ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 99/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1199/C din 11 august 2000, pronunțată de Tribunalul Sibiu, în dosarul nr. 2266 din 2000, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC C. SA Cisnădie, prin lichidator T.C., împotriva pârâtei SC P. SA Bacău și a fost obligată pârâta la plata sumei de 64.766.614 lei, contravaloare marfă și 22.813.452 lei penalități de întârziere. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a dovedit raportul contractual de vânzare-cumpărare cu facturile emise de reclamantă în perioada 2 decembrie 1997 – 19 decembrie 1997 și cum pârâta a întârziat cu plata peste scadență, datorează penalități.

Sentința a fost menținută de curtea de apel, care a respins apelul declarat de pârâtă. Împotriva deciziei nr. 1050/A din 2000, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. 5872/2000, pârâta SC P. SA a declarat recurs, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât numai printr-o interpretare eronată a probelor, din care rezultă plata integrală a datoriei, s-a putut ajunge la admiterea acțiunii. Examinând legalitatea și temeinicia deciziei recurate, în raport cu criticile formulate, se constată că recursul declarat este întemeiat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se rețin următoarele: Prin acțiune, reclamanta nu a solicitat penalități de întârziere, ci doar plata prețului reactualizat, și, cum în cauză, nu a existat nici o clauză penală, greșit i-au fost acordate.

Din examinarea facturilor și a ordinelor de plată rezultă: Factura 614191 din 2 decembrie 1997, în valoare de 34.719.270,82 lei, a fost achitată cu Ordinul de Plată nr. 2021 din 3 decembrie 1997 și nota contabilă 19 din 15 ianuarie 1998, în valoare de 119.882 lei, în total 34.119.882 lei, rămânând un rest de 599.388,17 lei. Factura nr. 614203 din 3 decembrie 1997, în valoare de 23.486.070,90 lei, a fost achitată prin O.P. nr. 2035 din 4 decembrie 1997, în valoare de 23.000.000 lei și N.C. nr. 10 din 15 ianuarie 1998, în valoare de 486.076,90 lei. Aceste plăți din factura de mai sus s-au făcut către SC O. SRL, așa cum a solicitat reclamanta-intimată prin adresa nr. 5827 din 3 decembrie 1997. Facturile nr. 614218 din 4 decembrie 1997, în valoare de 33.080.955 lei, și nr. 614388 din 19 decembrie 1997, în valoare de 7.050.655,76 lei au fost achitate cu O.P.

nr. 793 din 2 noiembrie 2001, în total, ultimele două facturi achitate au fost în sumă de 40.736.999 lei. Astfel fiind, în raport cu considerentele arătate, urmează a constata că recurenta-pârâtă a achitat în întregime sumele datorate potrivit celor patru facturi. Sumele de 34.719.270,82 lei și 23.486.070 lei, încă din 1997, iar suma de 40.736.999 lei, la 2 noiembrie 2001, după introducerea acțiunii (aprilie 2000). Recursul fiind întemeiat a fost admis și a fost modificată decizia recurată, în sensul că a fost admis apelul pârâtei-recurente, a fost schimbată sentința instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii reclamantei. Potrivit art. 274 C. proc. civ., intimata-reclamantă a fost obligată la 5.959.304 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel și recurs.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC P. SA Bacău împotriva deciziei nr. 1050 din 20 decembrie 2000 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ. Modifică decizia atacată, admite apelul pârâtei SC P. SA Bacău, schimbă în tot sentința nr. 1199 din 11 august 2000 a Tribunalului Sibiu, în sensul respingerii acțiunii reclamantei. Obligă intimata la 5.959.304 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel și recurs, către reclamantă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 16 ianuarie 2003.