nr. 5009/2005. Cu toate acestea inculpații au formulat din nou recursuri împotriva încheierii nr. 20 din 17 august 2005, astfel că la termenele din 6 și 9 septembrie 2005 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a aflat dosarul nr. 5020/2005, dosarul de fond conținând 9 volume cu probe, restituit la 31 august 2005, fiind recerut pentru soluționarea recursurilor.

În noua cerere, de prelungire a măsurii arestării preventive față de cei trei inculpați, formulată la 9 septembrie 2005, s-a arătat că se impune o nouă prelungire a măsurii, deoarece din probele administrate în cauză (probe administrate în absența primelor 9 volume, ce fuseseră înaintate Înaltei Curți de Casație și Justiție) rezultă că față de inculpați continuă să fie incidente temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea și prelungirea ulterioară a măsurii arestării, temeiuri prevăzute de dispozițiile art. 143 și art. 148 lit. h) și i) C. proc. pen. S-a susținut că probatoriul administrat în volumul 10, demonstrează faptul că inculpații cercetați în stare de libertate, vor încerca să intimideze martorii prin obligarea să declare în favoarea lor, că ei ar putea împiedica înfăptuirea justiției și aflarea adevărului și ar genera totodată un impact negativ asupra societății.

Curtea analizând materialul probator administrat în cauză în cele 10 volume din dosarul nr. 32/D/P/2004 al Serviciului Teritorial Târgu Mureș – D.I.I.C.O.T. din cadrul Ministerului Public a apreciat că temeiurile de fapt și drept ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de fiecare inculpat în parte continuă, să subziste, ele impunând prelungirea măsurii. Astfel, în ceea ce-l privește pe inculpatul C.M., din probatoriul administrat rezultă că după ce a luat cunoștință de emiterea mandatului de arestare în lipsă, fiind depistat în trafic în zona mănăstirii N.R., a încercat să scape de urmărire, conducând autoturismul cu mare viteză iar după ce s-a răsturnat a părăsit autoturismul în fugă și s-a predat doar după ce fiind urmărit a fost somat în mod repetat să se predea.

Din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că inculpatul prin membrii familiei sale avea cunoștință de toate probele administrate de organele judiciare, fiind încunoștințat de fratele său despre percheziția efectuată la domiciliul său, cu o zi înainte de data la care s-a dispus arestarea sa preventivă în lipsă. Demersurile întreprinse în continuare de inculpatul C.M. în scopul sustragerii de la urmărirea penală sunt dovedite de probatoriul administrat și demonstrează că față de inculpat și în acest moment procesual continuă să fie incidente dispozițiile art. 148 lit. c) C. proc. pen. Curtea a motivat că în ce-i privește pe cei trei inculpați, față de fiecare continuă să fie incidente dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc.

pen., deoarece probatoriul administrat în cauză până la data cererii de prelungire a arestării preventive, demonstrează existența unor indicii temeinice că, în perioada anilor 2002 – 2004, folosindu-se de actele false procurate de inculpatul P.S.S.C., au indigenizat un număr de 7 autoturisme din Italia, și a câte unui autoturism din Germania, Ungaria, Belgia și Suedia, autoturisme care ulterior, în urma verificărilor făcute s-au dovedit a fi furate din țările de origine sau declarate ca fiind furate. Aceste indicii temeinice conduc la presupunerea că inculpații au comis infracțiunile pentru care împotriva lor a fost pusă în mișcare acțiunea penală. În sprijinul acestor indicii temeinice deja reținute și care vin să întărească presupunerea la care s-a referit, este și faptul că în declarațiile date în cauză, inculpatul P.S.S.C.

a recunoscut că a efectuat falsurile în înscrisuri ce i-au fost comandate în special de inculpații C.M. și P.S.S.C., dar și de inculpatul M.C., aceste acte false reprezentând procuri pentru circulația autoturismelor și ale cărților verzi, respectiv ale asigurării autoturismelor. Modul în care au fost săvârșite faptele, pentru care există indicii temeinice ce conduc la o atare presupunere, constituie în sine un pericol deosebit pentru ordinea publică prin gravitatea deosebită intrinsecă a acestora. Din acest motiv, Curtea a apreciat că în acest moment procesual, interesul comunității raportat la gravitatea faptelor este acela ca inculpații să fie menținuți în stare de arest preventiv, punerea în libertate ar trezi un sentiment, de indignare a opiniei publice, precum și un sentiment de nesiguranță la nivelul acesteia.

Nemulțumiți de această hotărâre, inculpații au declarat în termenul legal, recurs fără a arăta în scris motivele. Apărătorul inculpaților C.M. și M.C. a criticat încheierea ca fiind netemeinică și nelegală susținând că nu a existat nici un temei pentru luarea măsurii arestării preventive și cu atât mai puțin a prelungirii acesteia. A cerut revocarea măsurii și judecarea inculpaților în stare de libertate pentru ca în acest fel să poată să propună probe și să-și facă apărările ce se impun. Apărătorul inculpatului P.S.S.C. a criticat încheierea ca fiind netemeinică și nelegală și a cerut casarea ei și respingerea cererii procurorului. În subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Înalta Curte de Casație și Justiție, verificând încheierea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, în raport de criticile formulate, constată că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate. Instanța de fond a apreciat corect că cererea de prelungire a măsurii arestării preventive se impune a fi admisă constatând că subzistă temeiurile arestării preventive, fiind îndeplinite cerințele impuse de art. 143 C. proc. pen., precum și condițiile cumulative prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen. Examinând temeiurile de fapt și drept invocate în cererea procurorului, Curtea ținând seama de împrejurările faptice concrete ce rezultă din cele 10 volume ale cauzei a evidențiat și motivat necesitatea prelungirii arestării preventive a inculpaților.

În raport de complexitatea cauzei, de probele noi administrate, în luna august 2005, declarațiile învinuitului N.C.Z. și procesul verbal de confruntare cu martorul P.A. din care rezultă că inculpatul C.M. i-a cerut învinuitului să declare că autorul faptei este martorul P.A., pentru administrarea de probe în acuzare , dar și în apărare conform cererilor de probațiune formulate de inculpați prin apărători. Înalta Curte constată că prelungirea măsurii arestării preventive dispusă de instanța de fond este justificată. Așa fiind, urmează ca în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile inculpaților să fie respinse ca nefondate. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.M., M.C. și P.S.S.C. împotriva încheierii penale nr. 23 din 12 septembrie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș, pronunțată în dosarul nr. 748/2005. Obligă pe recurentul inculpat P.S.S.C. la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă pe recurenții inculpați C.M. și M.C. la plata sumei de câte 60 RON, cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 septembrie 2005.