ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6523/2005

Asupra conflictului negativ de

competență de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Timișoara la data de 5 august 2004, reclamantul M.R. a chemat în

judecată și personal la interogatoriu pe pârâtul A.I. pentru ca, prin hotărârea

ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului, în calitate de moștenitor

legal al defunctei sale mame, G.Z., să se prezinte să semneze în fața notarului

public contractul de vânzare–cumpărare autentic privind suprafața de 5,22 ha

teren, iar în caz de refuz, sentința să țină loc de contract de

vânzare–cumpărare în formă autentică.

Prin sentința civilă nr. 9614 din 28

octombrie 2004, Judecătoria Timișoara a admis acțiunea și a obligat pe pârât să

se prezinte la notar în vederea încheierii contractului de vânzare–cumpărare.

Prin aceeași sentință, a fost respins capătul de cerere privind pronunțarea

unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract autentic de vânzare

cumpărare.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel pârâtul A.I.

Curtea de Apel

Timișoara, având în vedere obiectul cauzei și valoarea acestuia, a calificat

drept recurs calea de atac exercitată, iar prin decizia civilă nr. 1137 din 27

aprilie 2005, a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea

Tribunalului Timiș.

Tribunalul Timiș, prin

decizia civilă nr. 426/A din 24 iunie 2005, a declinat competența materială de

soluționare a apelului în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Tribunalul a constatat

că obiectul acțiunii civile nu este evaluabil în bani, întrucât privește

executarea silită a unui antecontract de vânzare–cumpărare, care dă naștere

unor obligații de a face în sarcina părților contractante, astfel încât nu sunt

incidente dispozițiile art. 282

1

C. proc. civ., ci ale art. 282

alin. (1) din cod. În consecință, a calificat drept apel calea de atac

exercitată, și constatând ivit conflictul negativ de competență a dispus

înaintarea dosarului Înaltei Curți de casație și Justiție.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 282

1

C.

proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 195/2004, nu sunt supuse

apelului, printre altele, nici hotărârile judecătorești date în primă instanță

în litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei, inclusiv,

atât în materie civilă, cât și în materie comercială.

Prin urmare, elementul

în funcție de care se stabilește natura căii de atac și instanța competentă să

o soluționeze este obiectul litigiului.

Ori de câte ori un litigiu are ca

obiect un drept subiectiv civil patrimonial, cu o valoare pecuniară de până la

1 miliard lei, inclusiv, calea de atac a hotărârii pronunțate de instanța de

fond, potrivit dispozițiilor art. 282

1

C. proc. civ., va fi

recursul.

În cauză, reclamantul a solicitat

obligarea pârâtului să se prezinte la notar să semneze contractul de

vânzare–cumpărare în formă autentică, iar, în caz de refuz, hotărârea

pronunțată să țină loc de contract de vânzare–cumpărare.

Apelând la justiție, reclamantul a

urmărit, așadar, transferarea dreptului de proprietate asupra sa, ceea ce

conferă obiectului litigiului un caracter real, patrimonial.

În raport de această împrejurare și

față de considerațiile mai sus expuse, Înalta Curte constată că obiectul

litigiului este un drept subiectiv civil, cu o valoare pecuniară mai mică de 1

miliard de lei, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 282

1

C.

proc. civ. Pe cale de consecință, va califica drept recurs calea de atac

exercitată și, în temeiul dispozițiilor art. 2 pct. 3 din cod, va stabili că Tribunalul

Timiș este instanța competentă să soluționeze recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare a căii de atac

în favoarea Tribunalului Timiș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 septembrie

2005.