- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția penală
- Data
- 9 februarie 2005
Decizia nr. 930/2005 — ÎCCJ, Secția penală — recurs împotriva sentinței nr. 400/2004 a Tribunalului Giurgiu
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 400 din 8 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, inculpatul O.I. a fost condamnat la 4 ani închisoare, pentru art. 25 C. pen., raportat la art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată V.G.), la 10 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. (parte vătămată A.I.), pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la 10 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.
(parte vătămată P.I.), pentru art. 197 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. (parte vătămată A.I.), la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată P.I.), la 4 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată Ș.F.), la 4 ani închisoare, pentru art. 25 C. pen., raportat la art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
și art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată V.V.), la 4 ani închisoare, pentru art. 25 C. pen., raportat la art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată C.T.) și la 4 ani închisoare, pentru art. 208 i art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată P.D.). S-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen. Prin aceiași hotărâre a fost condamnată și inculpata O.C.D.
la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, în condițiile art. 81 – art. 110 C. pen., pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni. Inculpatul O.I. a fost obligat la 900.000 lei despăgubiri către partea vătămată V.V. S-a respins acțiunea civilă formulată de C.E. S-a luat act că părțile vătămate Ș.F., P.D., C.T. și V.G. nu s-au constituit părți civile în cauză. Inculpatul O.I. a fost obligat la câte 10 milioane daune morale către părțile vătămate P.I. și A.I. Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut următoarea situație de fapt:
În seara zilei de 28 octombrie 2003, inculpatul O.I. se afla la domiciliu împreună cu frații săi mai mici și alți doi minori sub 14 ani: A.I. și P.I.G. Inculpatul a trimis-o pe sora sa, inculpata O.C. împreună cu cei patru minori la locuința numitei V.G. să fure bani și bunuri, ceea ce au și făcut. Ajunși la locuință, minorul P.I. a spart geamul de la ușă, a luat cheia și a descuiat încuietoarea, astfel încât, toți cinci au pătruns în interiorul locuinței. Minorul A.I. a lovit-o pe partea vătămată cu o rangă metalică peste picioare, iar O.C. a pus un cuțit la gâtul bătrânei, cerându-i să-i dea banii din casă. Din locuința acesteia, cei cinci au luat 84.000 lei și alimente în valoare de 500.000 lei cu care au plecat la locuința inculpatului O.I., care i-a trimis să ascundă lucrurile furate la o casă părăsită, ce aparține numitei M.D.
Tot, în noaptea de 28 octombrie 2003, după ce au ascuns bunurile furate, minorii s-au întors la domiciliul inculpatului O.I. care i-a obligat pe A.I. și P.I. să se dezbrace, pe rând și i-a forțat să întrețină cu el raporturi sexuale anale și orale, de față fiind O.C., B.G. și B.P.
În noaptea de 2 noiembrie 2003, inculpatul însoțit de fratele său, B.G. (12 ani) a mers acasă la partea vătămată Ș.F. S-a urcat pe acoperișul casei, a dat la o parte o placă de internită și a pătruns în interior de unde a sustras un televizor și un casetofon mic tip Walkmen, pe care le-a ascuns într-o grămadă de bălegar. 4. partea vătămată V.V. a depus plângere prin care arată că, în ziua de 23 octombrie 2003, a găsit un geam spart la locuința sa, iar vecinii i-au spus că i-au văzut în curte pe frații B. care fuseseră trimiși la furat de inculpatul O.I.
În noaptea de 27 octombrie 2003, inculpatul O.I. a trimis pe inculpata O.C. și minorii A.I. și B.P. să fure boxele audio, care erau agățate de perete, în afara sediului societății numitului C.T.
Partea vătămată C.E. a depus plângere prin care arăta că, în ziua de 9 octombrie 2003, s-a pătruns prin spargerea geamului în locuința sa și a constatat lipsa unor bunuri în valoare de 5 milioane lei. În urma cercetărilor efectuate a rezultat că inculpata O.C. a sustras bunurile respective.
În noaptea de 5 noiembrie 2003, inculpatul O.I. a obligat-o pe inculpata O.C. să meargă cu el în locuința părții vătămate P.D. să fure găini. Ajunși aici, cei doi, prin tăierea gardului din sârmă au pătruns în curtea părții vătămate și au luat din cotețul de păsări, două găini și o curcă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul care a criticat pedeapsa aplicată, cerând reducerea ei. Prin decizia penală nr. 950 din 14 decembrie 2004, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, apreciind că s-a dat o eficiență corespunzătoare împrejurărilor care caracterizează faptele și pe făptuitor, astfel încât, pedeapsa rezultantă respectă prevederile art. 72 C. pen. În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul care le-a criticat sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor, solicitând reducerea acestora. Recursul este fondat, dar nu pentru motivul invocat de inculpat. Hotărârile sunt supuse casării potrivit cazului de casare înscris în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., referitor la greșita încadrare juridică a unor fapte, motiv care va fi examinat din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. În sensul celor de mai sus, se poate spune că, instanțele au reținut o corectă stare de fapt, când pe baza probelor administrate, au constatat că inculpatul a forțat pe cei doi minori de 12 ani și respectiv, 13 ani să întrețină cu el raporturi sexuale anale și orale, de față fiind și minorii O.C., B.G. și B.P. Deși se reține o corectă stare de fapt, instanțele dau o greșită încadrare juridică acestei fapte, reținând că s-au consumat, în concurs, câte 2 infracțiuni de viol calificat și perversiune sexuală în ce privește fiecare minor. Obligând pe cei doi minori, să întrețină raporturi sexuale orale și anale, inculpatul a comis o singură infracțiune, aceia de viol calificat. A reține în cauză că aceleași acte intră atât în latura obiectivă a infracțiunii de viol cât și în cea a infracțiunii de perversiune sexuală implică o dublă răspundere penală a inculpatului pentru aceiași faptă penală. În justificarea acestui punct de vedere se pornește de la conținutul fiecărei infracțiuni așa cum este incriminată prin art. 197 C. pen., sau art. 201 C. pen. Și dacă în compunerea infracțiunii de perversiune sexuală intră doar actele de perversiune sexuală comise în public, în conținutul infracțiunii de viol se cuprinde actele sexuale, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de același sex, comise prin constrângere sau profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra. În acest cadru juridic raporturile sexuale orale și anale, la care inculpatul a obligat pe cei doi minori, A.I. de 12 ani și P.I. de 13 ani, nu se cuprind în sfera actelor de perversiune ci în sfera largă a actelor sexuale de orice natură cu persoane de același sex, incriminate de prevederile art. 197 alin. (1) C. pen. Cum însă fapta de viol s-a comis în condițiile agravantei de la alin. (3) a art. 197 C. pen., inculpatul urmează să răspundă penal numai pentru această infracțiune, în formă agravantă. Acestea sunt considerațiunile pentru care recursul declarat de inculpat se va admite potrivit art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. și rejudecând în limitele casării se va proceda la recalificarea faptelor de perversiune sexuală și viol într-o singură infracțiune prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., pentru care inculpatul va fi condamnat la o pedeapsă situată la limita minimă legală și la pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. În ce privește critica formulată de recurent, cu privire la greșita individualizare a pedepsei, aceasta este nefondată. Recurentul inculpat este recidivist, având în antecedente numeroase condamnări pentru fapte de aceiași natură; în cauză a comis mai multe infracțiuni de furt și cele de viol împotriva unor minori sub 15 ani. Pe de altă parte, infracțiunile deduse judecății au fost comise în contextul agravantei prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., așa încât, nu se pot reține împrejurări care să justifice o reducere a pedepselor sub limita minimă legală, prin reținerea prevederilor art. 74 – art. 76 C. pen. Pedeapsa de 10 ani închisoare ce urmează a fi executată urmare contopirii, respectă prevederile art. 72 și art. 52 C. pen., sub acest aspect hotărârile neputând fi supuse casării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Admite recursul declarat de inculpatul O.I. împotriva deciziei penale nr. 950 din 14 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 400 din 8 noiembrie 2004 a Tribunalului Giurgiu, numai cu privire la încadrarea juridică a faptelor de viol și de perversiuni sexuale și individualizarea pedepsei. Înlătură dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și repune pedepsele în individualitatea lor. În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din două infracțiuni, prevăzute de art. 197 alin. (3), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
și două infracțiuni, prevăzute de art. 201 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în două infracțiuni, prevăzute de art. 197 alin. (3), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la două pedepse de câte 10 ani închisoare și câte 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatului în prezenta cauză cu pedepsele aplicate de câte 4 ani închisoare, pentru instigare la furt calificat, prevăzut de art. 25, raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și i), cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. b) C. pen.
și câte 4 ani închisoare (3 pedepse), pentru furt calificat, prevăzut de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i), cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. b) C. pen., urmând ca în final, să execute pedeapsa de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 12 noiembrie 2003 la 9 februarie 2005. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 februarie 2005.