ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4132/2003

Asupra recursului penal de față; Din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 98 din 20 martie 2003, pronunțată de Tribunalul Brașov, în baza art. 211 alin. (2) lit. b), d) și f) și alin. (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.G. la 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 64 C. pen. și art. 71 C. pen. Prin aceeași sentință a fost condamnat și inculpatul B.A. la 5 ani închisoare, în baza art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen. Inculpatul B.A. a fost obligat la 250.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă B.C., în solidar, cu inculpatul G.G.

Inculpații au fost obligați, în solidar, către partea civilă B.C. la 250.000 lei, iar inculpatul G.G. la plata sumei de 15 milioane lei despăgubiri civile, către aceiași parte civilă. Pentru a pronunța soluția de mai sus, instanța de fond, pe baza probelor administrate a reținut următoarea situație de fapt: În seara zilei de 6 ianuarie 2002, cei doi inculpați, având asupra lor un sac de rafie și un levier, s-au deplasat la domiciliul victimei S.I., pentru a sustrage păsări din curte. Poarta de acces era închisă, așa încât, inculpatul G.G. a pătruns prin escaladare și a deschis poarta, pentru a intra și inculpatul B.A. Cei doi inculpați au sustras două gâște și o găină, pe care le-a introdus în sac.

Victima S.I. și concubina sa au auzit zgomote și au ieșit pe scările de la intrarea în imobil, strigând după ajutor. Inculpatul B.A. a fugit cu sacul, iar inculpatul G.G. s-a apropiat de victima S.I. și a lovit-o cu levierul în față. În urma loviturii, victima a căzut, iar în cădere, s-a lovit cu capul de ciment suferind leziuni care la scurt timp, i-au provocat decesul. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, care a solicitat majorarea pedepsei pentru inculpatul G.G. și inculpații, care au cerut reducerea pedepselor aplicate. Prin decizia penală nr. 131 din 21 mai 2003, Curtea de Apel Brașov a admis apelurile declarate de parchet și de inculpatul B.A.

și a desființat hotărârea, numai cu privire la măsura de siguranță a confiscării speciale și la grațierea pedepsei aplicată inculpatului B.A. A constatat grațiată pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului B.A. și a dispus punerea sa în libertate, dacă nu a fost arestat în altă cauză. În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unei perechi de mănuși aparținând inculpatului G.G. S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G.G., fiind menținute în rest dispozițiile hotărârii apelate. S-a respins în considerente că fapta de furt calificat comisă de inculpatul B.A. la data de 6 ianuarie 2002, deci după data de 25 iulie 2001 și sancționată cu o pedeapsă de 5 ani închisoare, intră sub incidența Legii nr. 543/2002, pedeapsa fiind grațiată integral și condiționat.

În ce privește critica formulată de parchet și de inculpatul G.G. vizând operațiunea de individualizare a pedepsei s-a constatat că prima instanță a respectat prevederile art. 72 C. pen., așa încât, nu se impune nici majorarea cuantumului și nici reducerea lui. În termen legal, împotriva hotărârilor a declarat recurs doar inculpatul G.G., care le-a criticat, atât în scris cât și oral, sub aspectul greșitei condamnări a inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie, în loc de furt și pentru pedeapsa aplicată, solicitând reducerea ei sub limita minimă legală, prin reținerea unor circumstanțe judiciare personale. Criticile formulate se încadrează în dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc.

pen., constatându-se însă că recursul este nefondat. Recurentul inculpat a avut o conduită procesuală oscilantă spre parcursul procesului, negând mai întâi comiterea faptei, după care a revenit și în prezența apărătorului, cu ocazia reconstituirii a indicat modul în care a realizat activitatea infracțională, locul de unde a sustras păsările, locul unde a lovit victima, precum și obiectul folosit. Recurentul inculpat a descris condițiile în care a pătruns în curtea victimei, și a indicat persoana care a participat la comiterea sustragerii, precizând că acesta a reușit să fugă cu păsările, în timp ce el a lovit pe victimă și pe concubina acestuia pentru a-și asigura scăparea. În fața instanței recurentul inculpat a revenit parțial asupra acestor declarații, susținând că a comis activitatea infracțională singur, fără participarea altei persoane, pentru că în această fază procesuală să nege lovirea victimelor, acțiune ce pretinde a fi comisă doar de B.A.

Osebit de aceste declarații ale inculpatului pot fi amintite declarațiile martorilor M.D. și H.N. și mai ales ale martorei B.T. și ale fiicei sale, B.T.I. ascultată în prezența tatălui său, concubina inculpatului G.G. și respectiv fiica acesteia. Prin declarațiile lor, cele două martore au confirmat susținerile inițiale ale inculpatului G.G., potrivit cărora, aflându-se la furat de păsări, a fost surprins de victime, astfel încât, a trebuit să le lovească, pentru a-și asigura scăparea, situație în care a ascuns atât păsările cât și cizmele cu care era încălțat. Desigur, în acest context probator, este evident că inculpatul G.G., pentru a-și asigura scăparea, fiind surprins de victime în timp ce le sustrăgea păsările, le-a aplicat lovituri, în urma cărora victima S.I.

a decedat, iar concubina sa a prezentat leziuni traumatice. Această activitate infracțională a fost corect încadrată de instanțe în infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), d) și f) și alin. (3) C. pen., infracțiune pentru care în mod legal a fost condamnat inculpatul G.G. În ce privește pedeapsa aplicată, aceasta respectă dispozițiile art. 72 C. pen. Recurentul a avut o poziție oscilantă și nesinceră pe parcursul procesului ceea ce nu-l caracterizează pozitiv, nu are ocupație, iar fapta comisă prezintă un deosebit pericol social. Așa fiind, recurentului inculpat i s-a aplicat totuși o pedeapsă la limita legală inferioară și nu se constată motive care să justifice o coborâre a acesteia sub limita minimă legală.

Pe cale de consecință, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat. În temeiul art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa detenția preventivă din pedeapsa principală aplicată acestui inculpat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.G., împotriva deciziei penale nr. 131/ Ap din 21 mai 2003 a Curții de Apel Brașov. Deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive a inculpatului de la 11 ianuarie 2002, la 1 octombrie 2003. Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2003.