ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6534/2005

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 57 din 22 iunie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondată, plângerea petentei I.E. împotriva rezoluției nr. 140/ P din 18 august 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin rezoluția nr. 140/ P din 18 august 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului Ț.A., pentru infracțiunile de furt prevăzută de art. 208 C. pen., și distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., cu motivarea că învinuitul, fost soț al petentei nu a comis faptele.

Instanța a motivat că în cursul urmăririi penale Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a administrat un volum important de probe din interpretarea cărora nu rezultă că învinuitul a săvârșit faptele, că după divorțul de petentă, acesta a luat din apartamentul fost domiciliu comun numai bunurile personale în schimbul cărora le-a adus pe cele existente la preluarea apartamentului în anul 1987, respectiv faianță, gresie, uși interioare. S-a mai motivat că degradările apartamentului constatate prin expertiză nu sunt consecința activității materiale culpabile a învinuitului. Împotriva sentinței a declarat recurs petenta care a invocat motivele de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 16, 17 1 , 9 și 10 C. proc.

pen. Curtea constată că potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, ca în prezenta cauză, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., iar instanța este obligată ca în afara temeiurilor invocate și cererilor formulate de recurent să examineze întreaga cauză sub toate aspectele. Prin urmare, examinând recursul petentei în temeiul art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că acesta nu este fondat. Instanța care a soluționat cauza în fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., hotărârea fiind legală și temeinică. Critica potrivit căreia instanța nu a administrat probe, nu a audiat martori nu are susținere legală.

Procedura de judecată în fața instanței a plângerilor împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată este reglementată în art. 278 1 C. proc. pen. Astfel, după ce la alin. (4) al articolului textul prevede obligativitatea citării părților, iar la alin. (5) prevede obligativitatea prezenței procurorului la judecată, alin. (7) dispune: la termenul fixat pentru judecarea plângerii, instanța dă cuvântul persoanei care a făcut plângerea, persoanei față de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, apoi procurorului. Conform alin. (7) instanța judecând plângerea verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate.

Dispozițiile de procedură sunt de strictă interpretare și au fost respectate de instanța fondului după cum rezultă din examinarea hotărârii atacate. Părțile au avut cuvântul prin apărătorii aleși. Nici o parte nu a depus înscrisuri noi. Din examinarea textelor citate rezultă că în această procedură instanța nu poate administra legal probe cu martori critica din recurs fiind neîntemeiată sub acest aspect. Nici motivul potrivit căruia instanța „a făcut o greșită aplicarea a art. 217 și art. 208 C. pen.” nu este întemeiat. Între părți, foști soți, au intervenit neînțelegeri de natură civilă după divorț cu privire la contribuția fiecăruia la îmbunătățirea apartamentului, fost domiciliu comun. Așa fiind, litigiul urmează a fi rezolvat în cadrul procedurii prevăzute în cadrul legii civile, faptele inculpatului neîntrunind elementele constitutive ale unei infracțiuni.

Cât privește nerespectarea de către Curtea de Apel Craiova a deciziei 1122 din 15 februarie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a casat sentința penală nr. 76/204 a Curții de Apel Craiova și s-a trimis cauza la aceiași curte pentru a se pronunța asupra plângerii formulate de petentă împotriva rezoluției nr. 190/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova se constată că nici această critică nu este fondată. Prin sentința casată de Înalta Curte de Casație și Justiție plângerea petentei împotriva rezoluției fusese respinsă, ca inadmisibilă, fără a se proceda la judecarea în fond a acesteia. Or după casarea cu trimitere spre rejudecare, Curtea de Apel Craiova, prin sentința nr. 57/2005, atacată în prezenta cauză, a trecut la judecarea în fond conform art. 278 1 C. proc.

pen., pronunțând o hotărâre în temeiul alin. (8) din același articol, chiar dacă nu l-a invocat, aceasta nefiind o greșeală de judecată de natură să atragă casarea hotărârii. Examinând cauza sub toate aspectele, Curtea constată că nu există nici un alt motiv de casare a hotărârii atacate, astfel că potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul, ca nefondat, cu obligarea petentei la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E k Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara I.E.P. împotriva sentinței penale nr. 57 din 22 iunie 2005 a Curții de Apel Craiova. Obligă pe recurentă să plătească statului suma de 80 RON (800.000 lei) cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 noiembrie 2005.