ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5795/2004

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația înregistrată sub nr. 4824 din 16 iulie 2000, pe rolul Judecătoriei Sibiu, contestatorul T.N. a solicitat ca în contradictoriu cu intimata SC C. SA Sibiu să se pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să fie anulată decizia de imputare nr. 47 din 22 iunie 2000 emisă de SC C. SA Sibiu prin care i s-a imputat suma de 174.041.198 lei, reprezentând prejudiciu aduse societății. Totodată a solicitat și suspendarea executării deciziei de imputare până la soluționarea litigiului. În motivarea contestației, contestatorul susține că nu se face vinovat de producerea prejudiciului care i-a fost imputat iar împrejurarea că autorul real al pagubei este insolvabil nu este de natură a antrena răspunderea sa.

2. În apărare, intimata SC C. SA a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea contestației, întrucât T.N. nu a respectat obligațiile de serviciu ce îi reveneau, livrând marfa fără a verifica bonitatea cumpărătorului, fapt ce este de natură să atragă răspunderea materială a contestatorului. 3. Judecătoria Sibiu, în urma administrării probelor, a pronunțat sentința civilă nr. 4672 din 6 iulie 2002 prin care a admis contestația formulată de către contestatorul T.N. și a anulat decizia de imputare nr. 47 din 22 iunie 2000 emisă de SC C. SA Sibiu. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că potrivit sentinței penală nr. 615/2001 pronunțată de Judecătoria Sibiu, autorul prejudiciului nu este contestatorul, care de bună credință fiind a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu societatea reprezentată de numitul B.V., plata urmând să se facă prin filă CEC.

În această împrejurare, contestatorul nefiind autorul prejudiciului nu poate fi antrenată răspunderea materială unipersonală, întrucât lipsesc cerințele antrenării acestei forme de răspundere (faptă ilicită, vinovăție, legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu). Împotriva sentinței pronunțată de judecătorie a declarat recurs SC C. SA Sibiu, care a fost admis de Tribunalul Sibiu prin decizia nr. 1306 din 16 decembrie 2002 și s-a decis casarea sentinței civile nr. 4672 din 16 iulie 2002 a Judecătoriei Sibiu și rejudecându-se pricina pe fond a fost respinsă contestația formulată de contestatorul T.N., împotriva deciziei de imputare nr. 47 din 22 iunie 2000 emisă de SC C. SA Sibiu.

Împotriva deciziei civile nr. 1306 din 16 decembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Sibiu a declarat recurs în anulare, întemeiat pe prevederile art. 330 pct. 2 C. proc. civ. Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care consideră că hotărârea judecătorească recurată a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, decizia fiind și vădit netemeinică. În dezvoltarea criticilor formulate prin recursul în anulare se arată în esență următoarele: - greșit a stabilit instanța de recurs că se poate reține în sarcina contestatorului T.N. o răspundere materială subsidiară, specifică dreptului muncii, câtă vreme, acesta având calitatea de director executiv răspunde în aceleași condiții ca și administratorii societăților comerciale, adică o răspundere civilă bazată pe mandat conform art. 72 din Legea nr. 31/1990.

In aceste condiții răspunderea civilă a contestatorului putea fi angajată numai pe calea unei acțiuni civile întemeiată pe dispozițiile art. 1540 C. civ. - pretențiile intimatei SC C. SA Sibiu, au fost satisfăcute de Judecătoria Sibiu care a pronunțat sentința penală nr. 615 din 18 aprilie 2001 privind pe inculpatul B.V., în cadrul acestui dosar fiind soluționată și latura civilă a cauzei penale privind prejudiciul suferit de intimata SC C. SA Sibiu prin infracțiunea de înșelăciune săvârșită de B.V. Hotărârea penală menționată are putere de lucru judecat conform art. 22 C. proc. pen. cu privire la faptă, autor și cuantumul prejudiciului. Recursul în anulare este fondat și urmează să fie admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Așa cum rezultă din probele administrate în cauză, intimata SC C. SA Sibiu a fost prejudiciată cu suma de 174.041.198 lei reprezentând contravaloarea unor mărfuri livrate către SC S. SRL Bârlad în baza unui contract comercial încheiat cu aceasta prin reprezentantul ei B.V.. Pentru plata facturilor reprezentând contravaloarea mărfii livrate, B.V., asociat al cumpărătoarei SC S. SRL Bârlad a depus fila CEC nr. P 308737151 din 12 mai 2000 ce urma să fie decontată la Banc Post, agenția Bârlad. La data de 22 mai 2000 când SC C. SA Sibiu a prezentat fila CEC la bancă în vederea decontării, banca a refuzat plata pentru lipsa totală de disponibil în contul debitorului. S-a stabilit în urma cercetărilor efectuate de organele de cercetare penală că fila CEC a fost emisă fără acoperire, intimata fiind în acest fel prejudiciată cu contravaloarea mărfii livrate și a cărei preț nu a fost plătit de cumpărător.

Cum contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 4 aprilie 2000 cu SC S. SRL a fost semnat de către contestatorul T.N., care la acea dată îndeplinea în cadrul intimatei SC C. SA Sibiu funcția de director comercial, societatea comercială a emis decizia de imputare nr. 47 din 22 iunie 2000 prin care i-a imputat contestatorului T.N. suma de 174.041.198 lei. Decizia de imputare este motivată, în drept de prevederile art. 145 din Legea nr. 31/1990 și art. 102 și art. 103 C. muncii. Procedând în modul arătat, intimata SC C. SA Sibiu, care este societate comercială pe acțiuni, a încălcat prevederile din Codul muncii, dar și din Legea nr. 31/1990 prin care se reglementează răspunderea administratorilor din societățile comerciale, cu care sunt asimilați și directorii executivi pentru pagubele pe care le cauzează societății în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor ce le revin.

Potrivit art. 144 alin. (1) raportat la art. 72-73 din Legea nr. 31/1990, obligațiile și răspunderea administratorilor societăților comerciale sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, fiind așa dar o răspundere contractuală civilă și în același timp o răspundere legală. Aceiași natură civilă o au față de societatea comercială și directorii executivi ai societății, care sunt asimilați cu administratorii chiar dacă au și calitatea de salariați. Altfel spus, directorii executivi ai societății comerciale, chiar atunci când sunt salariați ai acesteia, fiind potrivit legii funcționari, poartă față de societate o răspundere civilă, în sensul larg al noțiunii, iar nu o răspundere materială, în înțelesul codului muncii, cu privire la daunele produse societății comerciale din vina și în legătură cu munca lor, prevederile art. 147 din Legea nr. 31/1990 fiind fără echivoc, în acest sens.

Din decizia nr. 74 din 14 iulie 1999 aflată la dosar nr. 4323/2003 al Curții Supreme de Justiție rezultă că de la data de 15 iulie 1999 contestatorul T.N. îndeplinea funcția de director comercial în cadrul SC C. SA Sibiu, având deci o funcție executivă. În aceste condiții, utilizarea de către intimata societate comercială a unui titlu executor prevăzut de codul muncii, decizia de imputare pentru recuperarea unei pagube care se pretinde că a fost produsă societății de către directorul comercial T.N. este nelegală, ea neputând fi recuperată decât pe calea unei acțiuni la instanțele de drept comun.

Neobservând dispozițiile legale menționate, atunci când a soluționat recursul declarat de intimata recurentă SC C. SA Sibiu, Tribunalul Sibiu a pronunțat o hotărâre cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat soluționarea greșită a cauzei, impunându-se a se admite recursul în anulare de față, a se casa decizia atacată și a se respinge recursul introdus de SC C. SA Sibiu împotriva sentinței civile nr. 4672 din 16 iulie 2002 pronunțată de Judecătoria Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei civile nr. 1306 din 16 decembrie 2002 a Tribunalului Sibiu. Casează decizia atacată și respinge recursul introdus de SC C. SA împotriva sentinței nr. 4672 din 16 iulie 2002 a Judecătoriei Sibiu, pe care o menține. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2004.