ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 696/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ depusă la Tribunalul Caraș-Severin la 14 februarie 2006, reclamantul M.O.M. a solicitat obligarea pârâților M.A.I. și I.P.J.C.S. la încadrarea sa în grupa profesională A, respectiv în corpul ofițerilor. Tribunalul Caraș-Severin prin sentința civilă nr. 945 din 6 aprilie 2006, a declinat competența privind soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara. Prin sentința nr. 180 din 24 mai 2006, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că reclamantul lucrează ca agent de poliție (subofițer) din anul 1992, iar în anul 2000 a absolvit Facultatea de inginerie din cadrul Universității E.M.

din Reșița. Cererea reclamantului de a fi trecut în corpul ofițerilor după absolvirea facultății, nu a fost soluționată favorabil. Totodată, instanța de fond a mai reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 37 pct. 7 din Legea nr. 360/2002, modificată prin O.U.G. nr. 89/2003, agenții de poliție care au absolvit studii superioare au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițeri activi vacante, în condițiile legii menționate. Aceste prevederi legale i s-au comunicat reclamantului la cererea adresată M.A.I. S-a menționat că agentul de poliție care absolvă studii superioare, după cum este și cazul reclamantului, poate fi trecut din corpul agenților de poliție în corpul ofițerilor de poliție numai pe bază de concurs.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs reclamantul M.O.M., criticând-o pentru a fi fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe, conform art. 304 pct. 3 C. proc. civ. Prin singurul motiv de recurs dezvoltat reclamantul consideră că în mod greșit instanța de fond a reținut că acțiunea a fost introdusă în contencios administrativ, în condițiile Legii nr. 554/2004, când în realitate cererea are ca obiect un litigiu de muncă, așa cum este reglementat de art. 248 alin. (3) din Legea nr. 53/2003, fiind vorba de un drept stabilit printr-un contract individual de muncă și nu de un drept izvorând dintr-un act administrativ. Recursul este nefondat. Înalta Curte examinând actele și lucrările dosarului prin prisma prevederilor legale incidente incluzând pe cele ale art. 304 1 C. proc.

civ. și în raport de criticile recurentului apreciază că nu se impune casarea sau modificarea sentinței atacate, ci menținerea acesteia ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele în continuare arătate. Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, polițistul este funcționar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniforma și exercită atribuțiile stabilite prin lege ca instituție specializată a statului. În plus, în art. 78 din același act normativ se prevede că dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici și ale altor acte normative în vigoare, aplicabile funcționarului public.

Cum în mod necontestat și recurentul-reclamant și-a întemeiat acțiunea de față pe prevederile Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, instanța de fond corect a apreciat, în considerarea calității sale de funcționar public, cu statut special, aparținând corpului agenților de poliție, că a fost investită cu soluționarea unei cauze având ca obiect un raport juridic de drept administrativ privind cariera unui funcționar public, nefiind incidente în prezentul litigiu prevederile codului muncii, astfel cum neîntemeiat a susținut recurentul. De altfel soluția instanței de fond, apreciată de Înalta Curte ca fiind justă și în ceea ce privește modalitatea de soluționare a cererilor reclamantului, este conformă cu practica anterioară a Înaltei Curți, în această materie.

Pentru cele învederate, conform art. 312 C. proc. civ., recursul de față va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.O.M., împotriva sentinței civile nr. 180 din 24 mai 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2007.