ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.02.2006

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 611/2006

HOTĂRÂRE
14.02.2006
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 611/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea formulată la 10

septembrie 2003, SC M. GmbH, prin D.M. a chemat în judecată pârâta SC D. SA

Fălticeni, pentru obligarea la plata sumei de 8.370 euro (315.122.130 lei)

daune cauzate prin executarea necorespunzătoare a produselor livrate în

executarea contractului.

Reclamanta a susținut că daunele

produse prin livrarea de mobilier necorespunzător calitativ, însumează 8.370

euro compusă din:

- 5.791 euro contravaloare marfă

necorespunzătoare calitativ;

- 1.000 euro sumă achitată în avans;

- 200 euro cheltuieli de transport

din 24 aprilie 2003;

- 640 euro cheltuieli de transport

Fălticeni-Nurnberg;

- 480 euro cheltuieli de transport

pentru înlocuirea și returnarea unei cantități de mobilă;

- 115 euro contravaloare boituri;

- 144 euro cheltuieli de depozitare

începând cu 1 martie 2003.

Pârâta a cerut respingerea cererii

ca nedovedită prin neprezentarea unor acte privind lipsuri calitative încheiate

opozabil și a formulat cerere reconvențională pentru plata sumei de 37.093

euro, daune și penalități pentru neridicarea mărfurilor executate pentru

reclamantă.

Tribunalul Suceava, secția comercială

și contencios administrativ, prin sentința nr. 2059 din 1 noiembrie 2004 a

admis acțiunea și a obligat pârâta la plata daunelor în sumă de 8.370 euro, în

echivalent lei la data plății, cu 16.760.000 lei, cheltuieli de judecată.

Cererea reconvențională a fost

respinsă ca nefondată.

Instanța a reținut culpa pârâtei în

livrarea produselor cu lipsuri calitative așa cum rezultă din protocolul

încheiat de părți la 16 iunie 2003, la Nurnberg.

Împotriva acestei hotărâri, pârâta a

declarat apel prin care a susținut că greșit a fost obligată la plata de daune,

care nu au fost dovedite, marfa livrată fiind executată conform comenzii

reclamantei și recepționată de aceasta, înainte de expediere la export.

S-a mai invocat de către pârâtă,

lipsa calității procesuale pasive, urmare a reorganizărilor intervenite.

Curtea de Apel Suceava, secția comercială

și contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 74 din 21 septembrie

2005 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și a

respins apelul pârâtei ca nefondat.

Instanța de apel a reținut, pe

fondul cauzei, că, chiar în lipsa unui contract în forma scrisă, nu se poate

contesta existența raporturilor de vânzare dintre părți, astfel că pârâta

răspunde de necorespunderea calitativă a mărfii. De altfel, prin protocolul din

16 iunie 2003, pârâta a recunoscut deficiențele calitative ale mărfii.

Împotriva acestei ultime hotărâri,

pârâta a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ.,

formulând următoarele critici:

- greșit s-a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive, întrucât urmare divizării SC D. SA produsele

aferente contractului în litigiu au fost transferate către SC I. SA, care a

dobândit obligațiile aferente.

- pretențiile reclamantei pentru

daune nu sunt dovedite, nedepunând nici o probă în sensul necorespunderii

calitative.

Numai prin protocolul semnat de

părți reiese articolele de mobilă cu deficiențe.

Din actele și lucrările dosarului se

rețin următoarele:

Excepția lipsei capacității

procesuale pasive, invocată de recurentă este fără temei.

Instanța de apel a respins întemeiat

această excepție, întrucât în protocolul de reorganizare, nu se prevede preluarea

contractului de către SC I. SA. De altfel, la data reorganizării, în iunie

2003, contractul de furnizare de mobilă intervenit între părți în ianuarie

2003, era executat.

Criticile recurentei pe fondul

cauzei și anume, lipsa unor acte de constatare privind deficiențele calitative

sunt întemeiate.

În adevăr, livrarea produselor de

mobilă de către pârâtă, în executarea contractului din 17 ianuarie 2003 s-a

făcut prin recepționarea acestora la expediere, de reprezentantul reclamantei

beneficiare.

Reclamanta a pretins daune,

reprezentând prețul produselor necorespunzătoare calitativ, cheltuieli de

transport aferente și cheltuieli de depozitare. Dar, sumele pretinse nu sunt cu

nimic dovedite.

Acțiunea nu a fost însoțită de acte

doveditoare din care să rezulte mobila necorespunzătoare calitativ pe

sortimente, cantitate, în ce constau defecțiunile, din ce transport provin,

condiții de depozitare.

Defecțiunile calitative urmau să fie

constatate de un organ neutru, printr-o expertiză, pentru a exista certitudinea

reclamațiilor.

Singura dovadă ce poate fi luată în

considerare, este protocolul încheiat de părți la 16 iunie 2003 în care se

convine asupra existenței deficiențelor calitative la un număr de scaune și

grupe de colț, daunele stabilite fiind de 1.484 euro.

Pentru restul pretențiilor admiterea

cererii este fără temei, prejudiciul și culpa pârâtei nefiind dovedite,

făcându-se o aplicare greșită a art. 998 C. civ.

Așa fiind, recursul urmează să fie

admis, decizia atacată să fie modificată în sensul admiterii apelului pârâtei

și schimbării în parte a sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii și

obligării pârâtei la plata sumei de 1.484 euro în echivalent lei la data

plății, cu 1.700,4 RON cheltuieli de judecată. Celelalte mențiuni ale

sentinței, adică respingerea cererii reconvenționale, urmează să fie menținute.

Admite recursul declarat de pârâta

SC D. SA Fălticeni, împotriva deciziei nr. 74 din 21 septembrie 2005 a Curții

de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o

modifică în parte, menținând respingerea excepției lipsei calității procesuale

pasive a pârâtei.

Admite apelul aceleiași părți

împotriva sentinței nr. 2059 din 11 noiembrie 2004 a Tribunalului Suceava pe

care o modifică în parte în sensul că schimbă în parte sentința și admite în

parte acțiunea. Obligă pe pârâtă la plata sumei de 1484 euro în echivalent în

lei la data plății și 1700,4 RON cheltuieli de judecată.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 14 februarie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-02-28
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 815/2006
la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 48.992.716 lei. Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență, respingerea cererii reconvenționale, întrucât pârâta nu a făcut dovezi pri
ÎCCJ 2003-02-12
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 805/2003
de transport. Nici celelalte înscrisuri, depuse de reclamantă, nu pot fi corelate cu cheltuielile înșirate în tabelul anexă la acțiune, câtă vreme aceasta a preluat sume din faxul mai sus arătat al clientului extern, pretinzând că sunt pagu
ÎCCJ 2003-02-14
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 925/2003
tă de instanță ignoră esența normei stabilită de părți prin contract la parag. 6.3, că instanța a nesocotit dispozițiile art. 1334 C. civ. întrucât în speță cumpărătorul nu a înțeles să acționeze vânzătorul pentru scăderea prețului. A mai s
ÎCCJ 2009-06-01
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1163/2010
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 3273/2005, la Tribunalul București, reclamanta SC E. SA a chemat-o în judecată pe pârâta I.T.U.D. AG, solicitând insta
ÎCCJ 2003-05-29
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2834/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. La data de 19 iulie 1999, reclamanta L. a cerut obligarea pârâtei SC F.T. SRL la plata sumei de 302.971.458 lei, contravaloarea unor țesături, înscrisă
Sursă