ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5369/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință nr.

23 din 12 septembrie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș, pronunțată în dosarul nr.

748/P/2005, a fost admisă propunerea formulată de D.I.I.C.O.T. – Serviciul

Teritorial Târgu Mureș și s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive

dispusă față de inculpații:

- C.M.;

- P.S.S.C. și

- M.C., cu încă 30 zile,

respectiv din 19 septembrie până la 18 octombrie inclusiv, pentru inculpații M.C.

și P.S.S.C. și din 20 septembrie până la 19 octombrie inclusiv pentru

inculpatul C.M.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că, prin încheierea din 7 iunie 2005, a fost admisă

propunerea motivată de luare a măsurii arestării preventive față de cei trei

inculpați și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C.M., în baza art. 149

1

C. proc. pen., raportat la art. 143 și art. 148 lit. c), h) și i) C. proc.

pen., iar a inculpaților M.C. și P.S.S.C., în baza art. 149

1

raportat la art. 143 și art. 148 lit. h) și i) C. proc. pen., aceștia fiind

acuzați de săvârșirea mai multor infracțiuni, printre care înșelăciune

prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., contrabandă prevăzută și pedepsită de art. 178 din Legea nr. 141/1997 și

constituire sau aderare la un grup infracțional organizat, prevăzută și

pedepsită de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Această măsură a fost

prelungită la solicitarea D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Târgu Mureș,

ultima încheiere cu nr. 20 fiind cea pronunțată la 17 august 2005 în dosarul nr.

674/2005 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Împotriva încheierii din 17

august 2005, inculpații au declarat recurs, care a fost judecat, la data de 24

august 2005, recursurile fiind respinse de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția penală, prin decizia nr. 4798/2005 pronunțată în dosarul nr. 5009/2005.

Cu toate acestea inculpații

au formulat din nou recursuri împotriva încheierii nr. 20 din 17 august 2005,

astfel că la termenele din 6 și 9 septembrie 2005 pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție s-a aflat dosarul nr. 5020/2005, dosarul de fond conținând

9 volume cu probe, restituit la 31 august 2005, fiind recerut pentru

soluționarea recursurilor.

În noua cerere, de

prelungire a măsurii arestării preventive față de cei trei inculpați, formulată

la 9 septembrie 2005, s-a arătat că se impune o nouă prelungire a măsurii,

deoarece din probele administrate în cauză (probe administrate în absența

primelor 9 volume, ce fuseseră înaintate Înaltei Curți de Casație și Justiție)

rezultă că față de inculpați continuă să fie incidente temeiurile de fapt și de

drept avute în vedere la luarea și prelungirea ulterioară a măsurii arestării,

temeiuri prevăzute de dispozițiile art. 143 și art. 148 lit. h) și i) C. proc.

pen. S-a susținut că probatoriul administrat în volumul 10, demonstrează faptul

că inculpații cercetați în stare de libertate, vor încerca să intimideze

martorii prin obligarea să declare în favoarea lor, că ei ar putea împiedica

înfăptuirea justiției și aflarea adevărului și ar genera totodată un impact

negativ asupra societății.

Curtea analizând materialul

probator administrat în cauză în cele 10 volume din dosarul nr. 32/D/P/2004 al

Serviciului Teritorial Târgu Mureș – D.I.I.C.O.T. din cadrul Ministerului

Public a apreciat că temeiurile de fapt și drept ce au stat la baza luării

măsurii arestării preventive față de fiecare inculpat în parte continuă, să

subziste, ele impunând prelungirea măsurii.

Astfel, în ceea ce-l

privește pe inculpatul C.M., din probatoriul administrat rezultă că după ce a

luat cunoștință de emiterea mandatului de arestare în lipsă, fiind depistat în

trafic în zona mănăstirii N.R., a încercat să scape de urmărire, conducând

autoturismul cu mare viteză iar după ce s-a răsturnat a părăsit autoturismul în

fugă și s-a predat doar după ce fiind urmărit a fost somat în mod repetat să se

predea. Din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că inculpatul prin membrii

familiei sale avea cunoștință de toate probele administrate de organele

judiciare, fiind încunoștințat de fratele său despre percheziția efectuată la

domiciliul său, cu o zi înainte de data la care s-a dispus arestarea sa

preventivă în lipsă. Demersurile întreprinse în continuare de inculpatul C.M. în

scopul sustragerii de la urmărirea penală sunt dovedite de probatoriul

administrat și demonstrează că față de inculpat și în acest moment procesual

continuă să fie incidente dispozițiile art. 148 lit. c) C. proc. pen.

Curtea a motivat că în ce-i

privește pe cei trei inculpați, față de fiecare continuă să fie incidente

dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen., deoarece probatoriul administrat

în cauză până la data cererii de prelungire a arestării preventive,

demonstrează existența unor indicii temeinice că, în perioada anilor 2002 – 2004,

folosindu-se de actele false procurate de inculpatul P.S.S.C., au indigenizat

un număr de 7 autoturisme din Italia, și a câte unui autoturism din Germania,

Ungaria, Belgia și Suedia, autoturisme care ulterior, în urma verificărilor

făcute s-au dovedit a fi furate din țările de origine sau declarate ca fiind

furate. Aceste indicii temeinice conduc la presupunerea că inculpații au comis

infracțiunile pentru care împotriva lor a fost pusă în mișcare acțiunea penală.

În sprijinul acestor indicii temeinice deja reținute și care vin să întărească

presupunerea la care s-a referit, este și faptul că în declarațiile date în

cauză, inculpatul P.S.S.C. a recunoscut că a efectuat falsurile în înscrisuri

ce i-au fost comandate în special de inculpații C.M. și P.S.S.C., dar și de

inculpatul M.C., aceste acte false reprezentând procuri pentru circulația

autoturismelor și ale cărților verzi, respectiv ale asigurării autoturismelor.

Modul în care au fost

săvârșite faptele, pentru care există indicii temeinice ce conduc la o atare

presupunere, constituie în sine un pericol deosebit pentru ordinea publică prin

gravitatea deosebită intrinsecă a acestora. Din acest motiv, Curtea a apreciat

că în acest moment procesual, interesul comunității raportat la gravitatea

faptelor este acela ca inculpații să fie menținuți în stare de arest preventiv,

punerea în libertate ar trezi un sentiment, de indignare a opiniei publice,

precum și un sentiment de nesiguranță la nivelul acesteia.

Nemulțumiți de această

hotărâre, inculpații au declarat în termenul legal, recurs fără a arăta în

scris motivele.

Apărătorul inculpaților C.M.

și M.C. a criticat încheierea ca fiind netemeinică și nelegală susținând că nu

a existat nici un temei pentru luarea măsurii arestării preventive și cu atât

mai puțin a prelungirii acesteia.

A cerut revocarea măsurii și

judecarea inculpaților în stare de libertate pentru ca în acest fel să poată să

propună probe și să-și facă apărările ce se impun.

Apărătorul inculpatului P.S.S.C.

a criticat încheierea ca fiind netemeinică și nelegală și a cerut casarea ei și

respingerea cererii procurorului. În subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii

arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, verificând încheierea atacată pe baza actelor și lucrărilor din

dosarul cauzei, în raport de criticile formulate, constată că recursurile

declarate de inculpați sunt nefondate.

Instanța de fond a apreciat

corect că cererea de prelungire a măsurii arestării preventive se impune a fi

admisă constatând că subzistă temeiurile arestării preventive, fiind îndeplinite

cerințele impuse de art. 143 C. proc. pen., precum și condițiile cumulative

prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen.

Examinând temeiurile de fapt

și drept invocate în cererea procurorului, Curtea ținând seama de împrejurările

faptice concrete ce rezultă din cele 10 volume ale cauzei a evidențiat și

motivat necesitatea prelungirii arestării preventive a inculpaților.

În raport de complexitatea

cauzei, de probele noi administrate, în luna august 2005, declarațiile

învinuitului N.C.Z. și procesul verbal de confruntare cu martorul P.A. din care

rezultă că inculpatul C.M. i-a cerut învinuitului să declare că autorul faptei

este martorul P.A., pentru administrarea de probe în acuzare , dar și în

apărare conform cererilor de probațiune formulate de inculpați prin apărători.

Înalta Curte constată că

prelungirea măsurii arestării preventive dispusă de instanța de fond este

justificată.

Așa fiind, urmează ca în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursurile inculpaților să fie respinse ca nefondate.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații C.M., M.C. și P.S.S.C. împotriva încheierii

penale nr. 23 din 12 septembrie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș, pronunțată

în dosarul nr. 748/2005.

Obligă pe recurentul

inculpat P.S.S.C. la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat din care, suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe recurenții

inculpați C.M. și M.C. la plata sumei de câte 60 RON, cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 septembrie 2005.