ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 925/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta S.C. S.T. SRL a chemat în judecată pe

pârâta S.C. C.C. Corbeanca SRL pentru a fi obligată la plata sumei de 14.735

DM, echivalent în lei, reprezentând rest din contravaloarea unei case cu

structura din lemn prefabricat, penalitate de întârziere și cheltuieli de

judecată.

Tribunalul București, secția comercială, prin

sentința civilă nr. 7292 din 13 noiembrie 2000 a respins ca nefondată acțiunea

reclamantei.

Această sentință a fost păstrată de Curtea de

Apel București, secția a V-a comercială, care prin decizia civilă nr. 1035 din

18 iunie 2001 a respins ca nefondat apelul reclamantei.

Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut

că din probele administrate în cauză nu rezultă că recepția lucrărilor a avut

loc conform clauzelor contractuale, procesul verbal de recepție prezentat de

reclamantă nefiind dotat, ștampilat și în care nu este indicată persoana care

l-a semnat.

A mai reținut că datorită deficiențelor

constatate beneficiarul german a fost obligat să suporte cheltuieli

suplimentare pentru remedierea acestora în valoare de 17.770,65 DM, suma ce a

fost scăzută de pârâta din valoarea facturii externe de 39.888,65 DM.

În sfârșit a reținut că factura în valoare de

33.000 DM din 4 august 1999 emisă de reclamanta nu justifică ce reprezintă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând pe fond

admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Recurenta a susținut în esență că situația de

fapt reținută de instanță ignoră esența normei stabilită de părți prin contract

la parag. 6.3, că instanța a nesocotit dispozițiile art. 1334 C. civ. întrucât

în speță cumpărătorul nu a înțeles să acționeze vânzătorul pentru scăderea

prețului.

A mai susținut că instanța a schimbat obiectul

convenției intervenite între părți precum și înțelesul clauzelor stabilite

potrivit cărora beneficiarul avea obligația să semnaleze deficiențele pe

parcursul executării componentelor bunului contractat și nu a făcut-o astfel că

acesta nu poate să-și invoce propria culpă în apărare.

În sfârșit a susținut că instanța nu s-a pronunțat

asupra tuturor probelor administrate în cauză respectiv asupra adreselor nr. 2484/1999,

431/1999 și 2493/1999 și nici a raportului de expertiză efectuat de intimata în

Germania.

Recursul nu este fondat.

Instanța de apel a stabilit în mod corect pe

baza probelor administrate, starea de fapt, respectiv derularea contractului

nr. 5 intervenit între părți la data de 30 iunie 1999.

Astfel a reținut în mod corect că recurenta a

trimis la extern o cantitate de marfă ce a fost reclamată sub aspect cantitativ

și calitativ de către beneficiarul final și că datorită conduitei furnizorului,

respectiv recurentei, nu s-a întocmit procesul verbal de recepție conform art. 6.3

din contract.

Așadar, furnizorul a rămas răspunzător de calitatea

și cantitatea mărfii livrate, împrejurare ce rezultă și din faptul că recurenta

a întocmit o factură pentru suma de 33.000 DM și nu pentru suma de 42.500 DM ce

ar fi reprezentat prețul de livrare prevăzut în contract.

S-a făcut dovada că beneficiarul german a dedus

din factura externă suma de 17.770 DM, costuri suplimentare pe care le-a

suportat pentru remedierea unor deficiențe de execuție, lipsa de furnitură sau

necorespunzătoare calitativ imputabilă furnizorului.

Beneficiarul german a solicitat efectuarea unei

expertize care a constatat deficiențele, împrejurare reținut de Tribunalul

București prin decizia nr. 1355 din 21 septembrie 2001.

Prin decizia menționată, tribunalul a dispus

anularea procesului verbal de contravenție nr. 195/2000 prin care s-a constatat

nerepatrierea integrală a valutei aferentă facturii externe pentru operațiunea

– livrare casă prefabricată în Germania.

Deci, această decizie a tribunalului, rămasă

irevocabilă confirma faptul că recurenta nu și-a îndeplinit obligațiile

contractuale și că din această cauză s-au suportat cheltuieli suplimentare în

valoare de 17.770 DM deduse de beneficiarul externe din factură.

Instanța de apel a făcut o analiză minuțioasă a

tuturor probelor administrate în cauză inclusiv a adreselor invocate de către

recurentă, stabilind în mod corect starea de fapt rezultată din derularea

contractului.

În consecință, față de considerentele expuse Curtea

constată că decizia atacată este legală și temeinică motiv pentru care , în

conformitate cu art. 316 combinat cu art. 296 C. proc. civ. va respinge ca

nefondat recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. S. SRL București

împotriva deciziei nr. 1035 din 18 iunie 2001 a Curții de Apel București, secția

a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie

2003.