ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9449/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 249 din 7 februarie 2005 a Curții de Apel Timișoara s-a dispus declinarea competenței de soluționare a recursurilor declarate de reclamanții C.D. și C.E.F. precum și de pârâții N.M., T.M.D., T.D.M., T.D., T.A.M. împotriva sentinței civile nr. 2594 din 3 noiembrie 2004 a Judecătoriei Lugoj, în favoarea Tribunalului Timiș. S-a avut în vedere că în raport de valoarea obiectului litigiului de sub 1 miliard lei, hotărârea judecătoriei este susceptibilă de a fi atacată numai cu recurs, nu și cu apel. La rândul său, Tribunalul Timiș s-a declarat necompetent să soluționeze recursurile, astfel că prin decizia nr. 278 din 15 aprilie 2005 a dispus declinarea competenței de soluționare a apelului împotriva aceleiași sentințe în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Această soluție are în vedere în principal caracterul neevaluabil în bani al capătului principal de cerere, prin care se solicită constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare-cumpărare. S-a reținut incidența, în cauză a prevederilor art. 12 și art. 282 C. proc. civ., în raport de care s-a hotărât că sentința atacată este supusă apelului. Ivindu-se un conflict negativ de competență, în sensul art. 20 pct. 2 C. proc. civ., întrucât două instanțe s-au declarat necompetente să soluționeze aceeași cauză, dosarul a fost înaintat acestei instanțe spre a hotărî asupra conflictului. În acest scop se are în vedere în primul rând obiectul cererii, în raport de care se poate stabili dacă solicitările celor în cauză sunt sau nu evaluabile în bani.

Astfel, se constată că prin acțiunea introductivă reclamanții C.D. și C.E.F. au solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3405 din 20 octombrie 2003 și revenirea la situația anterioară de carte funciară. Se solicită și obligarea pârâtei la plata contravalorii îmbunătățirilor efectuate asupra apartamentului, precum și unele compensări între prețul de vânzare și valoarea îmbunătățirilor. Din cele redate rezultă cu evidență că obiectul cererii este evaluabil în bani, prin primul capăt de cerere urmărindu-se readucerea în patrimoniul uneia din părți a unui bun, deci sporirea patrimoniului acesteia. Acțiunea este evaluabilă în întregul său pentru că prin celelalte capete de cerere se ajunge la o compensare între anumite valori.

În această situație, rezultă că sunt incidente în speță prevederile art. 282 1 C. proc. civ., potrivit căruia nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în anumite materii, între care și litigiile al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv. Aceste hotărâri, date fără drept de apel sunt susceptibile de recurs, conform art. 299 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 219/2005, iar potrivit art. 2 pct. 3 C. proc. civ. competența de soluționare a acestei căi de atac revine tribunalului. De aceea, în rezolvarea conflictului negativ de competență de față, urmează a se stabili în primul rând că hotărârea atacată este supusă numai recursului și apoi că judecarea acestei căi de atac este de competența Tribunalului Timiș, cum dealtfel a hotărât corect Curtea de Apel Timișoara.

Așa fiind cauza urmează a fi înaintată spre soluționare instanței competente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește în favoarea Tribunalului Timiș, competența de soluționare a recursului declarat de reclamanții C.D., C.E.F. și pârâții N.M., T.M.D., T.D.M., T.D., T.A.M. împotriva sentinței civile nr. 2594 din 3 noiembrie 2004 a Judecătoriei Lugoj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2005.