ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 20 martie

2009, petiționarul M.I. s-a adresat Înaltei Curți de Casație și Justiție cu

plângere împotriva ordonanței nr. 98/P/2008 din 15 septembrie 2008 a

Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională

Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, în conformitate cu dispozițiile

art. 278

1

C. proc. pen.

Petiționarul a

învederat că soluția dispusă este netemeinică și nelegală și a solicitat tragerea

la răspundere a magistratului intimat pentru săvârșirea mai multor infracțiuni.

Din oficiu, Curtea a

dispus atașarea la dosarul cauzei a Dosarului nr. 98/P/2008 al

Parchetului

de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, precum și a ordonanței nr. 98/P/2008 din 15

septembrie 2008 a aceluiași organ judiciar.

De asemenea, s-a

dispus conexarea la Dosarul nr. 2561/1/2009 la prezenta cauză, deoarece există identitate

de obiect și părți.

Judecând plângerea,

Curtea a verificat rezoluția atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din

dosarul cauzei, reținând următoarele:

Prin sentința penală nr.

175, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 2138/54/2007, s-a

dispus scoaterea de pe rol a cauzei, având ca obiect plângerea formulată de

numitul M.I., la data de 17 octombrie 2003, împotriva magistratului R.C.,

președintele Judecătoriei Craiova și trimiterea acesteia, pentru soluționare,

la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

În declarația dată de

petent la 10 martie 2008, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, pe

lângă acuzațiile formulate în plângere, acesta a invocat în sarcina

magistratului și săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, faptă prev. de

art. 257 combinat cu art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, motiv ce a

determinat ca, prin ordonanța nr. 6/P/2008, să se dispună declinarea

competenței de efectuare a urmăririi penale în favoarea Direcției Naționale

Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova.

Din analiza actelor

existente la dosar, se reține următoarea stare de fapt:

La 10 noiembrie 2004,

reclamanta M. (R.) E. a chemat în judecată pe pârâtul M.I., pentru partajul bunurilor

comune, cererea fiind înregistrată sub nr. 244447/2004.

Prin încheierea de

admitere în principiu din data de 6 iunie 2005, instanța a admis în parte și în

principiu acțiunea precizată și a dispus ieșirea din indiviziune a părților în

cote de ½ pentru fiecare.

Împotriva sentinței

civile nr. 1915/MF/2006 din 18 octombrie, părțile au declarat apel, iar prin

decizia civilă nr. 62 din 10 aprilie 2007, Tribunalul Dolj a desființat atât

încheierea de admitere în principiu, cât și hotărârea de la fond, dispunând trimiterea

cauzei spre rejudecare la Judecătoria Craiova.

Pe rolul Judecătoriei

Craiova s-a format Dosarul nr. 19257/215/2007, iar prin încheierea din 7 martie

2008 a fost admisă, în parte și în principiu, acțiunea reclamantei,

dispunându-se ieșirea din indiviziune a părților în cote de ½.

Prin plângerea

formulată, cât și prin declarația din 28 iulie 2008, petentul a reclamat

următoarele aspecte legate de judecarea fondului partajului de bunuri comune,

înregistrat la Judecătoria Craiova cu nr. 244447/2004:

- rezolvarea

nesatisfăcătoare a sesizărilor adresate președintelui Judecătoriei Craiova în

zilele de 25 aprilie și 3 mai 2005, precum și a celei din 30 iunie 2006;

- imposibilitatea

declarată de a accede la dosarul de partaj, bunuri comune, aflat pe rolul

Judecătoriei Craiova, în perioada 16 iunie - 26 august 2005, când petentul afirmă

că dosarul nu s-a aflat la arhiva instanței.

Urmare verificărilor

efectuate în cauză s-a constatat că susținerile petentului sunt neîntemeiate.

Petentul a mai

susținut că se simte nedreptățit în cadrul judecării partajului bunurilor comune

datorită influențelor și intervențiilor exercitate de președintele Judecătoriei

Craiova, R.C., arătând că acesta din urmă are „interese cu conotații sexuale”

față de fosta soție a petentului.

Cum, însă,

afirmațiile petentului nu au fost susținute cu nici o probă, s-a constatat că

acuzațiile formulate nu sunt susceptibile de a întruni elementele constitutive ale

vreunei infracțiuni de corupție.

Față de această

situație, prin ordonanța nr. 98/P/2008 din 15 septembrie 2008, Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție -

Serviciul Teritorial Craiova, în temeiul dispozițiilor art. 228 rap. la art. 10

alin. (1) lit. a) C. proc. pen., respectiv art. 42 și art. 45 C. proc. pen., a

dispus neînceperea urmăririi penale, față de R.C. sub aspectul săvârșirii  infracțiunii

prev. de art. 257 C. pen. combinat cu art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000,

cu modificările și completările ulterioare, cât și declinarea competenței de

soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova

pentru continuarea efectuării urmăririi penale față de R.C. sub aspectul infracțiunilor

prev. de art. 246, art. 248

1

art. 264 și art. 323 C. pen., cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin rezoluția nr. 597/II/2/2008

din 5 noiembrie 2008, procurorul șef al Serviciului Teritorial Craiova din

cadrul D.N.A. a respins plângerea formulată de petentul M.I. împotriva ordonanței

nr. 98/P/2008 din 15 septembrie 2008, pe care a menținut-o.

Cu privire la plângerea

formulată de petiționarul M.I. împotriva ordonanței nr. 98/P/2008 din 15 septembrie

2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția

Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, Curtea constată că

aceasta este nefondată.

Din actele premergătoare

efectuate în cauză nu rezultă că magistratul judecător ar fi intervenit pe

lângă colegi de-ai săi ori că ar fi promis să intervină pe lângă aceștia, în

scopul obținerii de către fosta soție a petentului a unor hotărâri judecătorești

favorabile, după cum nu a rezultat nici că, în schimbul unor astfel de

promisiuni ori intervenții, magistratul ar fi primit vreun folos.

În consecință, soluția

de neîncepere a urmăririi penale fiind legală și temeinică, Curtea urmează să o

mențină, respingând, ca nefondată, plângerea petiționarului M.I.

Văzând și

dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarul M.I. împotriva ordonanței nr. 98/P/2008

din 15 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, pe

care o menține.

Obligă petiționarul

la 120 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 aprilie 2009

.