ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6050/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

acțiunea civilă introdusă la 18 decembrie 1997 și precizată la 19 ianuarie 1999

reclamanta B.M. a solicitat, în temeiul art. 1 și art. 2 din Legea nr.

112/1995, restituirea în natură a imobilului situat în București, compus din

teren și construcție.

În urma conflictului negativ de

competență ivit între Judecătoria sectorului 1 București și Tribunalul

București, soluționat în recurs prin decizia nr. 1468 din 9 martie 2001

pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, cauza a fost trimisă

Tribunalului București pentru judecarea în primă instanță, făcând obiectul

dosarului nr. 4406/2001 aflat pe rolul Tribunalului București, secția a V-a

civilă.

În acest dosar reclamanta B.M. a

depus, la data de 7 februarie 2002, o cerere precizatoare prin care solicită

desființarea contractelor de vânzare-cumpărare prin care pârâtul Consiliul

General al Municipiului București a vândut părți din imobilul în litigiu

numiților O.I. și O.C. (contractul nr. 979/27145 din 29 octombrie 1996), D.V.

și D.G.(contractul nr. 978/29675 din 8 octombrie 1996).

Prin încheierea din 22 ianuarie 2003

dată în dosarul de mai sus, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a

stabilit că arătata cerere din 7 februarie 2002 a reclamantei are ca obiect

constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare și

reprezintă o completare la acțiune formulată cu neobservarea prevederilor art.

132 și art. 134 C. proc. civ., temeiuri pentru care a dispus disjungerea ei și

a fixat termen la data de 19 februarie 2003 în vederea judecării cauzelor

disjunse.

Împotriva acestei încheieri

reclamanta a declarat apel, care a fost respins ca inadmisibil prin decizia

civilă nr. 207 A din 7 aprilie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a III-a civilă, în dosarul nr. 572/2003.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a statuat că, prin încheierea atacată, nu a fost nici suspendat și nici

întrerupt cursul judecății, astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 282

alin. (2) C. proc. civ., ceea ce face apelul inadmisibil.

Prin recursul declarat și motivat la

24 aprilie 2003, reclamanta B.M. a solicitat casarea deciziei date în apel și

anularea disjungerii dispusă prin încheierea primei instanțe.

Motivând recursul, reclamanta arată

că disjungerea cauzei dispusă de prima instanță constituie în realitate

despărțirea în două a unui proces unitar, încălcând dispozițiile art. 55, art.

120, art. 135 și art. 165 C. proc. civ., a fost luată fără precizarea vreunui

temei legal, nefiind aplicabile dispozițiile art. 132, art. 134 C. proc. civ. avute

în vedere de prima instanță, contravine prevederilor art. 1, art. 2 și art. 46

din Legea nr. 10/2001 și a avut drept consecință întreruperea cursului

judecății, considerente pentru care decizia instanței de apel este esențial

nelegală și vădit netemeinică.

Recursul astfel motivat în fapt este

încadrabil în cazul de casare prevăzut prin art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și

este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 282

alin. (2) C. proc. civ., împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face

apel decât o dată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt

cursul judecății.

În cauză însă, măsura disjungerii

dispusă la 22 ianuarie 2003 nu a avut ca efect suspendarea sau întreruperea

cursului judecății nici uneia dintre cauzele distincte astfel formate, întrucât

aceeași instanță a fixat și termen pentru data de 19 februarie 2003 în vederea

judecării pricinilor disjunse.

În aceste condiții, decizia dată în

apel este pe deplin legală, iar recursul este nefondat, criticile referitoare

la însăși măsura disjungerii neputând fi cercetate în stadiul procesual în care

se află pricina, atât apelul, cât și recursul trebuind a fi limitate la

examinarea existenței sau neexistenței vreunui caz de suspendare sau

întrerupere a cursului judecății în raport cu dispozițiile art. 282 alin. (2)

C. proc. civ.

Ca urmare, recursul va fi respins ca

nefondat în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat

recursul

declarat de reclamanta B.M. împotriva deciziei nr. 207/A din 7 aprilie 2003 a

Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2004.