ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3084/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3285/ C din

16 septembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția comercială și

contencios administrativ, a fost respinsă ca nefondată acțiunea având ca obiect

plată nedatorată formulată de reclamanta SC S. SA Baia Mare, împotriva pârâtei

SC G. SA Mediaș.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că reclamanta nu a făcut proba susținerilor sale conform art.

1169 C. civ.

Împotriva sentinței civile nr. 3285/C/2003

a Tribunalului Sibiu a formulat apel reclamanta, criticând-o pentru aprecierea greșită

a probelor.

Prin decizia civilă nr. 39/ A din 20

decembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și

contencios administrativ, apelul a fost respins, ca nefondat.

S-a reținut că probele administrate relevă

faptul că reclamanta a plătit pârâtei atât factura fiscală din 24 februarie

2000, reprezentând cantitatea de 690 mp geam tras în valoare de 30.363.484 lei

cât și factura din 22 iunie 1998, care se află în posesia sa, cu o singură filă

C.E.C., în mod voluntar, ceea ce confirmă susținerile pârâtei potrivit cărora

reclamanta a preluat și datoria de 12.374.352,82 lei de la SC M. SA Sighetul

Marmației și a făcut o plată în contul acestei datorii, nefiind întrunite

condițiile art. 992 C. civ.

Reclamanta a formulat recurs întemeiat

în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., susținând în fapt

că instanța de apel a apreciat eronat faptul că între cele două facturi există

legătură și că plata prin C.E.C. s-a făcut voluntar, în realitate reclamanta

fiind în eroare asupra conținutului obligațiilor și nedatorând decât

contravaloarea facturii.

Curtea, din oficiu, a invocat

excepția de nulitate a recursului.

Modificarea sau casarea unei

hotărâri se poate cere pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 304

C. proc. civ., punctele 1-10.

Potrivit art. 306 alin. (1) C. proc.

civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția

motivelor de ordine publică, alin. (3) din textul sus evocat precizând că,

indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă

dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele,

prevăzute de art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ.

În cauză, recurenta a motivat în

drept recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9, 10 C. proc. civ., dar, din

dezvoltarea acestora rezultă că, în realitate, această critică netemeinicia

hotărârii datorată greșitei interpretări a probelor administrate, motive care

se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 11 C. proc. civ., în prezent

abrogate și nu art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., care se referă la situația

când hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a leșii și la nepronunțarea instanței asupra unui mijloc de

apărare sau asupra unor dovezi hotărât pare, aspecte cu privire la care

recurenta reclamantă nu a făcut nici o referire.

Așa fiind, în lipsa întemeierii în fapt

și în drept a recursului pe unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct.

1-10 C. proc. civ., ca o condiție neapărat necesară pentru ca instanța de

recurs să-și poată exercita controlul, dar fiind caracterul nedevolutiv al

acesteia care rezultă din interpretarea acestui text, Curtea va aplica

sancțiunea prevăzută de art. 306 alin. (1) C. proc. civ. și va constata nul

recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de

reclamanta SC S. SA Baia Mare, împotriva deciziei nr. 39/ A din 10 decembrie

2003 a Curții de Apel Alba Iulia.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 25 mai 2005.