ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 696/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ depusă la Tribunalul Caraș-Severin la 14 februarie 2006, reclamantul M.O.M. a solicitat obligarea pârâților M.A.I. și I.P.J.C.S. la încadrarea

sa în grupa profesională A, respectiv în corpul ofițerilor.

Tribunalul Caraș-Severin

prin sentința civilă nr. 945 din 6 aprilie 2006, a declinat competența privind soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Prin sentința nr. 180 din 24

mai 2006, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de

reclamant.

Pentru a hotărî astfel

instanța de fond a reținut că reclamantul lucrează ca agent de poliție

(subofițer) din anul 1992, iar în anul 2000 a absolvit Facultatea de inginerie din cadrul Universității E.M. din Reșița. Cererea reclamantului de a fi trecut

în corpul ofițerilor după absolvirea facultății, nu a fost soluționată

favorabil.

Totodată, instanța de fond a

mai reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 37 pct. 7 din Legea nr.

360/2002, modificată prin O.U.G. nr. 89/2003, agenții de poliție care au

absolvit studii superioare au dreptul de a participa la concursul pentru

ocuparea posturilor de ofițeri activi vacante, în condițiile legii menționate.

Aceste prevederi legale i s-au comunicat reclamantului la cererea adresată

M.A.I.

S-a menționat că agentul de

poliție care absolvă studii superioare, după cum este și cazul reclamantului,

poate fi trecut din corpul agenților de poliție în corpul ofițerilor de poliție

numai pe bază de concurs.

Împotriva sentinței

pronunțate de instanța de fond a declarat recurs reclamantul M.O.M.,

criticând-o pentru a fi fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe,

conform art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

Prin singurul motiv de

recurs dezvoltat reclamantul consideră că în mod greșit instanța de fond a

reținut că acțiunea a fost introdusă în contencios administrativ, în condițiile

Legii nr. 554/2004, când în realitate cererea are ca obiect un litigiu de

muncă, așa cum este reglementat de art. 248 alin. (3) din Legea nr. 53/2003,

fiind vorba de un drept stabilit printr-un contract individual de muncă și nu

de un drept izvorând dintr-un act administrativ.

Recursul este nefondat.

Înalta Curte examinând

actele și lucrările dosarului prin prisma prevederilor legale incidente

incluzând pe cele ale art. 304

1

C. proc. civ. și în raport de

criticile recurentului apreciază că nu se impune casarea sau modificarea

sentinței atacate, ci menținerea acesteia ca fiind legală și temeinică, pentru

considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispozițiilor art.

1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, polițistul este funcționar public civil, cu

statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniforma și exercită atribuțiile

stabilite prin lege ca instituție specializată a statului.

În plus, în art. 78 din

același act normativ se prevede că dispozițiile acestei legi se completează cu

prevederile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici și ale

altor acte normative în vigoare, aplicabile funcționarului public.

Cum în mod necontestat și

recurentul-reclamant și-a întemeiat acțiunea de față pe prevederile Legii nr.

360/2002 privind Statutul polițistului, instanța de fond corect a apreciat, în

considerarea calității sale de funcționar public, cu statut special, aparținând

corpului agenților de poliție, că a fost investită cu soluționarea unei cauze

având ca obiect un raport juridic de drept administrativ privind cariera unui

funcționar public, nefiind incidente în prezentul litigiu prevederile codului

muncii, astfel cum neîntemeiat a susținut recurentul.

De altfel soluția instanței

de fond, apreciată de Înalta Curte ca fiind justă și în ceea ce privește

modalitatea de soluționare a cererilor reclamantului, este conformă cu practica

anterioară a Înaltei Curți, în această materie.

Pentru cele învederate,

conform art. 312 C. proc. civ., recursul de față va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.O.M., împotriva sentinței

civile nr. 180 din 24 mai 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 februarie 2007.