ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2163/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul Vâlcea, prin

sentința penală nr. 291 din 22 decembrie 2004, în baza art. 211 alin. (2) lit.

d) și alin. (2

1

) lit. a) și c), cu aplicarea art. 99 și a art. 109

C. pen., a condamnat pe inculpatul B.D.Șt. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni

închisoare, cu executarea în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen., pentru

comiterea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 88 C. pen., a

dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 5 noiembrie

2004, la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest

preventiv a inculpatului.

A luat act că partea

vătămată P.E. nu se constituie parte civilă.

A dispus confiscarea sumei

de 2.200.000 lei de la inculpatul minor.

Inculpatul a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 2.200.000 lei, în care se

include și onorariu avocat din oficiu.

Hotărând astfel, prima

instanță a reținut, în esență că, pe timp de noapte, împreună cu fratele său în

vârstă de 13 ani, inculpatul B.D.Șt. a pătruns, fără drept în gospodăria părții

vătămate P.E., femeie în vârstă, a determinat-o pe aceasta să iasă în curte,

după care i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în zona feței

și a corpului și după ce aceasta a căzut la pământ, a sustras dintr-un coteț

trei curci și doi curcani.

Cei doi au sacrificat păsările

și le-au dus în gospodăria părintească unde au fost găsite de organele de

poliție.

Ca urmare a loviturilor

primite, partea vătămată a suferit leziuni traumatice pentru vindecarea cărora

au fost necesare 14 – 16 zile de îngrijiri medicale.

Inculpatul a recunoscut

săvârșirea faptelor, regretându-le.

Împotriva sentinței penale a

declarat apel inculpatul B.D.Șt., solicitând reducerea cuantumului pedepsei,

iar în subsidiar, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, arătând

că este minor și nu este recidivist.

Curtea de Apel Pitești, prin

decizia penală nr. 5/ A din 8 februarie 2005, a admis apelul inculpatului, a

desființat în parte sentința, în sensul că a înlăturat pedeapsa închisorii și a

aplicat inculpatului măsura educativă a internării într-un centru de reeducare,

potrivit art. 104 C. pen.

În baza art. 490 C. proc.

pen., a dispus punerea de îndată în executare a măsurii educative luată.

A constatat că inculpatul a

fost arestat preventiv începând cu data de 5 noiembrie 2004.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

În motivarea acestei

soluții, instanța de control judiciar a arătat: „Inculpatul a recunoscut

săvârșirea faptelor, regretându-le.

Din ancheta socială

efectuată în cauză reiese că inculpatul minor provine dintr-o familie dezorganizată,

tatăl său fiind arestat de mai multe ori pentru săvârșirea mai multor fapte

penale.

De asemenea, inculpatul

minor, nefiind supravegheat și îndrumat corespunzător, a dovedit un

comportament antisocial și violent, neglijând școala.

La individualizarea pedepsei

aplicate inculpatului – minor instanța de fond a avut în vedere criteriile

generale prevăzute de art. 72 C. pen., precum și pericolul social concret al

faptei săvârșite însă, nu a ținut seama de mediul familial, inadecvat în care

acesta a crescut și a fost educat.

Față de faptul că inculpatul

minor provine dintr-o familie dezorganizată, care nu s-a preocupat în nici un

fel de educația acestuia și nu l-a îndrumat spre școală, în cauză se impunea

aplicarea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare, mult mai

corespunzător pentru atingerea scopului reeducării minorului și care îi poate

asigura posibilitatea de a dobândi învățătura necesară și o pregătire

profesională potrivit cu aptitudinile sale.

Măsura educativă se impune

cu prioritate pedepsei cu închisoarea atât față de vârsta mică, cât și de

faptul că minorul nu are antecedente penale.

Potrivit dispozițiilor art.

100 C. pen., față de minorul care răspunde penal, se poate lua o măsură

educativă ori i se poate aplica o pedeapsă. La alegerea sancțiunii trebuie să

se țină seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea

fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea lui, de

condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și de orice alte elemente

de natură să caracterizeze persoana minorului.

Pedeapsa cu închisoare se

aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este

suficientă pentru îndreptarea minorului.

În consecință, apreciindu-se

că luarea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare este

suficientă pentru îndreptarea minorului, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen., se va admite apelul, se va desființa în parte sentința, se va

înlătura pedeapsa închisorii și se va aplica acestuia măsura educativă a internării

într-un centru de reeducare, potrivit art. 104 C. pen.”.

În termenul legal, împotriva

deciziei penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești,

criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei,

apreciind că în raport de circumstanțele reale ale faptei și circumstanțele

personale ale inculpatului, nu se justifică măsura educativă a internării

acestuia într-un centru de reeducare, pedeapsa privativă de libertate aplicată

de prima instanță, fiind corespunzătoare criteriilor de individualizare a

pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen.

Recursul declarat de parchet

este fondat.

Astfel, potrivit art. 72 C.

pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile

Părții generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea

specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana

infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

Instanța de apel nu a ținut

seama în suficientă măsură de dispozițiile menționate mai sus și a apreciat că

reeducarea minorului este asigurată în alte condiții, mult mai bune, dacă este

internat într-un centru de reeducare.

Punctul de vedere adoptat nu

este în concordanță cu mijloacele de probă administrate, care dovedesc pe de o

parte pericolul social deosebit al infracțiunii săvârșite, iar pe de alta al

inculpatului minor în vârstă de numai 16 ani.

Astfel, acesta, în noaptea

de 4 noiembrie 2004, în jurul orei 1,00, împreună cu fratele său C.M. în vârstă

de 13 ani, au pătruns fără drept în domiciliul părții vătămate P.E., 67 ani,

care locuia cu tatăl său în vârstă de 94 de ani.

Inițial fratele său a

aruncat cu pietre în curte, determinând-o pe partea vătămată să iasă afară.

Apoi, cei doi au mers la un fânar, unde au fost surprinși de partea vătămată.

Inculpatul minor a lovit-o

cu pumnii și picioarele, producându-i leziuni grave, traumatism cranio,

cerebral, fractură arc anterior coastă IV dr., vindecabile în 14 – 16 zile

îngrijiri medicale.

După lovirea părții vătămate

au însușit cinci păsări (curci, curcani).

Din expunerea situației de

fapt, rezultă că inculpatul a ales, nu întâmplător victima, aceasta era femeie,

în vârstă de 67 ani, lipsită de apărare.

De asemenea, ora la care a

comis fapta.

Pentru a fi sigur de reușită

la atras și pe fratele său de numai 13 ani.

Ancheta socială, evidențiază

faptul că minorul provine dintr-o familie dezorganizată. Tatăl a fost arestat

de mai multe ori pentru săvârșirea a diferite infracțiuni, iar mama este mai

mult plecată de acasă.

Deși elev clasa a IX-a la

Școala pentru meserii Berbești situația școlară este slabă și a înregistrat

absențe nemotivate.

Nefiind supravegheat, în

repetate rânduri a comis foarte multe furturi în comuna Sinești, Jud. Vâlcea,

dar și în afara localității; a tulburat liniștea vecinilor (de la care a furat,

i-a lovit, a spart geamurile acestora).

Toate aceste elemente

dovedesc că pentru reeducarea inculpatului minor, pedeapsa sa privativă de

libertate aplicată de prima instanță, se circumscrie perfect în dispozițiile

art. 72 C. pen., care stabilesc criteriile de individualizare a pedepselor.

Și în locurile de deținere

se desfășoară activități educative cu condamnații, cu atât mai mult cu cei

minori, care sunt separați de majori.

Într-un centru de reeducare,

inculpatul, în mai puțin de 2 ani până la majorat, așa cum prevăd dispozițiile

art. 106 C. pen., nu-și poate desăvârși pregătirea profesională.

În consecință, pentru

considerentele arătate, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Pitești, fiind fondat, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit.

a) C. proc. pen., secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție îl va

admite ca atare, va casa decizia atacată, în sensul că va respinge apelul

declarat de inculpatul B.D.Șt. împotriva sentinței penale nr. 291 din 22

decembrie 2004 a Tribunalului Vâlcea, hotărâre pe care o va menține, ca fiind

temeinică și legală, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul

arestării preventive de la 5 noiembrie 2004, la 29 martie 2005.

Onorariul în sumă de 400.000

lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva deciziei penale nr. 5/ A

din 8 februarie 2005 a Curții de Apel Pitești, privind pe inculpatul B.D.Șt.

Casează decizia atacată, în sensul că

respinge apelul declarat de inculpatul B.D.Șt. împotriva sentinței penale nr.

291 din 22 decembrie 2004 a Tribunalului Vâlcea, hotărâre pe care o menține.

Deduce din pedeapsa

aplicată, timpul arestării preventive de la 5 noiembrie 2004, la 29 martie

2005.

Onorariul în sumă de 400.000

lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 martie 2005.