ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 314/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 314/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 65/PI din 2007
Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins
acțiunea formulată de reclamantul C.T.S. în contradictoriu cu pârâții
Ministerul Administrației și Internelor, Direcția de Frontieră Timișoara și
Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Timiș, precum și cererea de
intervenție în favoarea reclamantului formulată de intervenientul Sindicatul
Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I.
Pentru a se pronunța
astfel, instanța de fond a reținut, așa cum reiese din considerentele
hotărârii, următoarele:
Analizând excepția
lipsei calității procesuale, invocată de pârâtul Ministerului Administrației și
Internelor, a constat că acesta are calitate procesuală conferită de calitatea
de emitent a unuia din actele contestate, a cărui legalitate se discută în
contextul atacării atât a actului sancționator - ca act administrativ în
înțelesul dat de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cât și a
actelor subsecvente.
Pe fondul cauzei,
instanța arătat că actele atacate de reclamant sunt date cu respectarea
reglementărilor speciale din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului,
respectiv art. 5, 7 și următoarele, fiind urmată procedura dispusă de legea specială
și reglementările date în executarea legii, din ordinele MAI nr. 400/2004 și
600/2005. Așadar, C. mun. se aplică funcționarilor cu statut special doar în
măsura în care regulile speciale nu conțin dispoziții asupra cererilor
analizate, situație neregăsită în speță.
Totodată, conform
dispozițiilor art. 49 și urm. C. proc. civ. a respins cererea de intervenție
formulată în favoarea reclamatului de către Sindicatul Național al Polițiștilor
și Personalului Contractual din Ministerul Administrației și Internelor.
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul C.T.S. invocând în
drept art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței
atacate și, pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu obligarea
la plata cheltuielilor de judecată.
Recurentul critică
hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie. Susține că
hotărârea criticată nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Intimatele-pârâte
Direcția Poliției de Frontieră și Inspectoratul Județean al Poliției de
Frontieră au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului
ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței criticate.
Examinând actele și
lucrările dosarului din întreg cursul procesual, în raport cu prevederile art.
304
1
C. proc. civ. incidente în cauză, ca și prin prisma criticilor
prezentate de recurent, Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi
admis, cu consecința casării sentinței atacate și trimiterii cauzei spre
rejudecare pentru următoarele motive:
Prin cererea de
chemare în judecată înregistrată la data de 24 octombrie 2006, recurentul-reclamant
a solicitat anularea dispoziției nr. 845131 din 13 septembrie 2006 emisă de
Șeful Inspectoratului Județean al Politiei de Frontieră Timiș prin care s-a
dispus aplicarea sancțiunii disciplinare „mustrare scrisă”, anularea dispoziției
nr. 810818 din 29 septembrie 2006 emisă de Directorul Direcției Poliției de
Frontieră Timișoara prin care a fost respinsă contestația formulată de reclamant
împotriva acestei dispoziții, anularea Notei Raport a Corpului de Control al
MAI nr. 5/103211 din 22 august 2006, restituirea drepturilor salariale, de la
data aplicării sancțiunii, precum și obligarea la plata cheltuielilor de
judecată.
În
virtutea rolului
activ, prevăzut de art. 129 alin. (5) C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile
art. 167 alin. (1) C. proc. civ., instanța ar fi trebuit să administreze
probele pe care le-ar fi considerat necesare, înainte de începerea dezbaterilor
asupra fondului.
Mai mult decât atât,
deși instanța a reținut că recurentul nu a fost în măsură să combată
convingător netemeinicia și legalitatea actelor atacate, a omis să suplimenteze
probatoriul din care să rezulte neglijența în serviciu a reclamantului,
pronunțând o hotărâre nelegală și netemeinică.
Pe de altă parte,
motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, precisă, să nu se rezume la o
înșiruire de fapte și argumente, să se refere la probele administrate în cauză
și să fie în concordanță cu acestea, să se răspundă în fapt și în drept la
toate pretențiile formulate de către părți.
Rejudecând cauza,
instanța în fond urmează să dispună suplimentarea probatoriului, în sensul
administrării probei din care să rezulte dacă a existat neglijență în serviciu.
Pentru aceste considerente,
în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se va admite recursul și potrivit art.
312 alin. (1)-(3) constatând că modificarea sentinței nu este posibilă, fiind
necesară suplimentarea probatoriului, hotărârea va fi casată, cu trimiterea
cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de reclamantul C.T.S. împotriva sentinței civile nr. 65/PI din 14
martie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ
și fiscal.
Casează sentința
atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 29 ianuarie 2008.