ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3461/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3461/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra contestației în
anulare de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
La data de 21 februarie
2005, T.S. a solicitat în contradictoriu cu intimații Inspectoratul General al
Poliției de Frontieră, Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Arad,
Inspectorul general N.A. din cadrul Inspectoratului General al Poliției de
Frontieră și Ministerul Administrației și Internelor, în temeiul art. 318 alin.
(1) teza a II-a C. proc. civ., pe calea contestației în anulare, să se dispună
desființarea deciziei civile nr. 634 din 4 februarie 2005, pronunțată de Înalta
Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în
dosarul nr. 4440/2004.
În motivarea contestației în
anulare s-a arătat că instanța de recurs, prin decizia atacată, a respins
recursul reclamantului-contestator împotriva sentinței civile nr. 40 din 27
ianuarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios
administrativ, omițând să examineze din cele trei critici formulate în cadrul
unicului motiv de recurs invocat potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cea de
a doua critică vizând „termenul în care polițistul sancționat poate contesta
sancțiunea aplicată și data de la care acesta începe să curgă”.
Contestația în anulare este
nefondată.
Din examinarea deciziei nr. 634
din 4 februarie 2005, pronunțată de această instanță, rezultă că motivul de
recurs formulat de reclamant potrivit art. 304
pct. 9 C. proc. civ.,
vizând tardivitatea acțiunii, termenul de contestare al deciziei de
sancționare, data de la care acesta începe să curgă și lipsa calității
procesuale a Ministerului Administrației și Internelor și a Inspectoratului
Județean al Poliției de Frontieră Arad, a fost analizat de instanța de recurs,
inclusiv referitor la cea de a doua critică privind termenul de contestare a deciziei
de sancționare și a datei de la care acesta începe să curgă.
Așa fiind, contestația în
anulare formulată în temeiul art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., este
nefondată și urmează să fie respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în
anulare formulată de T.S. Ioan împotriva deciziei nr. 634 din 4 februarie 2005,
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ
și fiscal, ca nefondată.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 1 iunie 2005.