ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7575/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 9988 din 4

noiembrie 2004, Judecătoria Timișoara, a respins acțiunea formulată de

reclamanta SC S. SRL, în contradictoriu cu pârâții SC B. SA, B.A.V., B.D. ș.a.,

cererea având ca obiect rectificarea C.F. nr. 16788 Timișoara și obligarea

pârâtei SC Bumbacul SA Timișoara de a încheia cu reclamanta un contract de

vânzare-cumpărare pentru terenul de 390 mp înscris în C.F. 8185 Timișoara sau,

în cazul în care aceasta refuză, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de

contract autentic de vânzare-cumpărare și intabularea dreptului de proprietate

al reclamantei asupra imobilului.

Împotriva acestei hotărâri,

reclamanta SC S. SRL a declarat apel, criticând sentința, pe considerente de

nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Timișoara, secția

civilă, prin decizia nr. 502 din 2 martie 2005, calificând drept recurs calea

de atac exercitată de reclamantă, în raport cu dispozițiile art. 282

1

C. proc. civ. și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Timiș.

La rândul său, Tribunalul Timiș,

secția civilă, prin decizia nr. 323/A din 11 mai 2005 s-a declarat necompetent

material să soluționeze calea de atac exercitată în cauză, declinându-și

competența în favoarea Curții de Apel Timișoara astfel că ivindu-se conflictul

negativ de competență între un tribunal și o curte de apel, cauza a fost

înaintată, în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ.,

Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru a stabili instanța competentă.

Se constată că prima hotărâre de

declinare a competenței este cea legală, însă în limitele considerentelor ce

succed.

Acțiunea formulată de reclamanta SC S.

SRL, are ca obiect, așa cum s-a arătat, obligația de a face rectificare C.F. și

intabulare drept de proprietate, petite neevaluabile în bani, circumscrise

acțiunilor nepatrimoniale, astfel că în mod corect tribunalul a calificat ca

apel, calea de atac exercitată în cauză.

Ulterior nașterii conflictului

negativ de competență însă, codul de procedură civilă a suferit o nouă

modificare potrivit căreia tribunalele sunt competente a soluționa apelurile

declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță

(art.2 pct. 2 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 219 din

6 iulie 2005).

Corelativ, art. 282 alin. (1) C.

proc. civ., în noua redactare, dispune că hotărârile date în primă instanță de

judecătorii sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în primă

instanță de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel.

Cum legea de procedură este de

imediată aplicare, data exercitării în cauză a căii de atac fiind, în acest

context, lipsită de relevanță, competența de soluționare revine tribunalului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare

în favoarea Tribunalului Timiș privind apelul declarat împotriva sentinței

civile nr. 9988 din 4 noiembrie 2004 a Judecătoriei Timișoara.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4

octombrie 2005.