ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 435/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 15 februarie

2006, reclamantul S.N.P.V.P.L. a solicitat, pe cale de contencios

administrativ, în contradictoriu cu pârâtul M.A.I., anularea Ordinului nr. 400

din 29 octombrie 2004 privind regimul disciplinar al personalului din M.A.I.,

ordin emis de pârât și, în subsidiar, obligarea pârâtului să constituie

comisiile de disciplină având în competență doi membrii desemnați de către

organizația reprezentativă a funcționarilor publici din cadrul autorității sau

instituției publice sau desemnate prin votul majorității funcționarilor

publici.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că prin ordinul contestat au fost încălcate prevederile

normative – cadru reglementate de Legea nr. 188/1999 și H.G. nr. 1210/2003,

precum și de Legea nr. 161/2003 în materia sancțiunilor disciplinare și a

răspunderii funcționarilor publici, aceste dispoziții legale fiind aplicabile

polițiștilor, în calitatea lor de funcționari publici.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

979 din 3 mai 2006, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 78

alin. (1) din Legea nr. 360/2002, polițiștii sunt funcționari publici cu statut

special, reglementările din actele normative invocate de către reclamant fiind

aplicabile numai în măsura în care domeniile respective nu sunt reglementate de

legea specială.

Or, în speță, regimul

disciplinar al polițiștilor este reglementat în capitolul 4 din legea specială,

astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile generale din Legea nr. 188/1999,

iar prevederile speciale nu au fost încălcate.

Instanța a mai reținut că nu

este fondată nici critica reclamantului privind încălcarea Legii nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea

demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea

și sancționarea corupției, întrucât organizarea statutului polițistului în

conformitate cu modificările aduse statutului funcționarilor publici s-a

realizat prin adoptarea O.U.G. nr. 89/2003 pentru modificarea și completarea

Legii nr. 360/2002.

Împotriva sus menționatei

sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul S.N.P.V.P.L.

criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost pronunțată cu aplicarea

greșită a legii. Astfel, în recurs, se precizează că au fost eronat

interpretate prevederile Legii nr. 188/1999 și ale Legii nr. 360/2002, arătând

că în speță, deși există lege specială – Legea nr. 360/2002, se aplică Legea

nr. 188/1999 întrucât dispozițiile invocate nu se regăsesc în legea specială.

Recursul este nefondat și va

fi respins.

Examinând actele și

lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs și prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Polițiștii, fără putință de

tăgadă, sunt funcționari publici, cu statut special, aplicânduli-se Legea nr.

360/2002, lege specială în raport de Legea nr. 188/1999. S-ar fi putut admite

punctul de vedere al recurentului privind aplicarea în speță a Legii nr. 188/1999,

doar în situația în care în domeniile respective nu există legislație specială.

Prin urmare, în speță, este vorba despre un conflict de legi, privind legea

specială – Legea nr. 360/2002, în condițiile în care regimul disciplinar al

polițiștilor este reglementat în capitolul 4 al legii în mod separat.

Ordinul nr. 400/2004 la care

se face referire în recurs, reglementează regimul disciplinar al întregului

personal M.A.I., însă la categoria funcționarilor publici la care face referire

art. 3 din acest ordin, nu intră și polițiștii menționați la art. 1.

De asemenea, art. 17 al aceluiași

ordin, prevede imperativ că sancțiunea destituirii se dispune de către

persoanele care potrivit art. 15 din Legea nr. 310/2002 au competență de a

acorda grade profesionale.

Prin urmare, Înalta Curte de

Casație și Justiție apreciază că în mod corect, vis-a-vis de textele de lege

invocate, instanța de fond a apreciat referitor la aplicarea legii speciale și

la competența măsurii destituirii din poliție.

Față de toate aceste

considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată legală și temeinică

sentința atacată, motiv pentru care va respinge recurs declarat de S.N.P.V.P.L.

ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat

de S.N.P.V.P.L. București, împotriva sentinței civile nr. 979 din 3 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 ianuarie 2007.