ÎCCJ, decizie (scj.ro #82540)

Încheiere prin care s-a dispus disjungerea unei cereri. Căi de atac Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Judecata. Încheiere de disjungere. Căi de atac Index alfabetic : Drept procesual civil - Încheiere de disjungere - Apel - Recurs C. proc. civ ., art. 282 alin. (2) Încheierea prin care instanța de fond a dispus disjungerea a două cereri, nu întrerupe judecata – care continuă, dar separat – în sensul prevăzut de art. 282 alin. (2) C. proc. civ. și, ca urmare, nu este supusă căii de atac a apelului sau, după caz, a recursului . I.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 6050 din 3 noiembrie 2004 Prin acțiunea civilă introdusă la 18 decembrie 1997 și precizată la 19 ianuarie 1999 reclamanta B.M.

a solicitat, în temeiul art. 1 și 2 din Legea nr. 112/1995, restituirea în natură a unui imobil situat în București, compus din teren și construcție. În urma conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria sectorului 1 București și Tribunalul București, soluționat în recurs prin decizia nr. 1468 din 09 martie 2001 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, cauza a fost trimisă Tribunalului București pentru judecarea în primă instanță, făcând obiectul dosarului nr. 4406/2001 aflat pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă. Reclamanta a depus, la data de 7 februarie 2002, o cerere precizatoare prin care solicită desființarea contractelor de vânzare-cumpărare prin care pârâtul Consiliul General al Municipiului București a vândut părți din imobilul în litigiu numiților O.I.

și O.C. (contractul nr. 979/27145 din 29 octombrie 1996), D.C. și D.G. (contractul nr. 978/29675 din 08 octombrie 1996). Prin încheierea din 22 ianuarie 2003, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a stabilit că cererea din 7 februarie 2002 are ca obiect constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare și reprezintă o completare la acțiune formulată cu neobservarea prevederilor art. 132 și art. 134 C. proc.civ., temeiuri pentru care a dispus disjungerea ei și a fixat termen la data de 19 februarie 2003 în vederea judecării cauzelor disjunse. Împotriva acestei încheieri reclamanta a declarat apel, care a fost respins ca inadmisibil prin decizia civilă nr. 207 A din 7 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Prin recursul declarat, reclamanta a solicitat casarea deciziei date în apel și anularea disjungerii dispusă prin încheierea primei instanțe. Motivând recursul, reclamanta arată că disjungerea cauzei, dispusă de prima instanță, constituie, în realitate, despărțirea în două a unui proces unitar, încălcând dispozițiile art. 55, 120, 135 și 165 C. proc.civ., a fost luată fără precizarea vreunui temei legal, nefiind aplicabile dispozițiile art. 132, 134 din același cod, avute în vedere de prima instanță, se contravine prevederilor art. 1, 2 și 46 din Legea nr. 10/2001 și a avut, drept consecință, întreruperea cursului judecății, considerente pentru care decizia instanței de apel este esențial nelegală și vădit netemeinică.

Recursul nu este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 282 alin. (2) C. proc. civ. împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât o dată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății. În cauză, însă, măsura disjungerii, dispusă la 22 ianuarie 2003, nu a avut ca efect suspendarea sau întreruperea cursului judecății nici uneia dintre cauzele distincte, astfel formate, întrucât aceeași instanță a fixat și termen pentru data de 19 februarie 2003 în vederea judecării pricinilor disjunse. În aceste condiții, decizia dată în apel este legală, criticile referitoare la însăși măsura disjungerii neputând fi cercetate în stadiul procesual în care se află pricina, atât apelul, cât și recursul trebuind a fi limitate la examinarea existenței sau neexistenței vreunui caz de suspendare sau întrerupere a cursului judecății în raport cu dispozițiile art. 282 alin. (2) C. proc.

civ. Ca urmare, recursul a fost respins.