ÎCCJ, Decizia nr. 288/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 790 din 3 februarie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis cererea de revizuire formulată de revizuenții M.I., M.A. și Ț.I., în contradictoriu cu intimații P.M., Primăria sectorului 1 București și Consiliul General al municipiului București și a anulat decizia nr. 76/R/2004, a Curții de Apel Pitești, secția civilă, precum și sentința nr. 432 din 17 ianuarie 2002, a Judecătoriei Pitești. S-a reținut că decizia menționată este contrară deciziilor nr. 748/R din 11 aprilie 2002, a Curții de Apel Pitești, secția civilă, precum și deciziei nr. 1813 din 20 noiembrie 2003, a Tribunalului Prahova.

Decizia a cărei anulare se cere, este ulterioară hotărârilor menționate, date în aceeași pricină, având ca obiect valabilitatea ordinelor de repartiție emise succesiv în anul 1991, de Primăria sectorului 1 București, asupra unui spațiu din fondul locativ de stat și care se poartă între persoane având aceeași calitate. În raport cu situația expusă, s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Împotriva acestei din urmă decizii, P.M. a declarat recurs, întemeiat pe cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 6, 8 și 9 C. proc. civ. S-a invocat judecarea cererii, la termenul menționat, fără ca procedura de citare să fi fost îndeplinită legal și la care, instanța s-a pronunțat cu neobservarea mai multor neregularități și omisiuni ale cererii sancționate cu nulitatea acesteia, relevate instanței.

S-a mai susținut că instanța a dat mai mult decât s-a cerut, cu referire la anularea hotărârii primei instanțe, necerută de revizuenți, nici în scris și nici măcar prin concluziile orale formulate în ședința de judecată. În fine, recurentul a invocat erori procedurale și neobservarea de către instanța de judecată, a unor dispoziții din Regulamentul de funcționare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu ocazia soluționării cererii de revizuire. În concluzie, recurentul a solicitat admiterea căii de atac exercitate și casarea hotărârii atacate. Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Potrivit art. 129 din Constituția României, revizuită, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii”.

În raport cu principiul statuat prin textul menționat, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii. Or, potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea pronunțată în revizuire este supusă căilor de atac prevăzute pentru hotărârea revizuită. Așadar, în cazul contrarietății de hotărâri, recursul este admisibil, numai dacă a doua hotărâre a cărei anulare se cere, era și ea susceptibilă de recurs. Este de reținut în acest sens că, prin dispozițiile art. 328 alin. (2) C. proc. civ., în redactarea în vigoare la data pronunțării deciziei atacate, legiuitorul nu a statuat asupra posibilității declarării recursului în toate cazurile în care revizuirea se cere pentru contrarietate de hotărâri, ci a urmărit doar suprimarea căii de atac a apelului în acest caz.

În cauză, completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva deciziei prin care secția civilă și de proprietate intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a pronunțat asupra unei cereri de revizuire, întemeiată pe cazul prevăzut în art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în sensul că a constatat neîndeplinirea cerințelor prevăzute de acest text. Hotărârea a cărei anulare s-a cerut, era irevocabilă și, în consecință, nesusceptibilă de reformare pe calea exercitării unui nou recurs. Se constată, așadar, că recursul declarat nu este admisibil potrivit dreptului comun, ca urmare a neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 299 C. proc. civ., cu referire la existența unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinată, ca atare, de lege.

De altfel, această concluzie dedusă pe cale de interpretare, cu referire la dispozițiile legii procesual-civile, în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate, este susținută de dispozițiile art. 328 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 56 din Legea nr. 219/2005, în vigoare la data soluționării căii de atac exercitate de revizuentul menționat, potrivit cărora hotărârile date în revizuire de Înalta Curte de Casație și Justiție, sunt exceptate expres de la controlul judiciar, prin exercitarea recursului. Or, recunoașterea unei căi de atac în alte situații, decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pe de altă parte, soluționarea prezentului recurs, ce nu privește o cauză soluționată în primă instanță de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, excede competenței atribuite completului de 9 judecători prin art. 22 din Legea nr. 304/2004. Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege, sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României. Drept urmare, neobservarea acestora este sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor. Așadar, recursul nu este admisibil, nici potrivit legii speciale, așa încât excepția invocată se constată a fi întemeiată.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de P.M., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul P.M. împotriva deciziei nr. 790 din 3 februarie 2005, pronunțată de secția civilă și de proprietate intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. 8851/2004. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2005.