ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6050/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea civilă introdusă la 18 decembrie 1997 și precizată la 19 ianuarie 1999 reclamanta B.M. a solicitat, în temeiul art. 1 și art. 2 din Legea nr. 112/1995, restituirea în natură a imobilului situat în București, compus din teren și construcție. În urma conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria sectorului 1 București și Tribunalul București, soluționat în recurs prin decizia nr. 1468 din 9 martie 2001 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, cauza a fost trimisă Tribunalului București pentru judecarea în primă instanță, făcând obiectul dosarului nr. 4406/2001 aflat pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă.

În acest dosar reclamanta B.M. a depus, la data de 7 februarie 2002, o cerere precizatoare prin care solicită desființarea contractelor de vânzare-cumpărare prin care pârâtul Consiliul General al Municipiului București a vândut părți din imobilul în litigiu numiților O.I. și O.C. (contractul nr. 979/27145 din 29 octombrie 1996), D.V. și D.G.(contractul nr. 978/29675 din 8 octombrie 1996). Prin încheierea din 22 ianuarie 2003 dată în dosarul de mai sus, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a stabilit că arătata cerere din 7 februarie 2002 a reclamantei are ca obiect constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare și reprezintă o completare la acțiune formulată cu neobservarea prevederilor art. 132 și art. 134 C. proc.

civ., temeiuri pentru care a dispus disjungerea ei și a fixat termen la data de 19 februarie 2003 în vederea judecării cauzelor disjunse. Împotriva acestei încheieri reclamanta a declarat apel, care a fost respins ca inadmisibil prin decizia civilă nr. 207 A din 7 aprilie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, în dosarul nr. 572/2003. Pentru a decide astfel, instanța de apel a statuat că, prin încheierea atacată, nu a fost nici suspendat și nici întrerupt cursul judecății, astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 282 alin. (2) C. proc. civ., ceea ce face apelul inadmisibil. Prin recursul declarat și motivat la 24 aprilie 2003, reclamanta B.M. a solicitat casarea deciziei date în apel și anularea disjungerii dispusă prin încheierea primei instanțe.

Motivând recursul, reclamanta arată că disjungerea cauzei dispusă de prima instanță constituie în realitate despărțirea în două a unui proces unitar, încălcând dispozițiile art. 55, art. 120, art. 135 și art. 165 C. proc. civ., a fost luată fără precizarea vreunui temei legal, nefiind aplicabile dispozițiile art. 132, art. 134 C. proc. civ. avute în vedere de prima instanță, contravine prevederilor art. 1, art. 2 și art. 46 din Legea nr. 10/2001 și a avut drept consecință întreruperea cursului judecății, considerente pentru care decizia instanței de apel este esențial nelegală și vădit netemeinică. Recursul astfel motivat în fapt este încadrabil în cazul de casare prevăzut prin art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 282 alin. (2) C. proc. civ., împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât o dată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății. În cauză însă, măsura disjungerii dispusă la 22 ianuarie 2003 nu a avut ca efect suspendarea sau întreruperea cursului judecății nici uneia dintre cauzele distincte astfel formate, întrucât aceeași instanță a fixat și termen pentru data de 19 februarie 2003 în vederea judecării pricinilor disjunse. În aceste condiții, decizia dată în apel este pe deplin legală, iar recursul este nefondat, criticile referitoare la însăși măsura disjungerii neputând fi cercetate în stadiul procesual în care se află pricina, atât apelul, cât și recursul trebuind a fi limitate la examinarea existenței sau neexistenței vreunui caz de suspendare sau întrerupere a cursului judecății în raport cu dispozițiile art. 282 alin. (2) C. proc.

civ. Ca urmare, recursul va fi respins ca nefondat în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanta B.M. împotriva deciziei nr. 207/A din 7 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2004.