ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6479/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 19 octombrie 2004

reclamantul M.P.S. a chemat în judecată pe pârâtul N.M.M. pentru ca prin

hotărârea ce se va pronunța:

- să se constate că reclamantul este

proprietarul terenului în suprafață de 5 ha înscris în titlul de proprietate

nr. 59714/8, emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de

proprietate asupra terenurilor Timiș la data de 11 noiembrie 2002, în

localitatea Mașloc, numărul topografic A 1663/175, în baza contractului sub

semnătură privată încheiat între reclamant și pârât la data de 19 decembrie

2000;

- să se dispună ca hotărârea ce se

va da să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare;

- să se dispună intabularea

dreptului de proprietate al reclamantului în cartea funciară.

Investită cu soluționarea cauzei,

Judecătoria Timișoara, prin sentința civilă nr. 631 din 20 ianuarie 2005, a

respins acțiunea.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamantul.

Curtea de Apel Timișoara, secția

civilă, prin decizia nr. 1040 din 27 aprilie 2005, și-a declinat competența de

soluționare a recursului declarat de reclamant în favoarea Tribunalului Timiș.

Pentru a decide astfel, s-a motivat

că pretențiile reclamantului „poartă asupra unei sume de până la 1 miliard lei”

calea de atac fiind calificată drept recurs, situație în care potrivit art. 282

1

C. proc. civ., coroborat cu art. 299 alin. (3) și art. 3 pct. 3 din

același cod, competența de soluționare a căii de atac revine Tribunalului

Timiș.

La rândul său, Tribunalul Timiș,

secția civilă, prin decizia nr. 396/A din 10 iunie 2005, și-a declinat

competența de soluționare a apelului declarat de reclamant la Curtea de Apel

Timișoara și constatând că s-a ivit conflict negativ de competență a sesizat

Înalta Curte de Casație și Justiție pentru rezolvarea acestui conflict.

Pentru a decide astfel, Tribunalul

Timiș a reținut și motivat că, în raport de obiectul principal al cererii de

chemare în judecată (pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic

de vânzare-cumpărare), acesta nu este evaluabil în bani „întrucât tinde la

executarea silită a unui contract de vânzare-cumpărare care dă naștere unor

obligații de a face în sarcina părților contractante, astfel că nu sunt

incidente dispozițiile art. 282

1

C. proc. civ. …”.

Calificând calea de atac exercitată

de reclamant ca apel, tribunalul a considerat că în conformitate cu prevederile

art. 1 pct. 3 din Legea nr. 195/2004, pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2003,

competența de soluționare a acesteia revine curții de apel.

În rezolvarea conflictului negativ

de competență, conform art. 22 C. proc. civ., constată următoarele:

Potrivit art. 282

1

alin. (1)

C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I, pct. 40 din Legea nr. 219/2005

„nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în

cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al

căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie

civilă, cât și în materie comercială, acțiunile posesorii, precum și cele

referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor

asiguratorii și în alte cazuri prevăzute de lege”.

Având în vedere că prin acțiunea

introductivă de instanță reclamantul a solicitat să se constate că este

proprietarul unui nemișcător urmare încheierii cu pârâtul a unui contract de

vânzare-cumpărare sub semnătură privată iar ca hotărârea ce se cere a se

pronunța să țină loc de act autentic de înstrăinare, cerându-se, totodată, să

se dispună intabularea dreptului de proprietate astfel dobândit în cartea

funciară.

Constatând că obiectul acțiunii

reclamantului nu se regăsește în prevederile textului citat, în puterea căruia

legiuitorul a înțeles, ca în materiile expres și limitativ prevăzute, să

suprime calea de atac a apelului,

Calificând, pe cale de consecință,

calea de atac exercitată de reclamant împotriva sentinței dată de Judecătoria

Timișoara ca fiind apel, se constată în temeiul art. II alin. (3) din Legea nr.

219/2005 că el este de competența Tribunalului Timiș, instanță căreia i se va

înainta dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Conform art. II alin. (2) din Legea

nr. 219/2005, stabilește competența Tribunalului Timiș de a soluționa apelul

declarat de reclamantul M.P.S. împotriva sentinței civile nr. 631 din 20 iunie

2005 a Judecătoriei Timișoara.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7

septembrie 2005.