ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 930/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 400

din 8 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, inculpatul O.I. a fost

condamnat la 4 ani închisoare, pentru art. 25 C. pen., raportat la art. 208 și

art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

și art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată V.G.), la 10 ani și 6 luni

închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b)

și e) C. pen. (parte vătămată A.I.), pentru infracțiunea prevăzută de art. 197

alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la 10 ani și 6 luni

închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b)

și e) C. pen. (parte vătămată P.I.), pentru art. 197 alin. (3) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. (parte vătămată

A.I.), la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a), b) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (parte

vătămată P.I.), la 4 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208

și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c)

C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată Ș.F.), la 4 ani închisoare,

pentru art. 25 C. pen., raportat la art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și

i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.

(parte vătămată V.V.), la 4 ani închisoare, pentru art. 25 C. pen., raportat la

art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 75

lit. c) și art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată C.T.) și la 4 ani

închisoare, pentru art. 208 i art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu

aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată

P.D.).

S-au contopit pedepsele

aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani

și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64

lit. a), b) și e) C. pen., în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

Prin aceiași hotărâre a fost

condamnată și inculpata O.C.D. la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, în

condițiile art. 81 – art. 110 C. pen., pe un termen de încercare de 2 ani și 6

luni.

Inculpatul O.I. a fost

obligat la 900.000 lei despăgubiri către partea vătămată V.V. S-a respins

acțiunea civilă formulată de C.E.

S-a luat act că părțile

vătămate Ș.F., P.D., C.T. și V.G. nu s-au constituit părți civile în cauză.

Inculpatul O.I. a fost

obligat la câte 10 milioane daune morale către părțile vătămate P.I. și A.I.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța fondului a reținut următoarea situație de fapt:

octombrie 2003, inculpatul O.I. se afla la domiciliu împreună cu frații săi mai

mici și alți doi minori sub 14 ani: A.I. și P.I.G.

Inculpatul a trimis-o pe

sora sa, inculpata O.C. împreună cu cei patru minori la locuința numitei V.G.

să fure bani și bunuri, ceea ce au și făcut. Ajunși la locuință, minorul P.I. a

spart geamul de la ușă, a luat cheia și a descuiat încuietoarea, astfel încât,

toți cinci au pătruns în interiorul locuinței.

Minorul A.I. a lovit-o pe

partea vătămată cu o rangă metalică peste picioare, iar O.C. a pus un cuțit la

gâtul bătrânei, cerându-i să-i dea banii din casă.

Din locuința acesteia, cei

cinci au luat 84.000 lei și alimente în valoare de 500.000 lei cu care au

plecat la locuința inculpatului O.I., care i-a trimis să ascundă lucrurile

furate la o casă părăsită, ce aparține numitei M.D.

octombrie 2003, după ce au ascuns bunurile furate, minorii s-au întors la

domiciliul inculpatului O.I. care i-a obligat pe A.I. și P.I. să se dezbrace,

pe rând și i-a forțat să întrețină cu el raporturi sexuale anale și orale, de

față fiind O.C., B.G. și B.P.

2003, inculpatul însoțit de fratele său, B.G. (12 ani) a mers acasă la partea

vătămată Ș.F. S-a urcat pe acoperișul casei, a dat la o parte o placă de

internită și a pătruns în interior de unde a sustras un televizor și un

casetofon mic tip Walkmen, pe care le-a ascuns într-o grămadă de bălegar.

depus plângere prin care arată că, în ziua de 23 octombrie 2003, a găsit un

geam spart la locuința sa, iar vecinii i-au spus că i-au văzut în curte pe

frații B. care fuseseră trimiși la furat de inculpatul O.I.

octombrie 2003, inculpatul O.I. a trimis pe inculpata O.C. și minorii A.I. și

B.P. să fure boxele audio, care erau agățate de perete, în afara sediului

societății numitului C.T.

depus plângere prin care arăta că, în ziua de 9 octombrie 2003, s-a pătruns

prin spargerea geamului în locuința sa și a constatat lipsa unor bunuri în

valoare de 5 milioane lei. În urma cercetărilor efectuate a rezultat că

inculpata O.C. a sustras bunurile respective.

2003, inculpatul O.I. a obligat-o pe inculpata O.C. să meargă cu el în locuința

părții vătămate P.D. să fure găini. Ajunși aici, cei doi, prin tăierea gardului

din sârmă au pătruns în curtea părții vătămate și au luat din cotețul de

păsări, două găini și o curcă.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs inculpatul care a criticat pedeapsa aplicată, cerând reducerea

ei.

Prin decizia penală nr. 950

din 14 decembrie 2004, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului, apreciind că s-a dat o eficiență corespunzătoare împrejurărilor

care caracterizează faptele și pe făptuitor, astfel încât, pedeapsa rezultantă

respectă prevederile art. 72 C. pen.

În termen legal, împotriva

acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul care le-a criticat sub aspectul

greșitei individualizări a pedepselor, solicitând reducerea acestora.

Recursul este fondat, dar nu

pentru motivul invocat de inculpat.

Hotărârile sunt supuse

casării potrivit cazului de casare înscris în art. 385

9

alin. (1)

pct. 17 C. proc. pen., referitor la greșita încadrare juridică a unor fapte,

motiv care va fi examinat din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen.

În sensul celor de mai sus,

se poate spune că, instanțele au reținut o corectă stare de fapt, când pe baza

probelor administrate, au constatat că inculpatul a forțat pe cei doi minori de

12 ani și respectiv, 13 ani să întrețină cu el raporturi sexuale anale și

orale, de față fiind și minorii O.C., B.G. și B.P.

Deși se reține o corectă

stare de fapt, instanțele dau o greșită încadrare juridică acestei fapte,

reținând că s-au consumat, în concurs, câte 2 infracțiuni de viol calificat și

perversiune sexuală în ce privește fiecare minor.

Obligând pe cei doi minori,

să întrețină raporturi sexuale orale și anale, inculpatul a comis o singură

infracțiune, aceia de viol calificat.

A reține în cauză că

aceleași acte intră atât în latura obiectivă a infracțiunii de viol cât și în

cea a infracțiunii de perversiune sexuală implică o dublă răspundere penală a

inculpatului pentru aceiași faptă penală.

În justificarea acestui

punct de vedere se pornește de la conținutul fiecărei infracțiuni așa cum este

incriminată prin art. 197 C. pen., sau art. 201 C. pen.

Și dacă în compunerea

infracțiunii de perversiune sexuală intră doar actele de perversiune sexuală

comise în public, în conținutul infracțiunii de viol se cuprinde actele

sexuale, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de același sex,

comise prin constrângere sau profitând de imposibilitatea victimei de a se

apăra.

În acest cadru juridic

raporturile sexuale orale și anale, la care inculpatul a obligat pe cei doi

minori, A.I. de 12 ani și P.I. de 13 ani, nu se cuprind în sfera actelor de

perversiune ci în sfera largă a actelor sexuale de orice natură cu persoane de

același sex, incriminate de prevederile art. 197 alin. (1) C. pen.

Cum însă fapta de viol s-a

comis în condițiile agravantei de la alin. (3) a art. 197 C. pen., inculpatul

urmează să răspundă penal numai pentru această infracțiune, în formă agravantă.

Acestea sunt considerațiunile

pentru care recursul declarat de inculpat se va admite potrivit art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. și rejudecând în limitele casării se va proceda la

recalificarea faptelor de perversiune sexuală și viol într-o singură

infracțiune prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., pentru care inculpatul va

fi condamnat la o pedeapsă situată la limita minimă legală și la pedeapsa

complementară a interzicerii unor drepturi.

În ce privește critica

formulată de recurent, cu privire la greșita individualizare a pedepsei,

aceasta este nefondată.

Recurentul inculpat este recidivist,

având în antecedente numeroase condamnări pentru fapte de aceiași natură; în

cauză a comis mai multe infracțiuni de furt și cele de viol împotriva unor

minori sub 15 ani.

Pe de altă parte,

infracțiunile deduse judecății au fost comise în contextul agravantei prevăzută

de art. 75 lit. c) C. pen., așa încât, nu se pot reține împrejurări care să

justifice o reducere a pedepselor sub limita minimă legală, prin reținerea

prevederilor art. 74 – art. 76 C. pen.

Pedeapsa de 10 ani

închisoare ce urmează a fi executată urmare contopirii, respectă prevederile

art. 72 și art. 52 C. pen., sub acest aspect hotărârile neputând fi supuse

casării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul O.I. împotriva deciziei penale nr. 950 din 14 decembrie 2004 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Casează

decizia atacată și sentința penală nr. 400 din 8 noiembrie 2004 a Tribunalului

Giurgiu, numai cu privire la încadrarea juridică a faptelor de viol și de

perversiuni sexuale și individualizarea pedepsei.

Înlătură dispozițiile art.

33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și repune pedepsele în individualitatea

lor.

În baza art. 334 C. proc.

pen., schimbă încadrarea juridică din două infracțiuni, prevăzute de art. 197

alin. (3), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și două infracțiuni, prevăzute

de art. 201 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în două

infracțiuni, prevăzute de art. 197 alin. (3), cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la două pedepse de câte

10 ani închisoare și câte 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64

lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatului în prezenta

cauză cu pedepsele aplicate de câte 4 ani închisoare, pentru instigare la furt

calificat, prevăzut de art. 25, raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209

alin. (1) lit. a) și i), cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. b) C.

pen. și câte 4 ani închisoare (3 pedepse), pentru furt calificat, prevăzut de

art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i), cu aplicarea art.

75 lit. c) și art. 37 lit. b) C. pen., urmând ca în final, să execute pedeapsa

de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64

lit. a), b) și e) C. pen.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 12 noiembrie 2003 la 9

februarie 2005.

Onorariul pentru apărarea

din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 februarie 2005.