ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3567/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 12 martie 2007,

reclamantul V.M. a solicitat anularea dispoziției din 14 februarie 2007 emisă

de pârâtul M.I.R.A. privind sancționarea sa disciplinară cu trecerea într-o

funcție inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional

deținut, respectiv ofițer specialist și a dispoziției din 14 februarie 2007

prin care s-a dispus reținerea pe statul de plată a sumei de bani

corespunzătoare sancțiunii aplicate.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că măsura de sancționare disciplinară a sa este nelegală

și netemeinică, întrucât sancțiunea aplicată nu este prevăzută de Legea nr.

360/2002 privind statutul polițistului și nici de Legea nr. 188/1999 privind

statutul funcționarului public.

Reclamantul a invocat

nulitatea absolută a dispoziției de sancționare pentru încălcarea dispozițiilor

art. 35 din H.G. nr. 1210/2003, susținând că în fața comisiei de disciplină nu

a fost asigurat dreptul de apărare prin asistarea sa de către un avocat, că nu

i s-au pus la dispoziție toate documentele din dosarul cauzei și că după

aplicarea sancțiunii, au apărut documente noi, cum ar fi Raportul corpului de

control al ministrului nr. 113261 din 26 februarie 2007.

În susținerea acțiunii, s-a

invocat și excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 400 din 29 octombrie 2004

emis de ministrul administrației și internelor cu privire la regimul

disciplinar al personalului din minister, cu motivarea că acest ordin intern și

nepublicat în M. Of. al României nu este aplicabil polițiștilor, care fiind

funcționari publici, sunt supuși statutului funcționarului public cuprins în

Legea nr. 188/1999.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr.

1285 din 16 mai 2007, prin care a respins ca nefondate excepția de nelegalitate

și acțiunea formulată de reclamant.

Hotărând astfel, Instanța de

Fond a considerat că Ordinul nr. 400 din 29 octombrie 2004 a cărui nelegalitate a fost invocată pe cale de excepție, corespunde normelor de tehnică

legislativă cuprinse în Legea nr. 24/2000, fiind emis în baza art. 59 alin. (2)

din Legea nr. 360/2002.

Cu privire la răspunderea

disciplinară a polițiștilor, au fost avute în vedere dispozițiile art. 78 alin.

(1) din Legea nr. 360/2002 care prevăd că sunt aplicabile actele normative

privind funcționarul public numai dacă nu este o altă reglementare în

legislația specifică polițistului.

Susținerile formulate de

reclamant pe fondul cauzei au fost respinse ca neîntemeiate, cu motivarea că

H.G. nr. 1210/2003 privind organizarea și funcționarea consiliilor de

disciplină și a comisiilor paritare din cadrul autorităților și instituțiilor

publice nu se aplică în cazul polițiștilor, care sunt funcționari publici cu

statut special.

Instanța de Fond a reținut

că procedura specială de stabilire a răspunderii disciplinare a polițiștilor a

fost aplicată în mod legal cu ocazia întocmirii celor două dispoziții

contestate de reclamant.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul, solicitând ca în temeiul art. 304 pct. 7 și pct. 8 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul admiterii acțiunii și anulării ca

nelegale a celor două dispoziții întocmite de ministerul pârât.

Recurentul a susținut că în

mod greșit s-a reținut în hotărârea atacată că a fost respectată procedura de

aplicare a sancțiunii disciplinare, deși a arătat că au fost încălcate

prevederile art. 65 alin. (1), (5) și (6) din Ordinul nr. 400 din 29 octombrie 2004

și că nu au fost luate în considerare cauzele și consecințele abaterii,

împrejurările în care a fost săvârșită, caracterul și gravitatea faptelor,

gradul de vinovăție, activitatea anterioară și conduita adoptată în perioada

cercetării disciplinare.

De asemenea, s-a arătat că Instanța

de Fond nu a verificat dacă abaterea disciplinară a fost săvârșită și nu a

solicitat autorității intimate să depună dispoziția din 14 februarie 2007, care

reprezenta o probă esențială. Recurentul a invocat incompatibilitatea și

incompetența membrilor comisiei de disciplină și a arătat că au fost avute în

vedere documente care nu i s-au prezentat sau care sunt ulterioare sancționării

sale, cum ar fi Raportul corpului de control al ministrului nr. 113261 din 26 februarie

2007.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele

considerente:

Conform art. 261 alin. (1)

pct. 5 C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de

fapt și de drept care au format convingerea Instanței, cum și cele pentru care

s-au înlăturat cererile părților.

Hotărârea pronunțată în

cauză nu corespunde acestor prevederi legale, întrucât Instanța de Fond nu a

motivat soluția de respingere a acțiunii în anulare formulată de recurentul - reclamant.

Reținând că nu sunt

aplicabile prevederile H.G. nr. 1210/2003 în cazul polițiștilor care sunt

funcționari publici cu statut special, Instanța de Fond nu a stabilit cadrul

legal pentru răspunderea disciplinară a recurentului - reclamant și nu a

verificat respectarea procedurii privind cercetarea și sancționarea abaterii

disciplinare.

Astfel, se constată că Instanța

de Fond nu a analizat apărările din acțiune și care au fost reiterate în recurs

cu privire la inexistența abaterii disciplinare, a vinovăției și a temeiului

legal pentru aplicarea sancțiunii, precum și cu privire la încălcarea

procedurii de către consiliul de disciplină.

În consecință, hotărârea

atacată nu cuprinde considerentele de fapt și de drept pentru care Instanța de Fond

a respins acțiunea în anulare și în temeiul art. 312 alin. (4) C. proc. civ.,

se va dispune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași

Instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

V.M. împotriva sentinței civile nr. 1285 din 16 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare la aceeași Instanță.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 septembrie 2007.