ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5522/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5522/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra conflictului negativ de competență de față,
constată:
Prin cererea înregistrată la 1 septembrie 2003 la Judecătoria Timișoara
reclamantul S.V.S. a chemat în judecată pe pârâții S.E. și E.S. cerând să se
constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat
sub nr. 1099 din 19 aprilie 2001 și restabilirea situației anterioare în cartea
funciară, invocând incidența art. 953, art. 954 și urm. C. civ.
Prin sentința civilă nr. 1880 din 2
martie 2004 Judecătoria Timișoara a admis acțiunea și a constatat nulitatea
absolută a contractului de vânzare-cumpărare mai sus arătat dispunând,
totodată, și restabilirea situației anterioară de carte funciară prin radierea
dreptului de proprietate a pârâților referitor la imobilul în litigiu.
Împotriva acestei sentințe au
declarat apel pârâții, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Prin decizia civilă nr. 2416 din 26
octombrie 2004 Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, și-a declinat
competența de soluționare a apelului în favoarea Tribunalului Timiș, motivat de
faptul că obiectul litigiului este sub 1 miliard lei caz în care, în raport de
dispozițiile art. 282
1
și art. 299 alin. (3) C. proc. civ.,
modificate prin O.U.G. nr. 58/2003 și Legea nr. 196/2004, calea de atac
declarată de pârâți este recurs iar competența materială de soluționare a
acesteia revine tribunalului.
Prin decizia civilă nr. 160/R din 10 februarie 2005, Tribunalul Timiș,
secția civilă, și-a declinat competența de soluționare a apelului declarat de
pârâți în favoarea Curții de Apel Timișoara.
Prin aceeași decizie s-a constatat
ivit conflict negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei acestei
instanțe pentru regulator de competență.
Analizând conflictul, Înalta Curte
constată următoarele:
Prin Legea nr. 195 din 25 mai 2004
pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2003 privind modificarea și completarea Codului
de procedură civilă (M. Of. nr. 470 din 26 mai 2004) s-a modificat dispoziția
art. 282
1
alin. (1) C. proc. civ. în sensul că „nu sunt supuse
apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse
pe cale principală privind (…) litigii al căror obiect are o valoare de până la
1 miliard lei, inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială
(…)”.
În consecință, acest tip de litigii
se soluționează, în primă instanță, de către judecătorii, iar hotărârile
pronunțate sunt supuse recursului la tribunal.
Potrivit art. 2 alin. (3) din O.U.G.
nr. 58/2003 (M. Of. nr. 460 din 28 mai 2003), aprobată prin legea mai sus
arătată, hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a prezentei
ordonanțe de urgență rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de
legea sub care au fost pronunțate.
Dispoziția legală menționată a fost
menținută prin Legea nr. 195/2004.
Or, sentința civilă nr. 1880 a fost
pronunțată de Judecătoria Timișoara, în primă instanță, după intrarea în
vigoare a ordonanței de urgență menționată, însă mai înainte de adoptarea Legii
nr. 195 din 25 mai 2004, anume la data de 2 martie 2004.
Așa fiind, în raport de conținutul
normelor tranzitorii prevăzute de ordonanța de urgență și menținute prin Legea
nr. 195/2004 această hotărâre rămâne supusă căilor de atac prevăzute sub legea
sub care a fost pronunțată.
Or, la momentul pronunțării
sentinței, litigiul dedus judecății nu cădea sub incidența art. 282
1
C. proc. civ., hotărârea pronunțată de Judecătoria Timișoara fiind supusă atât
apelului cât și recursului, la instanțele competente potrivit O.U.G. nr.
58/2003.
Ca atare, pentru considerentele de
fapt și de drept arătate, calificând calea de atac exercitată împotriva
sentinței civile nr. 1880 din 2 martie 2004 a Judecătoriei Timișoara a fi apel,
Înalta Curte va stabili competența materială de soluționare a acesteia în
favoarea Curții de Apel Timișoara.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește competența de soluționare
a apelului formulat de E.S. împotriva sentinței civile nr. 1880 din 2 martie
2004 a Judecătoriei Timișoara în favoarea Curții de Apel Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2005.