ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5795/2004

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

contestația înregistrată sub nr. 4824 din 16 iulie 2000, pe rolul Judecătoriei

Sibiu, contestatorul T.N. a solicitat ca în contradictoriu cu intimata SC C. SA

Sibiu să se pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să fie anulată decizia

de imputare nr. 47 din 22 iunie 2000 emisă de SC C. SA Sibiu prin care i s-a

imputat suma de 174.041.198 lei, reprezentând prejudiciu aduse societății.

Totodată

a solicitat și suspendarea executării deciziei de imputare până la soluționarea

litigiului.

În

motivarea contestației, contestatorul susține că nu se face vinovat de

producerea prejudiciului care i-a fost imputat iar împrejurarea că autorul real

al pagubei este insolvabil nu este de natură a antrena răspunderea sa.

2.

În apărare, intimata SC C. SA a formulat concluzii scrise prin care a solicitat

respingerea contestației, întrucât T.N. nu a respectat obligațiile de serviciu

ce îi reveneau, livrând marfa fără a verifica bonitatea cumpărătorului, fapt ce

este de natură să atragă răspunderea materială a contestatorului.

3.

Judecătoria Sibiu, în urma administrării probelor, a pronunțat sentința civilă

nr. 4672 din 6 iulie 2002 prin care a admis contestația formulată de către

contestatorul T.N. și a anulat decizia de imputare nr. 47 din 22 iunie 2000

emisă de SC C. SA Sibiu.

Pentru

a pronunța această sentință instanța a reținut că potrivit sentinței penală nr.

615/2001 pronunțată de Judecătoria Sibiu, autorul prejudiciului nu este

contestatorul, care de bună credință fiind a încheiat contractul de vânzare-cumpărare

cu societatea reprezentată de numitul B.V., plata urmând să se facă prin filă

CEC.

În

această împrejurare, contestatorul nefiind autorul prejudiciului nu poate fi

antrenată răspunderea materială unipersonală, întrucât lipsesc cerințele antrenării

acestei forme de răspundere (faptă ilicită, vinovăție, legătură de cauzalitate

între fapta ilicită și prejudiciu).

Împotriva sentinței pronunțată de judecătorie a

declarat recurs SC C. SA Sibiu, care a fost admis de Tribunalul Sibiu prin

decizia nr. 1306 din 16 decembrie 2002 și s-a decis casarea sentinței civile

nr. 4672 din 16 iulie 2002 a Judecătoriei Sibiu și rejudecându-se pricina pe

fond a fost respinsă contestația formulată de contestatorul T.N., împotriva

deciziei de imputare nr. 47 din 22 iunie 2000 emisă de SC C. SA Sibiu.

Împotriva

deciziei civile nr. 1306 din 16 decembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Sibiu a

declarat recurs în anulare, întemeiat pe prevederile art. 330 pct. 2 C. proc.

civ. Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție care consideră că hotărârea judecătorească recurată a fost pronunțată

cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a

cauzei pe fond, decizia fiind și vădit netemeinică.

În

dezvoltarea criticilor formulate prin recursul în anulare se arată în esență

următoarele:

-

greșit a stabilit instanța de recurs că se poate reține în sarcina

contestatorului T.N. o răspundere materială subsidiară, specifică dreptului

muncii, câtă vreme, acesta având calitatea de director executiv răspunde în

aceleași condiții ca și administratorii societăților comerciale, adică o

răspundere civilă bazată pe mandat conform art. 72 din Legea nr. 31/1990. In

aceste condiții răspunderea civilă a contestatorului putea fi angajată numai pe

calea unei acțiuni civile întemeiată pe dispozițiile art. 1540 C. civ.

-

pretențiile intimatei SC C. SA Sibiu, au fost satisfăcute de Judecătoria Sibiu

care a pronunțat sentința penală nr. 615 din 18 aprilie 2001 privind pe

inculpatul B.V., în cadrul acestui dosar fiind soluționată și latura civilă a

cauzei penale privind prejudiciul suferit de intimata SC C. SA Sibiu prin

infracțiunea de înșelăciune săvârșită de B.V. Hotărârea penală menționată are

putere de lucru judecat conform art. 22 C. proc. pen. cu privire la faptă,

autor și cuantumul prejudiciului.

Recursul în anulare este fondat și

urmează să fie admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Așa cum rezultă din probele

administrate în cauză, intimata SC C. SA Sibiu a fost prejudiciată cu suma de

174.041.198 lei reprezentând contravaloarea unor mărfuri livrate către SC S.

SRL Bârlad în baza unui contract comercial încheiat cu aceasta prin

reprezentantul ei B.V.. Pentru plata facturilor reprezentând contravaloarea

mărfii livrate, B.V., asociat al cumpărătoarei SC S. SRL Bârlad a depus fila

CEC nr. P 308737151 din 12 mai 2000 ce urma să fie decontată la Banc Post,

agenția Bârlad.

La data de 22 mai 2000 când SC C. SA

Sibiu a prezentat fila CEC la bancă în vederea decontării, banca a refuzat

plata pentru lipsa totală de disponibil în contul debitorului.

S-a stabilit în urma cercetărilor

efectuate de organele de cercetare penală că fila CEC a fost emisă fără

acoperire, intimata fiind în acest fel prejudiciată cu contravaloarea mărfii

livrate și a cărei preț nu a fost plătit de cumpărător.

Cum contractul de vânzare-cumpărare

încheiat la 4 aprilie 2000 cu SC S. SRL a fost semnat de către contestatorul

T.N., care la acea dată îndeplinea în cadrul intimatei SC C. SA Sibiu funcția

de director comercial, societatea comercială a emis decizia de imputare nr. 47

din 22 iunie 2000 prin care i-a imputat contestatorului T.N. suma de

174.041.198 lei. Decizia de imputare este motivată, în drept de prevederile

art. 145 din Legea nr. 31/1990 și art. 102 și art. 103 C. muncii.

Procedând în modul arătat, intimata

SC C. SA Sibiu, care este societate comercială pe acțiuni, a încălcat

prevederile din Codul muncii, dar și din Legea nr. 31/1990 prin care se

reglementează răspunderea administratorilor din societățile comerciale, cu care

sunt asimilați și directorii executivi pentru pagubele pe care le cauzează

societății în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor ce le revin.

Potrivit art. 144 alin. (1) raportat

la art. 72-73 din Legea nr. 31/1990, obligațiile și răspunderea

administratorilor societăților comerciale sunt reglementate de dispozițiile

referitoare la mandat, fiind așa dar o răspundere contractuală civilă și în

același timp o răspundere legală.

Aceiași natură civilă o au față de

societatea comercială și directorii executivi ai societății, care sunt

asimilați cu administratorii chiar dacă au și calitatea de salariați. Altfel

spus, directorii executivi ai societății comerciale, chiar atunci când sunt

salariați ai acesteia, fiind potrivit legii funcționari, poartă față de

societate o răspundere civilă, în sensul larg al noțiunii, iar nu o răspundere

materială, în înțelesul codului muncii, cu privire la daunele produse

societății comerciale din vina și în legătură cu munca lor, prevederile art.

147 din Legea nr. 31/1990 fiind fără echivoc, în acest sens.

Din decizia nr. 74 din 14 iulie 1999

aflată la dosar nr. 4323/2003 al Curții Supreme de Justiție rezultă că de la

data de 15 iulie 1999 contestatorul T.N. îndeplinea funcția de director

comercial în cadrul SC C. SA Sibiu, având deci o funcție executivă.

În aceste condiții, utilizarea de

către intimata societate comercială a unui titlu executor prevăzut de codul

muncii, decizia de imputare pentru recuperarea unei pagube care se pretinde că

a fost produsă societății de către directorul comercial T.N. este nelegală, ea

neputând fi recuperată decât pe calea unei acțiuni la instanțele de drept

comun.

Neobservând dispozițiile legale

menționate, atunci când a soluționat recursul declarat de intimata recurentă SC

C. SA Sibiu, Tribunalul Sibiu a pronunțat o hotărâre cu încălcarea esențială a

legii, ceea ce a determinat soluționarea greșită a cauzei, impunându-se a se

admite recursul în anulare de față, a se casa decizia atacată și a se respinge

recursul introdus de SC C. SA Sibiu împotriva sentinței civile nr. 4672 din 16

iulie 2002 pronunțată de Judecătoria Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei civile nr. 1306 din 16

decembrie 2002 a Tribunalului Sibiu.

Casează decizia atacată și respinge

recursul introdus de SC C. SA împotriva sentinței nr. 4672 din 16 iulie 2002 a

Judecătoriei Sibiu, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie

2004.