ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 790/2005

Asupra cererii de revizuire de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea introdusă la 21 aprilie 2004 la Curtea de Apel Ploiești, M.I., M.A. și Ț.I. au solicitat în contradictoriu cu intimații P.M., Primăria sector 1 București și Consiliul General al Municipiului București revizuirea deciziei civile nr. 76/R din 8 aprilie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. 3366/R/2003.

În motivarea cererii revizuienții au solicitat a se constata că în una și aceeași pricină referitoare la drepturile de proprietate ale părților asupra apartamentului 24 din București, decizia civilă nr. 76/R din 8 aprilie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosar nr. 3366/R/2003 este potrivnică deciziei civile nr. 1813 din 20 noiembrie 2003 a Tribunalului Prahova pronunțată în dosar nr. 10619/2003, fiind încălcat astfel principiul autorității de lucru judecat cu consecința anulării deciziei atacate în conformitate cu dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Prin concluziile scrise revizuienții au solicitat a se examina încălcarea principiului autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 76/R/2004 în raport și de o altă decizie irevocabilă anterioară, pronunțată între aceleași părți și privind aceeași cauză, respectiv decizia civilă nr. 748/R din 11 aprilie 2002 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pronunțată dosar nr. 1281/2002.

Intimatul P.M. a formulat întâmpinare la data de 6 mai 2004 în termenul prevăzut de art. 326 alin. (2) C. proc. civ. invocând în principal excepțiile de tardivitate și inadmisibilitate iar în subsidiar a solicitat respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată. Curtea de Apel Ploiești prin decizia civilă nr. 212 din 13 iulie 2004 a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în temeiul art. 323 alin. (1) C. proc. civ. pentru Curtea de Apel Pitești care a retrimis cauza spre soluționare prin decizia civilă nr. 141/R din 8 septembrie 2004, invocând prevederile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., pentru Înalta Curte de Casație și Justiție. Cererea de revizuire de față întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. a fost înregistrată la instanța amintită competentă cu soluționarea sa în temeiul art. 323 alin. (2) C. proc. civ. la data de 6 octombrie 2004 în dosar nr. 8851/2004. S-a dispus atașarea dosarelor în cauză nr. 3366/2003 al Curții de Apel Pitești, 10619/2003 al Tribunalului Prahova și 1281/2002 al Curții de Apel Pitești. Examinând cererea de revizuire în raport de obiectul, motivele invocate și temeiul juridic al acesteia precum și lucrările aflate în dosarele amintite se constată următoarele. A.1 Prin acțiunea civilă introdusă la 28 iulie 1992 precizată la 19 aprilie 1994 reclamantul P.M. a chemat în judecată în calitate de pârâte Primăria Municipiului București, Primăria sector 1 București și SC H.N.

SA solicitând: a) anularea ordinului de repartiție nr. 22371/1991 și adresei nr. 3641/1991 și b) constatarea valabilității ordinului de repartiție nr. 1241/1991 și adresei nr. 2313/1991 având ca obiect repartizarea apartamentului în litigiu în cota Aeroportului Internațional Otopeni. Acțiunea a fost respinsă ca nefondată prin sentința nr. 4497 din 3 mai 1994 pronunțată de Judecătoria sector 1 București, schimbată în tot în sensul admiterii acțiunii prin decizia civilă nr. 701 din 24 martie 1995 a Tribunalului București în baza apelului declarat de reclamant. Prin decizia civilă nr. 253 din 7 martie 1996 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, s-a admis recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al sectorului 1 București și cererea de intervenție în interesul acestuia introdusă de Ț.I.

a fost casată decizia nr. 701/1995 respingându-se ca nefondat apelul declarat de reclamant (cu consecința menținerii sentinței date la instanța de fond). Prin decizia civilă nr. 265 din 10 februarie 1998 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a admis cererea de revizuire introdusă de reclamantul P.M., invocând dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., împotriva deciziei civile nr. 253/1996 care a fost schimbată în tot în sensul respingerii recursului și a cererii de intervenție cu consecința menținerii deciziei civile din apel nr. 701/1995; ulterior, prin decizia civilă nr. 748/R din 11 aprilie 2002 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, dosar nr. 1281/2003, dată după strămutare, s-a admis cererea de revizuire cu același temei legal formulată pârâta SC H.N.

SA fiind desființată în totalitate decizia civilă nr. 265/1998 a Curții de Apel București; cererea ulterioară de revizuire introdusă împotriva ultimei decizii de reclamantul P.M. în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. a fost respinsă în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 4305 din 27 noiembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă, dosar nr. 1975/2002. În consecință pricina intervenită între părți cu privire la valabilitatea ordinelor de repartiție a fost soluționată cu autoritate de lucru judecat în favoarea pârâtei Ț.I. la data de 7 martie 1996 când s-a pronunțat în mod irevocabil decizia nr. 253/1996. A.2 Prin acțiunea introdusă în anul 1998 la Judecătoria sector 1 București reclamantul P.M.

a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ț.I., Consiliul General al Municipiului București și Primăria sector 1 București să se constate: a) nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 31321/27569 din 19 martie 1996 și b) să fie obligat Consiliul General al Municipiului București să încheie cu reclamantul contract de vânzare-cumpărare pentru același apartament în litigiu, invocându-se ca temei legal decizia civilă nr. 265/1998 a Curții de Apel București. Acțiunea este admisă în totalitate prin sentința civilă nr. 14678 din 28 septembrie 1999 a Judecătoriei sector 1 București (rămasă definitivă prin neapelare). În baza acestei sentințe reclamantul încheie contract de vânzare-cumpărare nr. 28196 din 24 februarie 2000 pentru apartamentul în litigiu.

Sentința este atacată cu cerere în revizuire - întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., de către pârâta Ț.I., în contradictoriu cu intimații P.M. și Consiliul General al Municipiului București, fiind desființată în totalitate cu consecința respingerii acțiunii ca neîntemeiată prin decizia civilă nr. 1813 din 20 noiembrie 2003 a Tribunalului Prahova, dosar nr. 10619/2003 rămasă irevocabilă, prin nerecurare. Ca atare se confirmă în mod irevocabil constatările implicite decurgând din decizia civilă nr. 253/1996 privind calitatea de proprietar legitim asupra apartamentului în litigiu pentru pârâta revizuientă Ț.I. B. La data de 28 martie 2000 reclamantul P.M. a chemat în judecată pe pârâții Ț.I., M.I., M.A.

și Consiliul General al Municipiului București solicitând să se constate: a) nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2801/1996 încheiat între Ț.I. (vânzător) și M.I. (cumpărător), b) nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 555 din 18 martie 1999 încheiat între M.I. (vânzător) și M.A. (cumpărător) ambele cu privire la apartamentul nr. 24 situat în imobilul din București, precum și c) evacuarea pârâților din apartamentul sus menționat. La 27 iunie 2000 pârâtul M.I. a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat sub nr. 28196 din 24 februarie 2000 între Primăria Municipiului București și reclamant cu privire la același apartament în litigiu.

S-a invocat ca temei legal pentru cererea principală sentința civilă nr. 14678/1999 a Judecătoriei sector 1 București. Curtea Supremă de Justiție, Secția civilă prin încheierea din 11 iulie 2001 a admis cererea formulată de M.I. și a dispus strămutarea judecării cauzei la Judecătoria Pitești. Prin sentința civilă nr. 432 din 17 ianuarie 2002 instanța amintită a admis acțiunea principală, respingând cererea reconvențională ca neîntemeiată, soluție schimbată în parte în sensul respingerii acțiunii față de acesta, urmare admiterii singurului apel declarat în cauză de către pârâtul M.I., prin decizia civilă nr. 611 din 7 aprilie 2003 a Tribunalului Argeș, secția civilă. Curtea de Apel Pitești, secția civilă, prin decizia civilă nr. 76/R din 8 aprilie 2004 dosar nr. 3366/R/2003 a admis recursul declarat de reclamant modificând decizia anterioară în sensul respingerii apelului pârâtului M.I.

(cu consecința menținerii sentinței primei instanțe întrucât recursul pârâtului M.I. a fost respins ca nefondat). Modificarea soluției din apel s-a făcut invocându-se în acest sens ca împrejurări de fapt de natură a justifica aplicarea dispozițiilor art. 966 C. civ.: a) reaua credință a pârâților decurgând din vânzarea succesivă a locuinței, b) situația litigioasă a apartamentului la data încheierii contractelor de vânzare de către pârâți, c) neluarea în considerare a opoziției la vânzarea înscrisă în cartea funciară de către reclamant, d) mențiunea expresă din actele de vânzare atestând că pârâții înțeleg să nu facă cercetări în registrul de sarcini în legătură cu situația juridică a imobilului.

Din cele expuse se constată că Ordinul de repartiție nr. 1241/1991 în baza căruia intimatul revizuient era indrituit la închirierea, și ulterior cumpărarea apartamentului în litigiu, a fost infirmat în mod irevocabil sub aspectul valabilității sale prin decizia civilă nr. 253/1996 a Curții de Apel București, care a menținut în vigoare Ordinul de repartiție nr. 23371/1991 privind pe revizuienta pârâtă Ț.I.; în același timp potrivit art. 2 din Legea nr. 85/1992 ordinul de repartiție reprezenta singura și unica modalitate de a dobândi în proprietate un apartament de natura celui aflat în litigiu și ca atare începând cu data pronunțării deciziei nr. 253 din 7 martie 1996 a Curții de Apel București, secția civilă, reclamantul intimat are închisă orice posibilitate legală, sub sancțiunea autorității de lucru judecat, de a repune în dezbatere judiciară situația arătată anterior.

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se poate cere revizuirea în cazul în care există hotărâri desăvârșite potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite în una și aceeași pricină între aceleiași persoane având aceeași calitate, urmând ca în conformitate cu dispozițiile art. 327 din același cod să se dispună anularea ultimei hotărâri. În acest caz de revizuire se pune problema încălcării autorității lucrului judecat de către instanța care a pronunțat ultima hotărâre, care urmează să fie desființată pe această cale, fără să se examineze pe fond care dintre cele două hotărâri potrivnice este greșită. Potrivit art. 1201 C. civ. există lucru judecat atunci când a doua cerere de judecată are același obiect este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.

Principiul lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat având același obiect aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerile între două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți sau constatările făcute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară dată în alt proces. Pentru ca această interdicție să opereze este necesar ca raportul din nou dedus în judecată să fie identic cu cel anterior judecat, ori să fie explicit sau implicit cuprins în cel anterior, și să fie pretins între aceleași părți între care judecata anterioară recunoscuse sau tăgăduise în mod definitiv acel raport.

Referitor la identitatea de obiect, în sensul textului precizat, nu se cere ca acesta să fie formulat în același mod în ambele acțiuni, ci este suficient ca din cuprinsul lor să rezulte că scopul urmărit de parte este același în ambele acțiuni. Decizia civilă nr. 76/R din 8 aprilie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pe de o parte, cât și deciziile civile nr. 1813 din 20 noiembrie 2003 a Tribunalului Prahova și respectiv 748/R din 11 aprilie 2002 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pe de altă parte sunt hotărâri date de o instanță de recurs sau rămase definitive în apel, fiind îndeplinită condiția primă privind obiectul revizuirii prevăzută de art. 322 alin. (1) C. proc.

civ. Este indubitabil că deciziile civile nr. 748/2002 și 1813/2003 fiind date în revizuire în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., evocă fondul cauzei; această condiție se regăsește și în cazul deciziei civile nr. 76/R din 8 aprilie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, avându-se în vedere că instanța de recurs a examinat raportul juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate în cauză, astfel cum s-a arătat anterior, fiind îndeplinită și condiția ultimă de admisibilitate. Ca atare excepția invocată de intimat sub aspectul amintit urmează a fi respinsă ca neîntemeiată; aceeași soluție va primi și excepția de tardivitate dată fiind exercitarea revizuirii în termenul de o lună prevăzut de art. 324 pct. 1 C. proc.

civ. (care se calculează în speță de la data de 8 aprilie 2004, împlinindu-se la 7 mai 2004 ulterior datei de 21 aprilie 2004 când a fost introdusă cererea de față). În raport cu cele expuse anterior se constată că în cauză există: - hotărâri definitive (decizii ale Curții de Apel Pitești, respectiv Tribunalului Prahova); - ele sunt potrivnice, stabilind cu autoritate de lucru judecat două situații juridice ireconciliabile (pe de o parte Ț.I. are o repartiție legală, decizia nr. 748/2002, și un contract valid de vânzare-cumpărare calitate ce iradiază în temeiul art. 480 C. civ.

și asupra înstrăinărilor ulterioare, decizia definitivă nr. 1813/2003, iar pe de altă parte contractul este invalid constatându-se nulitatea acestuia și a celor subsecvente pe baza unor hotărâri judecătorești intermediare care au fost desființate ulterior, decizia nr. 76/R/2004); - decizia a cărei anulare se cere este ulterioară (decizia nr. 76/R/2004 a Curții de Apel Pitești pronunțând cu o opinie majoritară soluția contrară complet nelegală arătată anterior); - pricina este una și aceeași nu numai din punct de vedere material ci și din punct de vedere juridic și se referă la valabilitatea ordinelor de repartiție emise succesiv în anul 1991 de Primăria sector 1 București pe numele reclamantului P.M.

și al pârâtei Ț.I. pentru același apartament (nr. 24) situat în București, aparținând fondului locativ de stat în regimul juridic prevăzut de Legea 5/1973 și HCM 860/1973 (cu posibilitatea ulterioară de cumpărare potrivit art. 2 din Legea nr. 85/1992); - litigiul se poartă între aceleași (sau împreună cu alte) persoane având aceeași calitate (intimatul reclamant care contestă valabilitatea ordinului de repartiție și a contractelor de vânzare-cumpărare privind dobândirea și înstrăinarea apartamentului în litigiu și pârâții revizuienți care își apără drepturile amintite alături de Primăria sector 1 București și Consiliul General al Municipiului București). În consecință fiind îndeplinite în totalitate cerințele prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., se vor respinge excepțiile de inadmisibilitate și tardivitate admițându-se în fond cererea de revizuire cu consecința anulării deciziei civile nr. 76/R din 8 aprilie 2004 a Curții de Apel Pitești precum și a sentinței civile nr. 432 din 17 ianuarie 2002 a Judecătoriei Pitești. Sub acest din urmă aspect trebuie arătat că atunci când cauza ulterioară a parcurs toate fazele procesuale, contrarietatea cu hotărârea pronunțată în primul litigiu se referă nu numai la hotărârea instanței de recurs dar și la aceia a instanței de fond. În cauză deși revizuienții s-au referit în cerere numai la decizia instanței de recurs ca fiind contrarie cu acelea pronunțate anterior, în realitate cererea avea în vedere și hotărârea primei instanțe care a fost confirmată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite cererea de revizuire formulată de revizuienții M.I., M.A. și Ț.I. în contradictoriu cu intimații P.M., Primăria sectorului 1 Bucurerești și Consiliul General al Municipiului București, împotriva deciziei civile nr. 76/R din 8 aprilie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția civilă. Anulează decizia civilă nr. 76/R/ 2004 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, precum și sentința civilă nr. 432 din 17 ianuarie 2002 a Judecătoriei Pitești. Respinge excepțiile de inadmisibilitate și tardivitate a cererii de revizuire formulată de intimatul P.M. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2005.