ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1122/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 76

din 1 noiembrie 2004, Curtea de Apel Craiova a respins, ca inadmisibilă,

plângerea formulată de petenta I.E.P. împotriva rezoluției nr. 140/P/2004 din

18 august 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, secția de

urmărire penală.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut că prin rezoluția menționată, s-a dispus scoaterea de sub

urmărire penală a învinuitului Ț.A., inspector principal de poliție în cadrul

Poliției municipiului Calafat, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt,

prevăzută de art. 208 C. pen. și, respectiv, de distrugere, prevăzută de art. 217

alin. (1) din același cod.

Rezoluția procurorului a

fost motivată pe inexistența faptei de furt și pe lipsa laturii subiective a

infracțiunii de distrugere.

Împotriva rezoluției,

petenta a formulat plângere, motivată, în esență, pe următoarele: după divorțul

pronunțat în 1992, ei i s-a atribuit locuința ce a constituit domiciliul

conjugal, ulterior, ea devenind, 1998, proprietara apartamentului situat în

Calafat. Și după această dată, fostul său soț, Ț.A., a continuat să locuiască

în apartament și când a pus în executare silită evacuarea lui, l-a părăsit

numai după ce a spart faianța din bucătărie, baie și hol, a distrus gresia din

aceleași dependințe, a spart chiuvetele, a distrus instalația sanitară și pe

cea electrică din toate încăperile, o parte din gresie, faianță ș.a.,

ducându-le într-un alt loc.

Totodată, petenta a susținut

că fostul său soț a demontat ușile, tocurile acestora și cercevelele

ferestrelor, lăsând în bună stare numai ușa de acces în locuință și a degradat

zidurile, paguba fiind estimată la 36.750.000 lei.

Examinând cauza, instanța a

reținut că, potrivit dispozițiilor art. 278 alin. (1) C. proc. pen., plângerea

împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror sau pe baza

dispozițiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau,

după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel.

Reținând că petenta nu s-a

adresat cu plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Craiova, instanța a considerat că plângerea formulată de petentă în fața sa,

este inadmisibilă.

Împotriva hotărârii,

petenta, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind

cel prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.,

respectiv, hotărârea este contrară legii sau prin hotărâre s-a făcut o greșită

aplicare a legii.

Recursul declarat de petentă

este fondat.

Din verificarea lucrărilor

dosarului, se reține că I.E.P., la data de 26 august 2004, s-a adresat

procurorului general al acestui parchet, ea considerând că rezoluția din 18

august 2004 nu este „corectă și legală”.

La 6 septembrie 2004, sub

semnătura procurorului general și a procurorului șef de secție, actul fiind

„avizat favorabil” de procurorul general adjunct, Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Craiova, secția de urmărire penală, sub nr. 140/P/2004, comunică

petiționarei că, urmare cererii sale, din probele administrate a rezultat că

învinuitul nu a sustras bunuri din apartament, nu a distrus sau produs pagube

materiale în dauna ei, că el era de fapt proprietarul tuturor bunurilor pe care

le-a luat din locuință, iar zgârierea superficială a pereților nu este

rezultatul activității materiale a învinuitului.

Analizând, prin prisma

dispozițiilor art. 222 alin. (1) C. proc. pen., actul intitulat de petiționară,

cerere, se reține că el constituie plângere, din cuprins desprinzându-se

încunoștiințarea privind vătămarea adusă prin rezoluția din 18 august 2004.

De asemenea, se reține că nu

se poate imputa petentei că procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Craiova nu a dispus prin rezoluție o soluție sau alta, ci i-a

comunicat prin actul existent, un rezumat al rezoluției din 18 august 2004.

În aceste condiții, fiind

respectate dispozițiile art. 278 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea pronunțată

este nelegală, impunându-se rejudecarea cauzei.

Ca atare, în baza

dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. c) alin. (2) C. proc. pen.,

recursul declarat de petentă fiind fondat, va fi admis.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

petenta I.E.P., împotriva sentinței penale nr. 76 din 1 noiembrie 2004 a Curții

de Apel Craiova.

Casează sentința atacată și

trimite cauza la Curtea de Apel Craiova, pentru a se pronunța asupra plângerii

formulată de petentă împotriva rezoluției nr. 140/P/2004 din 18 august 2004 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Respinge cererea recurentei

de obligare a intimatului la plata cheltuielilor judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 februarie 2005

.