ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2163/2005

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Vâlcea, prin sentința penală nr. 291 din 22 decembrie 2004, în baza art. 211 alin. (2) lit. d) și alin. (2 1 ) lit. a) și c), cu aplicarea art. 99 și a art. 109 C. pen., a condamnat pe inculpatul B.D.Șt. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, cu executarea în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen., pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 5 noiembrie 2004, la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpatului. A luat act că partea vătămată P.E. nu se constituie parte civilă.

A dispus confiscarea sumei de 2.200.000 lei de la inculpatul minor. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 2.200.000 lei, în care se include și onorariu avocat din oficiu. Hotărând astfel, prima instanță a reținut, în esență că, pe timp de noapte, împreună cu fratele său în vârstă de 13 ani, inculpatul B.D.Șt. a pătruns, fără drept în gospodăria părții vătămate P.E., femeie în vârstă, a determinat-o pe aceasta să iasă în curte, după care i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în zona feței și a corpului și după ce aceasta a căzut la pământ, a sustras dintr-un coteț trei curci și doi curcani. Cei doi au sacrificat păsările și le-au dus în gospodăria părintească unde au fost găsite de organele de poliție.

Ca urmare a loviturilor primite, partea vătămată a suferit leziuni traumatice pentru vindecarea cărora au fost necesare 14 – 16 zile de îngrijiri medicale. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, regretându-le. Împotriva sentinței penale a declarat apel inculpatul B.D.Șt., solicitând reducerea cuantumului pedepsei, iar în subsidiar, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, arătând că este minor și nu este recidivist. Curtea de Apel Pitești, prin decizia penală nr. 5/ A din 8 februarie 2005, a admis apelul inculpatului, a desființat în parte sentința, în sensul că a înlăturat pedeapsa închisorii și a aplicat inculpatului măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, potrivit art. 104 C. pen.

În baza art. 490 C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în executare a măsurii educative luată. A constatat că inculpatul a fost arestat preventiv începând cu data de 5 noiembrie 2004. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. În motivarea acestei soluții, instanța de control judiciar a arătat: „Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, regretându-le. Din ancheta socială efectuată în cauză reiese că inculpatul minor provine dintr-o familie dezorganizată, tatăl său fiind arestat de mai multe ori pentru săvârșirea mai multor fapte penale. De asemenea, inculpatul minor, nefiind supravegheat și îndrumat corespunzător, a dovedit un comportament antisocial și violent, neglijând școala.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului – minor instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., precum și pericolul social concret al faptei săvârșite însă, nu a ținut seama de mediul familial, inadecvat în care acesta a crescut și a fost educat. Față de faptul că inculpatul minor provine dintr-o familie dezorganizată, care nu s-a preocupat în nici un fel de educația acestuia și nu l-a îndrumat spre școală, în cauză se impunea aplicarea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare, mult mai corespunzător pentru atingerea scopului reeducării minorului și care îi poate asigura posibilitatea de a dobândi învățătura necesară și o pregătire profesională potrivit cu aptitudinile sale.

Măsura educativă se impune cu prioritate pedepsei cu închisoarea atât față de vârsta mică, cât și de faptul că minorul nu are antecedente penale. Potrivit dispozițiilor art. 100 C. pen., față de minorul care răspunde penal, se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă. La alegerea sancțiunii trebuie să se țină seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea lui, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului. Pedeapsa cu închisoare se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului.

În consecință, apreciindu-se că luarea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare este suficientă pentru îndreptarea minorului, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., se va admite apelul, se va desființa în parte sentința, se va înlătura pedeapsa închisorii și se va aplica acestuia măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, potrivit art. 104 C. pen.”. În termenul legal, împotriva deciziei penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, apreciind că în raport de circumstanțele reale ale faptei și circumstanțele personale ale inculpatului, nu se justifică măsura educativă a internării acestuia într-un centru de reeducare, pedeapsa privativă de libertate aplicată de prima instanță, fiind corespunzătoare criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen.

Recursul declarat de parchet este fondat. Astfel, potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Instanța de apel nu a ținut seama în suficientă măsură de dispozițiile menționate mai sus și a apreciat că reeducarea minorului este asigurată în alte condiții, mult mai bune, dacă este internat într-un centru de reeducare. Punctul de vedere adoptat nu este în concordanță cu mijloacele de probă administrate, care dovedesc pe de o parte pericolul social deosebit al infracțiunii săvârșite, iar pe de alta al inculpatului minor în vârstă de numai 16 ani.

Astfel, acesta, în noaptea de 4 noiembrie 2004, în jurul orei 1,00, împreună cu fratele său C.M. în vârstă de 13 ani, au pătruns fără drept în domiciliul părții vătămate P.E., 67 ani, care locuia cu tatăl său în vârstă de 94 de ani. Inițial fratele său a aruncat cu pietre în curte, determinând-o pe partea vătămată să iasă afară. Apoi, cei doi au mers la un fânar, unde au fost surprinși de partea vătămată. Inculpatul minor a lovit-o cu pumnii și picioarele, producându-i leziuni grave, traumatism cranio, cerebral, fractură arc anterior coastă IV dr., vindecabile în 14 – 16 zile îngrijiri medicale. După lovirea părții vătămate au însușit cinci păsări (curci, curcani). Din expunerea situației de fapt, rezultă că inculpatul a ales, nu întâmplător victima, aceasta era femeie, în vârstă de 67 ani, lipsită de apărare.

De asemenea, ora la care a comis fapta. Pentru a fi sigur de reușită la atras și pe fratele său de numai 13 ani. Ancheta socială, evidențiază faptul că minorul provine dintr-o familie dezorganizată. Tatăl a fost arestat de mai multe ori pentru săvârșirea a diferite infracțiuni, iar mama este mai mult plecată de acasă. Deși elev clasa a IX-a la Școala pentru meserii Berbești situația școlară este slabă și a înregistrat absențe nemotivate. Nefiind supravegheat, în repetate rânduri a comis foarte multe furturi în comuna Sinești, Jud. Vâlcea, dar și în afara localității; a tulburat liniștea vecinilor (de la care a furat, i-a lovit, a spart geamurile acestora). Toate aceste elemente dovedesc că pentru reeducarea inculpatului minor, pedeapsa sa privativă de libertate aplicată de prima instanță, se circumscrie perfect în dispozițiile art. 72 C. pen., care stabilesc criteriile de individualizare a pedepselor.

Și în locurile de deținere se desfășoară activități educative cu condamnații, cu atât mai mult cu cei minori, care sunt separați de majori. Într-un centru de reeducare, inculpatul, în mai puțin de 2 ani până la majorat, așa cum prevăd dispozițiile art. 106 C. pen., nu-și poate desăvârși pregătirea profesională. În consecință, pentru considerentele arătate, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, fiind fondat, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție îl va admite ca atare, va casa decizia atacată, în sensul că va respinge apelul declarat de inculpatul B.D.Șt.

împotriva sentinței penale nr. 291 din 22 decembrie 2004 a Tribunalului Vâlcea, hotărâre pe care o va menține, ca fiind temeinică și legală, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 5 noiembrie 2004, la 29 martie 2005. Onorariul în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva deciziei penale nr. 5/ A din 8 februarie 2005 a Curții de Apel Pitești, privind pe inculpatul B.D.Șt. Casează decizia atacată, în sensul că respinge apelul declarat de inculpatul B.D.Șt. împotriva sentinței penale nr. 291 din 22 decembrie 2004 a Tribunalului Vâlcea, hotărâre pe care o menține. Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 5 noiembrie 2004, la 29 martie 2005. Onorariul în sumă de 400.000 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 martie 2005.