ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3567/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 12 martie 2007, reclamantul V.M. a solicitat anularea dispoziției din 14 februarie 2007 emisă de pârâtul M.I.R.A. privind sancționarea sa disciplinară cu trecerea într-o funcție inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut, respectiv ofițer specialist și a dispoziției din 14 februarie 2007 prin care s-a dispus reținerea pe statul de plată a sumei de bani corespunzătoare sancțiunii aplicate. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că măsura de sancționare disciplinară a sa este nelegală și netemeinică, întrucât sancțiunea aplicată nu este prevăzută de Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului și nici de Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public.

Reclamantul a invocat nulitatea absolută a dispoziției de sancționare pentru încălcarea dispozițiilor art. 35 din H.G. nr. 1210/2003, susținând că în fața comisiei de disciplină nu a fost asigurat dreptul de apărare prin asistarea sa de către un avocat, că nu i s-au pus la dispoziție toate documentele din dosarul cauzei și că după aplicarea sancțiunii, au apărut documente noi, cum ar fi Raportul corpului de control al ministrului nr. 113261 din 26 februarie 2007. În susținerea acțiunii, s-a invocat și excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 400 din 29 octombrie 2004 emis de ministrul administrației și internelor cu privire la regimul disciplinar al personalului din minister, cu motivarea că acest ordin intern și nepublicat în M. Of.

al României nu este aplicabil polițiștilor, care fiind funcționari publici, sunt supuși statutului funcționarului public cuprins în Legea nr. 188/1999. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 1285 din 16 mai 2007, prin care a respins ca nefondate excepția de nelegalitate și acțiunea formulată de reclamant. Hotărând astfel, Instanța de Fond a considerat că Ordinul nr. 400 din 29 octombrie 2004 a cărui nelegalitate a fost invocată pe cale de excepție, corespunde normelor de tehnică legislativă cuprinse în Legea nr. 24/2000, fiind emis în baza art. 59 alin. (2) din Legea nr. 360/2002. Cu privire la răspunderea disciplinară a polițiștilor, au fost avute în vedere dispozițiile art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 care prevăd că sunt aplicabile actele normative privind funcționarul public numai dacă nu este o altă reglementare în legislația specifică polițistului.

Susținerile formulate de reclamant pe fondul cauzei au fost respinse ca neîntemeiate, cu motivarea că H.G. nr. 1210/2003 privind organizarea și funcționarea consiliilor de disciplină și a comisiilor paritare din cadrul autorităților și instituțiilor publice nu se aplică în cazul polițiștilor, care sunt funcționari publici cu statut special. Instanța de Fond a reținut că procedura specială de stabilire a răspunderii disciplinare a polițiștilor a fost aplicată în mod legal cu ocazia întocmirii celor două dispoziții contestate de reclamant. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând ca în temeiul art. 304 pct. 7 și pct. 8 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul admiterii acțiunii și anulării ca nelegale a celor două dispoziții întocmite de ministerul pârât.

Recurentul a susținut că în mod greșit s-a reținut în hotărârea atacată că a fost respectată procedura de aplicare a sancțiunii disciplinare, deși a arătat că au fost încălcate prevederile art. 65 alin. (1), (5) și (6) din Ordinul nr. 400 din 29 octombrie 2004 și că nu au fost luate în considerare cauzele și consecințele abaterii, împrejurările în care a fost săvârșită, caracterul și gravitatea faptelor, gradul de vinovăție, activitatea anterioară și conduita adoptată în perioada cercetării disciplinare. De asemenea, s-a arătat că Instanța de Fond nu a verificat dacă abaterea disciplinară a fost săvârșită și nu a solicitat autorității intimate să depună dispoziția din 14 februarie 2007, care reprezenta o probă esențială.

Recurentul a invocat incompatibilitatea și incompetența membrilor comisiei de disciplină și a arătat că au fost avute în vedere documente care nu i s-au prezentat sau care sunt ulterioare sancționării sale, cum ar fi Raportul corpului de control al ministrului nr. 113261 din 26 februarie 2007. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente: Conform art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea Instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Hotărârea pronunțată în cauză nu corespunde acestor prevederi legale, întrucât Instanța de Fond nu a motivat soluția de respingere a acțiunii în anulare formulată de recurentul - reclamant.

Reținând că nu sunt aplicabile prevederile H.G. nr. 1210/2003 în cazul polițiștilor care sunt funcționari publici cu statut special, Instanța de Fond nu a stabilit cadrul legal pentru răspunderea disciplinară a recurentului - reclamant și nu a verificat respectarea procedurii privind cercetarea și sancționarea abaterii disciplinare. Astfel, se constată că Instanța de Fond nu a analizat apărările din acțiune și care au fost reiterate în recurs cu privire la inexistența abaterii disciplinare, a vinovăției și a temeiului legal pentru aplicarea sancțiunii, precum și cu privire la încălcarea procedurii de către consiliul de disciplină. În consecință, hotărârea atacată nu cuprinde considerentele de fapt și de drept pentru care Instanța de Fond a respins acțiunea în anulare și în temeiul art. 312 alin. (4) C. proc.

civ., se va dispune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași Instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de V.M. împotriva sentinței civile nr. 1285 din 16 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași Instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2007.