ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 545/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 545/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios
administrativ înregistrată inițial la Judecătoria Reșița și apoi prin declinare
de competență la Curtea de Apel Timișoara, reclamantul C.G. a solicitat în
contradictoriu cu pârâtul I.P.J. Caraș – Severin, obligarea acestuia pe cale de
ordonanță – președințială la încadrarea de urgență a reclamantului în Categoria
A, respectiv în corpul ofițerilor, cu drepturile salariale aferente.
În motivarea acțiunii,
reclamantul a arătat că în luna iunie 2005, a solicitat pârâtului, prin raport
motivat, trecerea sa din categoria B în categoria A, conform prevederilor art. 9
alin. (2) din Legea nr. 360/2002, actualizată, privind Statutul Polițistului,
întrucât este licențiat în drept, este agent de poliție din anul 1994 și deși
îndeplinește condițiile prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) și b) din Legea nr.
360/2002 pentru obținerea gradului profesional, iar în organigrama
Inspectoratului de Poliție al Județului Caraș – Severin există funcții vacante,
conducerea inspectoratului nu i-a dat nici un răspuns.
A mai susținut reclamantul
că a înaintat Tribunalului Caraș – Severin o acțiune civilă, având ca obiect
litigiu de muncă, acțiune ce face obiectul dosarului nr. 1523/C/2006.
Curtea de Apel Timișoara, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 265/ PI din
18 septembrie 2006, a respins cererea de ordonanță președințială formulată de
reclamantul C.G. împotriva pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului
Caraș – Severin ca nefondată.
În motivarea soluției s-a
reținut că, în cauza dedusă judecății, cererile formulate de reclamant au
caracter definitiv și prejudecă fondul drepturilor pe care acesta le pretinde
de la pârât, reclamantul nefăcând nici dovada chemării în judecată a pârâtului
pe calea dreptului comun pentru acordarea drepturilor pretinse în cauză,
neputându-se deci verifica aspectul vremelniciei măsurilor solicitate instanței,
în conformitate cu prevederile art. 581 C. proc. civ.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs – reclamantul C.G. susținând, în esență că, instanța a reținut
greșit faptul că nu a făcut dovada că l-a chemat în judecată pe calea dreptului
comun pe pârât, caracterul urgent al cererii sale derivând din imposibilitatea
sa de a ocupa postul din corpul ofițerilor de poliție, întrucât acestea între
timp sunt scoase la concurs de I.P.J. Caraș – Severin.
Recursul este nefondat
pentru următoarele considerente.
Susținerea recurentului
privind faptul că a mai introdus o acțiune pe calea dreptului comun este reală.
Curtea de Apel Timișoara, prin sentința civilă nr. 181 din 24 mai 2006, a
respins acțiunea sa de trecere în corpul ofițerilor, ca neîntemeiată, dosarul în
cauză aflându-se pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu termen la 18
ianuarie 2007.
Cât privește însă, acțiunea
sa formulată în conformitate cu dispozițiile art. 581 C. proc. civ., aceasta
era inadmisibilă, în contenciosul administrativ fiind aplicabile dispozițiile
Legii nr. 554/2004.
Cu această precizare,
urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de C.G. împotriva Sentinței civile nr. 265/ PI din 18 septembrie 2006 a Curții
de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ ca
nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 30 ianuarie 2007