ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6648/2004

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2135 din 4

iunie 2001 Judecătoria Câmpulung a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost

completată, formulată de reclamanta B.E. împotriva pârâților B.V., ș.a. Aceeași

instanță a admis în parte și cererea reconvențională formulată de pârâta B.V. și

a dispus ieșirea din indiviziune asupra averii rămasă de pe urma defunctei V.B.,

decedată la 2 noiembrie 1940, a cărei succesiune s-a constatat deschisă prin

încheierea din data de 21 septembrie 2000, ca și asupra succesiunii defunctului

B.I., decedat la 20 mai 1987.

Împărțirea bunurilor s-a făcut

potrivit variantei a II-a propusă în expertiza întocmită de ing. I.S., în masa

bunurilor provenind de la defuncta V.B. constatându-se existența unui teren de

1500 mp situat în comuna Rucăr și aflat în posesiunea pârâtei B.V.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel atât reclamanta B.E., cât și pârâții B.I., ș.a., ultima decedată

în cursul litigiului, și succedată de pârâții B.I., ș.a.

Învestit cu soluționarea apelului,

Tribunalul Argeș, prin încheierea din 26 noiembrie 2002, a schimbat în parte încheierea

de admitere în principiu pronunțată de Judecătoria Câmpulung la data de 21

septembrie 2002 și a constatat că, alături de alte bunuri, din succesiunea

defunctei V.B., face parte un teren în suprafață de 3306 mp în pct. „Sătic”,

comuna Rucăr, în loc de 1.500 mp.

Prin decizia civilă nr. 705 din 22

aprilie 2003 Tribunalul Argeș a admis apelul reclamantei și a respins apelul

declarat de pârâți și, potrivit unei noi compuneri a masei succesorale, a

dispus lotizarea în varianta I A – I B propusă de expertiza tehnică întocmită

de ing. I.T.

Recursul declarat împotriva acestei

hotărâri a fost admis de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, care, prin

decizia nr. 1550/R din 26 septembrie 2003, a modificat decizia dată în apel de

Tribunalul Argeș în sensul că a respins ca nefondat apelul declarat de

reclamanta B.E. împotriva sentinței civile nr. 2135 din 4 iunie 2001 a

Judecătoriei Câmpulung, sentință care a fost menținută, fiind păstrate și celelalte

dispoziții ale deciziei recurate.

Împotriva deciziei dată în recurs,

la data de 25 octombrie 2003, a formulat cerere de revizuire reclamanta E.B.,

cerere întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cu motivarea că

decizia nr. 1550/R din 26 septembrie 2003 a Curții de Apel Pitești, secția

civilă, este potrivnică încheierii de admitere în principiu din 26 noiembrie

2002 dată de Tribunalul Argeș.

În dezvoltarea cererii s-a susținut

că decizia pronunțată în recurs și care se cere revizuită a fost dată cu

nesocotirea încheierii de admitere în principiu pronunțată de Tribunalul Argeș

la 26 noiembrie 2002, care a rămas nemodificată, stabilindu-se cu autoritate de

lucru judecat că în succesiunea defunctei V.B. a rămas un teren în suprafață de

3306 mp în pct. „Sătic” și nu în suprafață de 1500 mp cât a reținut Judecătoria

Câmpulung prin încheierea de admitere în principiu din 21 septembrie 2000.

Cererea de revizuire nu este

fondată.

Potrivit art. 322 alin. (1) pct. 7 C.

proc. civ., revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când

evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de

instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină,

între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Rațiunea reglementării revizuirii

prevăzută de textul citat o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea

principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare

în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

În asemenea situații executarea hotărârilor este imposibilă, ca urmare a

faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă,

iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice,

nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri care

înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Pe cale de consecință, nu sunt îndeplinite

cerințele textului când soluțiile pretins contradictorii au fost pronunțate în

aceeași cauză și în același dosar, pe parcursul mai multor cicluri procesuale,

determinate de căile de atac exercitate de părți.

Cum, în speță, atât încheierea de

admitere în principiu dată la data de 26 noiembrie 2002 de Tribunalul Argeș,

cât și decizia nr. 1550 /R din 26 septembrie 2003 a Curții de Apel Pitești, secția

civilă, au fost pronunțate în aceeași cauză ca urmare a apelului și, respectiv

a recursului exercitate de părțile litigante, între cele două hotărâri adoptate

pe parcursul mai multor cicluri procesuale nu poate exista contradictorialitate

în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Pe de altă parte se constată că,

admițând recursul pârâtei și menținând una dintre soluțiile pronunțate anterior

de o instanță inferioară (inclusiv situația de fapt reținută de acea instanță),

decizia Curții de Apel Pitești, care nu a adoptat o soluție proprie, nu a

evocat fondul în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și pe cale de consecință

nu este susceptibilă de revizuire.

Față de cele ce preced, cererea de

revizuire promovată de reclamantă se privește ca nefondată și, va fi respinsă

în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge cererea de revizuire

formulată de B.E. împotriva deciziei civile nr. 1550/R din 26 septembrie 2003 a

Curții de Apel Pitești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 noiembrie 2004.