ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2125/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2125/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 43 din 5

aprilie 2000, pronunțată în dosarul nr. 393/1998, Tribunalul Vâlcea a

condamnat, printre alți inculpați, pe inculpații:

1.- T.C. la pedeapsa de 4 ani

închisoare, în baza art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 2 din Legea nr. 137/1997,

a constatat grațiată în parte cu ½ această pedeapsă.

În baza art. 291, cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpat la 2 ani închisoare și a

constatat, în baza art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997, că această pedeapsă

este în întregime grațiată. A atras atenția inculpatului asupra nerespectării

art. 10 din aceeași lege.

Tribunalul a respins cererea de

schimbare a încadrării juridice din art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., în

art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., formulată, prin apărător, de inculpatul T.C.

În baza art. 215 alin. (2), (3) și

(5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat la

pedeapsa de 13 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 10

ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpat

pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (4) și (5) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a achitat pe inculpat

pentru infracțiunea prevăzută de art. 213 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b), a dispus ca inculpatul T.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 13 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) pe o

perioadă de 10 ani.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., a fost menținută măsura arestării inculpatului, iar conform art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 27 septembrie 1997 la

zi.

2.- V.O. la pedeapsa de 4 ani

închisoare, în baza art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 2 din Legea nr.

137/1997, s-a constatat grațiată în parte cu ½ această pedeapsă.

În baza art. 291, cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani

închisoare, iar în baza art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997, s-a constatat

grațiată, în întregime, această pedeapsă, atrăgându-i-se atenția inculpatei

asupra prevăzută art. 10 din aceeași lege.

În baza art. 215 alin. (2), (3) și

(5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea

inculpatei V.O. la pedeapsa de 13 ani închisoare și la pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o

perioadă de 10 ani.

În baza art. 215 alin. (4) și (5) C.

pen., s-a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa de 11 ani și 6 luni

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a achitat pe inculpată

pentru infracțiunea prevăzută de art. 213 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata V.O. să execute pedeapsa cea mai grea

de 13 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani. S-au aplicat prevăzută art. 57 și art.

71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a fost

dedusă din pedeapsă perioada arestului preventiv de la 27 septembrie 1997 – 23

septembrie 1998, când a fost pusă în libertate.

S-a constatat că inculpata este

arestată în altă cauză.

3.- E.G. la 9 ani închisoare și la 4

ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2), (3) și (5),

cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. a) C. pen. S-a aplicat art. 57 și art. 71

C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea

inculpaților:

1. P.I.L.,

2. P.M.,

prevăzută de art. 246, raportat la art. 248

1

, art. 258, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

Au fost menținute măsurile

asigurătorii dispuse asupra bunurilor inculpaților, mai puțin asupra bunurilor

inculpaților P.I.L. și P.M., care se înlătură.

În baza art. 14 alin. (3) lit. a) și

art. 445 C. proc. pen., s-a dispus anularea tuturor actelor și mențiunilor

false, inclusiv a filelor C.E.C. și a facturii falsificate, efectuate de

inculpați.

În baza art. 14 C. proc. pen. și

art. 998 și urm. C. civ., a obligat pe inculpații T.C., V.O., E.G. și a altor

inculpați să plătească, în solidar, părții civile SC E. SA București, suma de

4.401.188.120 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

Inculpata V.O. a fost obligată să

plătească părții civile SC S.D. SA Sibiu suma de 329.671.648 lei reactualizată,

cu titlu de despăgubiri civile.

A fost respinsă ca neîntemeiată

acțiunea civilă formulată de partea civilă SC B.T.S. SA Sibiu, împotriva

inculpaților T.C. și V.O.

Prin actul de sesizare al instanței

s-a reținut, în esență, că în perioada lunilor ianuarie - aprilie 1997, prin

fals, uz de fals și înșelăciune, inculpații T.C. și V.O. în complicitate cu

alți inculpați, printre care și E.G., au achiziționat, pe baza unor contracte

cu plata în rate încheiate cu partea vătămată SC E. SA București, prin

magazinele acesteia din Râmnicu Vâlcea, Caracal și Craiova, un număr de 330

televizoare color și 325 surprize (radioreceptoare), cauzând un prejudiciu în

valoare de 2.273.282.478 lei, toți inculpații fiind patroni ai unor societăți

comerciale, profitând de îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de

către inculpații P.I.L., P.M., C.A.M. și D.N., gestionari vânzători în aceste

magazine.

Prin decizia penală nr. 235 din 13

septembrie 2001, Curtea de Apel Pitești a admis apelurile declarate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, de partea civilă SC B.T.S. SA Sibiu și

de inculpații T.C., V.O., T.M., M.G., I.I., D.I., V.I., C.V., E.G. și L.V., a

desființat, în parte, sentința, a înlăturat achitarea și aplicarea pedepselor

complementare inculpaților și a schimbat încadrarea juridică a faptelor astfel:

descontopit pedepsele aplicate, înlăturând grațierea și achitarea, precum și

pedeapsa complementară și a aplicat art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 334 C.

proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 215 alin. (2), (3)

și (5), cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 215

alin. (2) și (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen.,

texte de lege în baza cărora a condamnat pe inculpatul T.C. la 10 ani

închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 215 alin. (4) și (5), cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în art. 26, combinat cu art. 215 alin. (2)

și (4), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., texte de lege în baza cărora a

condamnat pe inculpatul T.C. la 4 ani închisoare.

În baza art. 213 C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 2 ani

închisoare.

A înlăturat beneficiul grațierii

privind pedepsele de 4 ani închisoare pentru art. 289, cu aplicarea art. 41

alin. (2) și de 2 ani închisoare pentru art. 291, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

A contopit pedepsele în baza art. 33

și art. 34 C. pen., dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de

10 ani închisoare, în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen. S-a dedus în

continuare detenția.

fost descontopite pedepsele aplicate s-a înlăturat achitarea și pedeapsa

complementară și s-au schimbat încadrările juridice ale faptelor, astfel:

În baza art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 215 alin. (2), (3) și (5), cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 215 alin. (2) și (3), cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., texte de lege în baza cărora a condamnat pe

inculpata V.O. la 9 ani închisoare (parte civilă SC E. SA București).

În baza art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 215 alin. (2), (4) și (5) C.

pen., în art. 215 alin. (2) și (4) text de lege, în baza căruia a condamnat pe

inculpată la 5 ani închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 213 C. pen., în art. 26,

combinat cu art. 213 C. pen., și a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa

de 2 ani închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr.

137/1997, s-a constatat grațiată în întregime pedeapsa de 2 ani închisoare,

atrăgându-i-se atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 10 din aceeași

lege.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen.,

au fost contopite pedepsele și s-a dispus ca inculpata V.O. să execute pedeapsa

cea mai grea de 9 ani închisoare, în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen. S-a

dedus în continuare detenția.

dispus:

În baza art. 334 C. proc. pen., a

fost schimbată încadrarea juridică a faptei din art. 26, combinat cu art. 215

alin. (2), (3) și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 și

art. 76 C. pen., în art. 26, combinat cu art. 215 alin. (2) și (3), cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 – art. 76 din același cod, texte

de lege în baza cărora a condamnat pe inculpata E.G. la 2 ani și 11 luni

închisoare, în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen.

4.5. și 6. Cu privire la inculpații

P.I.L., P.M., s-a dispus înlăturarea achitării acestora (precum și a unui alt

inculpat, D.N.), iar în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată

încadrarea juridică a faptei din art. 246, combinat cu art. 248

1

și

art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de

art. 246 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., texte de lege în

baza cărora a condamnat pe fiecare dintre acești inculpați la câte 6 luni

închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr.

137/1997 a constatat grațiate în întregime aceste pedepse, atrăgând atenția

fiecăruia dintre inculpați asupra art. 10 din lege.

În privința laturii civile s-a

constatat că prejudiciul cauzat părții civile SC E. SA București este în sumă

de 2.931.723.466 din care prejudiciul penal este de 1.236.492.000 lei, iar

1.695.231.466 lei reprezintă penalități de întârziere.

S-a constatat că prejudiciul cauzat

părții civile SC T.S. Sibiu de către inculpații T.C. și V.O. este de

103.324.150 lei, s-a admis acțiunea acestei părți civile și s-a dispus

obligarea celor doi inculpați, în solidar, la plata acestei sume către partea

civilă menționată.

Inculpații T.C., V.O. și E.G. au

fost obligați, în solidar, să plătească părții civile SC E. SA București la

plata întregului prejudiciu, iar alți 6 inculpați au fost obligați în solidar

cu cei trei inculpați și în limita sumelor menționate în decizie la plata

diverselor sume de care au beneficiat.

Instanța de apel a mai dispus

obligarea inculpaților P.I.L., P.M., C.A.M. și D.N., în solidar cu ceilalți

inculpați, la recuperarea prejudiciului în limita sumelor ce au constituit

prejudicii cauzate magazinelor din Craiova și Caracal, aparținând SC E. SA

București, către această parte civilă.

Inculpații T.C. și V.O. au mai fost

obligați, în solidar, la plata sumei de 329.671.648 lei, despăgubiri civile

către partea civilă SC S.D. SA Sibiu.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs inculpații T.C., V.O., E.G., P.L.I., P.M. și C.A.M.

În ședința de dezbateri din 27

februarie 2004, inculpata V.O. a declarat că își retrage recursul și a

solicitat să se ia act de această retragere.

Cu privire la această recurentă

inculpată, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 385

4

alin. (2), raportate la art. 369 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că va lua

act de retragerea recursului declarat de inculpata V.O.

Recursul declarat de inculpatul T.C.

vizează cazul de recurs prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

(când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art.

72 C. pen.).

Recursul declarat de inculpata E.G.

vizează, în principal, cazul prevăzută de art. 385

9

pct. 18 (s-a

comis o gravă eroare de fapt), considerând că în mod greșit a fost condamnată,

întrucât nu a participat direct la săvârșirea faptelor, iar, în subsidiar,

reducerea pedepsei.

Recursurile declarate de inculpații

C.A.M., P.M. și P.I.L., vizează cazurile prevăzute de art. 385

9

pct.

12 (când nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii) și pct. 17

1

al aceluiași articol (s-a făcut o greșită aplicare a legii, ori hotărârea este

contrară legii).

Examinând probele dosarului, Înalta

Curte constată că recursurile (menținute) sunt nefondate, sub toate aspectele,

pentru următoarele argumente:

Cu privire la recursurile formulate

de inculpații C.A.M., P.M. și P.I.L., Înalta Curte constată că instanța de apel

reținut corect săvârșirea, de inculpați, a infracțiunii de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, în forma continuată, prevăzută de art. 246

alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (prin schimbare de încadrare

din art. 246, combinat cu art. 248

1

și art. 258, cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen.).

Astfel, în calitate de gestionari și

vânzători inculpații recurenți nu au respectat metodologia de lucru transmisă

și prelucrată cu toți angajații magazinelor din țară, în sensul că nu au

verificat contractele, angajamentele de plată, adeverințele de salariu, buletinele

de identitate, și nu au predat televizoarele persoanelor care figurau în

contracte, ci inculpaților T.C. și V.O., (încălcându-și, în mod repetat,

atribuțiile de serviciu și cauzând un prejudiciu persoanelor juridice private).

Și sub aspect civil decizia

instanței de apel este legală, precizându-se limitele răspunderii civile a

acestor inculpați, în raport de fapta penală reținută în sarcina fiecăruia.

Încălcarea atribuțiilor de serviciu

s-a făcut cu intenție, neavând nici o relevanță aspectul invocat de recurenți

referitor la nedovedirea unor profituri realizate de ei în urma acestei

activități infracționale, latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 246

alin. (1) C. pen., nefiind condiționată de acest aspect.

În motivele scrise de recurs se

invocă și prescripția răspunderii penale, apărare la care s-a renunțat prin

nota suplimentară depusă de apărătorul recurenților.

Nefondat este și recursul declarat

de inculpatul T.C. bazat pe cazul prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., privind greșita individualizare a pedepsei în raport cu prevederile

art. 72 C. pen.

Înalta Curte constată că pedeapsa a

fost corect individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C.

pen., avându-se în vedere atât pericolul social al faptelor săvârșite de

inculpat (în deosebi infracțiunea de înșelăciune care a produs prejudicii

importante părților civile), multitudinea acestora, precum și împrejurarea că

inculpatul este recidivist în condițiile art. 37 lit. b) C. pen.

În consecință urmează a fi respins, ca

nefondat, și recursul declarat de acest inculpat.

Referitor la recursul declarat de

inculpata E.G., care vizează, în principal achitarea inculpatei, iar în

subsidiar, reducerea pedepsei, Înalta Curte constată, de asemenea, că este

nefondat

Astfel, probele efectuate în cauză

au demonstrat vinovăția inculpatei, patroană a două societăți comerciale, iar

în cadrul uneia dintre societăți desfășurându-se întreaga activitate

infracțională, aducându-se buletine de identitate, întocmindu-se contractele

false, aducându-se televizoare spre vânzare, ajutor pentru care inculpata a

beneficiat de 16 televizoare color, pe care le-a vândut pentru acoperirea unor

datorii bancare.

Recursul acestei inculpate nu este

fondat nici sub aspectul subsidiar al reducerii pedepsei, Înalta Curte

apreciind că în raport cu fapta săvârșită, pedeapsa stabilită de instanța de

apel este corect individualizată și corespunzătoare criteriilor prevăzută de

art. 72 C. pen.

În consecință, va fi respins și

recursul declarat de această inculpată.

În conformitate cu prevederile art.

192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați T.C., E.G. și V.O. vor fi

obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei,

din care onorariul pentru fiecare apărare din oficiu în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Recurenții inculpați P.M., P.I.L. și

C.A.M. vor fi obligați, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la cheltuieli

judiciare către în sumă de câte 1.200.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații T.C., E.G., P.L.I., P.M. și C.A.M. împotriva deciziei

penale nr. 235 din 13 septembrie 2001 a Curții de Apel Pitești.

Ia act de retragerea recursului

declarat, împotriva aceleiași decizii penale, de către inculpata V.O.

Obligă recurenții inculpați T.C. și

E.G. să plătească statului suma de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din

care câte 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe recurenții inculpați

P.L.I., P.M. și C.M. să plătească statului suma de câte 1.200.000 lei

cheltuieli judiciare.

Obligă pe recurenta inculpată V.O.

să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000

lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 aprilie 2004.