ÎCCJ, decizie (scj.ro #82246)

Contractul de mandat. Mandat general și mandat

special. Confirmarea mandatului special.

Cuprins pe materii

. Drept civil. Contractul de mandat. Mandat special

și mandat

general.Confirmarea

mandatului

special.

Index alfabetic

.

Drept civil

-

Contract special. Confirmarea mandatului.

C.civ

.

art

. 1546

Deși la data introducerii acțiunii în revendicare – act de

dispoziție- mandatarul reclamanților avea numai procură

generală de reprezentare în vederea administrării bunului,

acțiunea nu va fi respinsă, ca fiind făcută în afara

mandatului, ci i se va da curs dacă, între timp,

mandantele

confirmă actul respectiv de dispoziție (acțiunea în

revendicare), în sensul reglementat prin alin. 2 al

art

.

1546

C.civ

.

Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate

intelectuală, decizia

nr

. 2330 din 23 martie

2005

La data

de 17 iunie 1998 D.N., cetățean român, domiciliat în S.U.A., prin

intermediul numitului V.A.V., a chemat în judecată pe pârâții

Consiliul General al Municipiului București și Ministerul

Finanțelor Publice pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să

fie obligați să-i restituie în deplină proprietate un

apartament, descris în acțiune și situat în București, bun

trecut în proprietatea statului conform Decretului

nr

.

223/1974 și să fie desființată Hotărârea

nr

. 1480 din 18 mai 1998 dată de Comisia

municipală București pentru aplicarea Legii

nr

.

112/1995 prin care, pentru același imobil, reclamantului i s-au oferit

despăgubiri în sumă de 70.494.502 lei.

La data de 9 ianuarie 2001, reclamantul

și-a completat acțiunea în sensul că a chemat în judecată,

în calitate de pârâți, și pe soții A. pentru a se constata

nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare

nr

. 1182 din 20 decembrie 1996 pe care l-au încheiat cu

Primăria Municipiului București cu referire la imobilul litigios

și pentru a se dispune repunerea părților în situația

anterioară încheierii contractului.

Tribunalul București, secția a

V-a Civilă și de Contencios Administrativ, prin sentința

nr

. 628 F din 24 septembrie 2001, a anulat acțiunea,

urmare a admiterii excepției lipsei calității de reprezentant al

numitului V.A.V., soluție ce a fost confirmată de Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă, care, prin decizia

nr

. 205 A din 24 aprilie 2002, a respins ca

nefondat

apelul reclamantului.

Pentru a hotărî astfel,

instanțele au reținut, în esență, că, la data

acțiunii din 17 iunie 1998, conform procurii autentificată sub

nr

. 640, la  20 iunie 1997, numitul V.A.V. avea

împuternicire numai de reprezentare a reclamantului în fața organelor de

stat (administrative și instanțe judecătorești), în vederea

administrării bunurilor pe care reclamantul le deține pe teritoriul

României, procură din care nu rezultă exercițiul dreptului de

chemare în judecată; în lipsa unei procure speciale, numitul V.A.V. nu are

calitatea de reprezentant pentru exercițiul actelor de dispoziție.(în

speță, acțiune în revendicare și de constatare a

nulității unui contract de vânzare-cumpărare fondat pe Legea

nr

. 112/1995)

Împotriva deciziei dată în apel, prin

care s-a confirmat soluția tribunalului de anulare a acțiunii, în

termen legal, a declarat recurs reclamantul D.N., prin V.A.V., care a

reproșat instanțelor că au dat o eronată interpretare

și au aplicat greșit prevederile

art

. 68

alin. 1, și

art

. 69 alin. 2 Cod procedură

civilă, precum și

art

. 3 din Legea

nr

. 51/1995 privind exercițiul activității

de avocat.

Recursul este fondat.

Potrivit

art

. 67

alin. 1 Cod procedură civilă, „părțile pot exercita

drepturile procedurale personal sau prin mandatar”, iar în conformitate cu

art

. 68 alin. 1 din același cod, „procura pentru

exercițiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în

judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură

legalizată; în cazul când procura este dată unui avocat,

semnătura va fi certificată potrivit legii avocaților”.

Reprezentarea desemnează situația

în care o persoană, numită reprezentant, îndeplinește acte

procedurale în numele și în interesul altei persoane care este parte în

procesul civil. Reprezentarea judiciară constituie o formă

particulară a reprezentării civile, fapt pentru care această

instituție nu este, uneori, considerată ca având un caracter pur

procedural. Actele de procedură îndeplinite de către reprezentant se

răsfrâng întotdeauna asupra persoane reprezentate.

Legislația procesuală

cunoaște două forme principale ale reprezentării judiciare:

reprezentarea legală sau necesară și reprezentarea

convențională sau voluntară. În ceea ce privește

reprezentarea judiciară convențională a persoanelor fizice,

instituția ia naștere în temeiul unei convenții de mandat, între

partea litigantă și un terț care acceptă să o reprezinte

pe aceasta în proces. Reprezentarea judiciară convențională a

persoanelor fizice nu este obligatorie, dar ea este întotdeauna posibilă.

Fiindu-i aplicabile dispozițiile ce

reglementează contractul de mandat, reprezentarea judiciară

convențională, atunci când ea nu se realizează prin intermediul

unui avocat, se constată printr-un act scris, care se numește

procură și în care se

enumeră

actele

juridice ce urmează să îndeplinească mandatarul în numele

mandantului, precum și puterile ce-i sunt conferite.

Speța dedusă recursului pune în

discuție situația reglementată de

art

. 1546 Cod civil referitoare la actele îndeplinite de

mandatar cu depășirea împuternicirilor primite ori în afară de

limitele mandatului. Regula este că atare acte nu obligă pe mandant față

de terți sau față de organele de stat unde s-a urmărit

reprezentarea (administrative ori judiciare), afară numai dacă

mandantul nu le-a ratificat expres sau tacit.

În cauză, este adevărat că

acțiunea în revendicare promovată la data de 17 iunie 1998 a fost

introdusă din inițiativa mandatarului V.A.V. fără ca acesta

să aibă din partea reclamantului o procură (mandat)

specială pentru exercițiul actelor de dispoziție, după cum

la fel de adevărat este că procura

nr

. 640

din 20 iunie 1997 nu conferea mandatarului decât puteri limitate, referitoare

la actele de administrare sau conservare cu privire la bunurile mobile și

imobile ale reclamantului, aflate pe teritoriul României.

Numai că, în fața instanței

de apel mandatarul V.A.V. a depus procura autentificată la data de 11

ianuarie 2002 de autoritățile competente ale Statului Connecticut,

Greenwich

, Districtul

Fairfield

,

act tradus și legalizat sub

nr

. 1821 din 19

februarie 2002, prin care reclamantul îl împuternicea pe mandatar „ca în numele

meu și pentru mine să mă reprezinte în fața

instanțelor judecătorești de orice grad cu depline puteri pentru

a formula și susține orice acțiune pentru revendicarea

imobilului situat în București, un imobil al cărui proprietar am fost

până la data de 18 iunie 1978 când acesta a fost preluat de Statul Român

prin decizia

nr

. 976/19.06.1978 în baza Decretului

nr

. 223/1974”. Printre alte împuternici date de reclamant,

mandatarului i s-a conferit și dreptul „de a uza de orice căi de

atac”.

Chiar dacă nu precizează expres,

din interpretarea procurii, se constată că reclamantul confirmă,

în mod tacit, promovarea și susținerea de către mandatar a

prezentei acțiuni în justiție, odată ce, prin procura

citată, el își manifestă în mod neîndoielnic voința de a

revendica în justiție nemișcătorul, iar formalitățile

pe care le implică litigiul să fie întreprinse de mandatarul V.A.V.,

care, la data de 17 iunie 1998, a promovat prezenta acțiune în afara

limitelor unui mandat special, precum și cu depășirea primului

mandat dat de reclamant doar pentru administrarea și conservarea bunurilor

sale.

Întrucât este de aplicat principiul conform

căruia ratificarea valorează mandat, (

ratihabitio

mandato

aequiparatur

), se

constată că greșit instanțele au anulat acțiunea

reclamantului pentru lipsa calității de reprezentant al mandatarului

V.A.V., motiv pentru care s-a admis recursul, s-au casat hotărârile date

în cauză cu consecința reluării judecății de la prima

zi de înfățișare.