ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9449/2005

Asupra

conflictului negativ de competență de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

decizia nr. 249 din 7 februarie 2005 a Curții de Apel Timișoara s-a dispus

declinarea competenței de soluționare a recursurilor declarate de reclamanții C.D.

și C.E.F. precum și de pârâții N.M., T.M.D., T.D.M., T.D., T.A.M. împotriva

sentinței civile nr. 2594 din 3 noiembrie 2004 a Judecătoriei Lugoj, în

favoarea Tribunalului Timiș.

S-a

avut în vedere că în raport de valoarea obiectului litigiului de sub 1 miliard

lei, hotărârea judecătoriei este susceptibilă de a fi atacată numai cu recurs,

nu și cu apel.

La

rândul său, Tribunalul Timiș s-a declarat necompetent să soluționeze

recursurile, astfel că prin decizia nr. 278 din 15 aprilie 2005 a dispus

declinarea competenței de soluționare a apelului împotriva aceleiași sentințe

în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Această

soluție are în vedere în principal caracterul neevaluabil în bani al capătului

principal de cerere, prin care se solicită constatarea nulității absolute a

unui contract de vânzare-cumpărare. S-a reținut incidența, în cauză a

prevederilor art. 12 și art. 282 C. proc. civ., în raport de care s-a hotărât

că sentința atacată este supusă apelului.

Ivindu-se

un conflict negativ de competență, în sensul art. 20 pct. 2 C. proc. civ.,

întrucât două instanțe s-au declarat necompetente să soluționeze aceeași cauză,

dosarul a fost înaintat acestei instanțe spre a hotărî asupra conflictului.

În

acest scop se are în vedere în primul rând obiectul cererii, în raport de care

se poate stabili dacă solicitările celor în cauză sunt sau nu evaluabile în

bani.

Astfel,

se constată că prin acțiunea introductivă reclamanții C.D. și C.E.F. au

solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 3405 din 20 octombrie 2003 și revenirea la situația

anterioară de carte funciară. Se solicită și obligarea pârâtei la plata

contravalorii îmbunătățirilor efectuate asupra apartamentului, precum și unele

compensări între prețul de vânzare și valoarea îmbunătățirilor.

Din

cele redate rezultă cu evidență că obiectul cererii este evaluabil în bani,

prin primul capăt de cerere urmărindu-se readucerea în patrimoniul uneia din

părți a unui bun, deci sporirea patrimoniului acesteia. Acțiunea este

evaluabilă în întregul său pentru că prin celelalte capete de cerere se ajunge

la o compensare între anumite valori.

În

această situație, rezultă că sunt incidente în speță prevederile art. 282

1

C. proc. civ., potrivit căruia nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești

date în primă instanță în anumite materii, între care și litigiile al căror

obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv.

Aceste

hotărâri, date fără drept de apel sunt susceptibile de recurs, conform art. 299

alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 219/2005,

iar potrivit art. 2 pct. 3 C. proc. civ. competența de soluționare a acestei

căi de atac revine tribunalului.

De

aceea, în rezolvarea conflictului negativ de competență de față, urmează a se

stabili în primul rând că hotărârea atacată este supusă numai recursului și

apoi că judecarea acestei căi de atac este de competența Tribunalului Timiș,

cum dealtfel a hotărât corect Curtea de Apel Timișoara.

Așa

fiind cauza urmează a fi înaintată spre soluționare instanței competente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește în favoarea Tribunalului

Timiș, competența de soluționare a recursului declarat de reclamanții C.D., C.E.F.

și pârâții N.M., T.M.D., T.D.M., T.D., T.A.M. împotriva sentinței civile nr.

2594 din 3 noiembrie 2004 a Judecătoriei Lugoj.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2005.