ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1422/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 65

din 30 martie 2004, Tribunalul Olt a condamnat pe inculpatul C.A.V. la 4 ani

închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzut de art. 208 – art.

209 alin. (1) lit. g), raportat la art. 3 lit. g) C. pen., prin schimbarea

încadrării juridice din art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. g), raportat la

alin. (3) lit. h) din același cod și la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea

de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C.

pen., și în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., dispunându-se să

execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen. și s-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

Inculpatul a fost obligat la

400.000 lei despăgubiri civile către partea civilă S.I. și la 5.295.620 lei

către Consiliul județean Olt.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

partea vătămată S.I., a sesizat organele de poliție despre faptul că în noaptea

de 2 mai 2003, persoane necunoscute au sustras două păsări din cotețul situat

în domiciliul său din comuna Voineasa, județul Olt.

Lucrătorii de poliție au

procedat la cercetarea locului faptei și cu această ocazie s-a constatat că

lacătul ce asigura ușa cotețului a fost forțat iar acolo au găsit pete de sânge

și pene de găină.

Cărarea de urme duce la

domiciliul inculpatului, iar în fața locuinței acestuia s-au găsit pete de

sânge și pene de găină identice cu cele găsite în domiciliul părții vătămate.

Fiind întrebat în legătură

cu cele constatate acesta a negat fapta, susținând că noaptea de 2 mai 2003

și-a petrecut-o în orașul Balș împreună cu martorii B.V. și A.C.

Afirmațiile sale au fost

combătute de acești martori, care au relatat că în noaptea de 2 mai, până la

ora 1,00, inculpatul s-a aflat la hora organizată în satul Mărgăritești, iar

după terminarea horei au plecat fiecare la domiciliul său și nu în orașul Balș

așa cum susține inculpatul.

S-a reținut că această faptă

a inculpatului constituie infracțiunea de furt, prevăzută de art. 208 și art.

209 alin. (1), lit. g) și i) C. pen.

inculpatul a sustras 4 indicatoare rutiere de dirijare a circulației aflate pe

raza satului Mărgăritești, jud. Olt.

Potrivit cercetării la fața

locului s-a reținut că unul dintre indicatoare cu semnificația „semnalizare

curba la stânga”, fusese montat în dreptul domiciliului inculpatului, unul cu

semnificația „curba la dreapta” fusese montat în dreptul domiciliului numitei

D.D., în dreptul locuinței numitului B.I. fusese montat indicatorul cu

semnificația „curbă dublă prima la stânga”, iar indicatorul cu semnificația

„curbă dublă prima la stânga” era, de asemenea, situat pe DJ 643 de pe raza

satului Mărgăritești.

S-a reținut că această faptă

constituie infracțiunea prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. g),

raportat la alin. (3) lit. g) C. pen., având în vedere că prin sustragerea

acestor bunuri a fost pusă în pericol siguranța traficului și a persoanelor pe

drumurile publice, indicatoarele având scopul de a avertiza pe conducătorii

auto despre eventualele pericole ce pot apărea în trafic, sens în care a

schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 208 și art. 209

alin. (1) lit. g), raportat la alin. (3) lit. h) C. proc. pen.

Declarând apel, inculpatul a

susținut că în mod greșit instanța de fond l-a condamnat pentru infracțiunea de

furt în dauna părții vătămate S.I., deoarece nu el a comis fapta și că

pedepsele aplicate sunt prea mari.

Curtea de Apel Craiova, prin

decizia penală nr. 269 din 31 mai 2004, a admis apelul inculpatului și a

desființat sentința atacată în sensul că făcând aplicarea art. 74 și art. 76 C.

pen., a redus la 2 ani închisoare pedeapsa aplicată, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. g), raportat la alin. (3) C.

pen. și la un an închisoare, pedeapsă aplicată pentru infracțiunea prevăzută de

art. 208 și art. 209 lit. g) și i) C. pen., dispunându-se, în baza art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea

de 2 ani închisoare.

Împotriva menționatelor

hotărâri, inculpatul a declarat recurs, reiterând criticile formulate în apel,

în sensul că fapta de furt în dauna părții vătămate S.I. nu a fost comisă de el

și că pedepsele sunt prea mari.

Recursul nu este fondat.

Verificând actele și

lucrările de la dosar se constată că săvârșirea infracțiunii de furt în dauna

părții vătămate S.I. de către inculpat a fost dovedită concludent prin

declarațiile constante ale părții vătămate, prin procesele verbale de cercetare

a locului săvârșirii faptei și de percheziție domiciliară, ca și prin

declarațiile martorilor B.V. și A.C., care au infirmat susținerea inculpatului,

în sensul că în momentul săvârșirii faptei el s-ar fi aflat în alt loc decât

locul unde s-a comis fapta.

Referitor la pedepsele

aplicate, se constată că acestea au fost just individualizate, instanța de apel

respectând criteriile prevăzute de art. 72 și art. 52 C. pen.

Întrucât criticile formulate

în recurs nu sunt fondate, iar din examinarea actelor dosarului nu rezultă

existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a

respinge recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata

cheltuielilor judiciare către stat și a se dispune potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A.V. împotriva deciziei penale nr.

269 din 31 mai 2004 a Curții de Apel Craiova.

Constată că inculpatul

C.A.V. este arestat în altă cauză.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 februarie 2005.