ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1160/2003

La

ordine pronunțarea în recursul în anulare declarat de Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile

nr.300 din 1 martie 2001 a Tribunalului Argeș – Secția civilă precum și

împotriva deciziei civile nr.2188 din 7 septembrie 2001 a Curții de Apel

Pitești Secția civilă.

Dezbaterile

au fost consemnate în încheierea cu data de 11 martie 2003, care face parte din

prezenta iar pronunțarea s-a amânat la 24 martie 2003.

C

U R T E A ,

Asupra

recursului în anulare de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat în

temeiul art.330 pct.2 C.proc.civ.astfel cum a fost modificat prin O.U.G.

nr.59/2001 și O.U.G. nr.138/2000,  recurs în anularea deciziei civile nr.300

din 1 martie 2001 a Tribunalului Argeș și deciziei civile nr.2188 din 7

septembrie 2001 a Curții de Apel Pitești.

În

motivarea recursului în anulare s-a susținut că hotărârile menționate sunt

vădit netemeinice.

S-a

susținut că prin completarea de acțiune (fila 159 dosar 833/1999) reclamantul

M.I.a solicitat să se constate nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare

nr.1492 din 25 iulie 1972 și nr.491 din 25 iulie 1972 precum și a schimbului

constatat prin înscris sub semnătură privată la data de 3 decembrie 1967 precum

și că instanțele greșit au respins acest capăt de cerere.

S-a

mai arătat că eronat instanțele au considerat prescris capătul de cerere din

acțiune privind reducțiunea liberalităților din 19 decembrie 1969 și 23

decembrie 1969 întrucât termenul de prescripție curge de la data la care

reclamantul a luat cunoștință de existența acestora și anume 3 februarie 1998

când actele au fost depuse la dosar.

Curtea

urmează să respingă recursul în anulare ca nefondat pentru următoarele considerente:

Prin

cererea înregistrată sub nr.5010 din 9 decembrie 1997 reclamantul M.I.a chemat

în judecată pe pârâții M.F.și M.A.solicitând să se dispună partajarea bunurilor

rămase de pe  urma defuncților M.G.I., decedat la data de 14 octombrie 1971 și M.E.decedată

la data de 22 martie 1974 situate în comuna Rucăr, județul  Argeș și anume 5420

mp pct. „Pleșcioare”, 5000 mp pct. „La Pietre”, 400 mp pct.” Cuculeț”, 105 mp

pct. „Acasă”.

Ulterior,

la data de 17 februarie 1998, reclamantul M.I.și-a completat acțiunea, a chemat

în judecată pe pârâții I.P., S.I., S.F.și a solicitat să se dispună

reducțiunea, în limita cotității disponibile a contractului de donație din 19

decembrie 1969 și testamentului din 23 decembrie 1969.

Judecătoria

Câmpulung Muscel prin încheierea interlocutorie din 17 martie 1998 a admis în

parte în principiu acțiunea, a declarat deschise succesiunile defuncților

M.G.I. și M.E., a constatat că au calitatea de succesori reclamantul M.I.,

M.F.și M.A., fiecare cu ¼ cotă asupra ½ din casă și  odăiță

(cealaltă cotă de ½ aparține lui M.I.) și 5420 mp pct. „Plescioare”,

com.Rucăr; că reclamantul M.I.are o cotă de ¼ din 5420 mp teren pct.

„Plescioara” ca moștenitor al defunctei M.E.; că pârâtul M.A.are o cotă de 1/8

din dreptul cuvenit defunctei M.E.și este titularul dreptului de proprietate

pentru 200 mp teren.

Prin

sentința civilă nr.2557 din 8 septembrie 1998 Judecătoria Câmpulung a admis în

parte în fond acțiunea, a  dispus ieșirea părților din idiviziune, a atribuit

reclamantului M.I.5420 mp teren în pct.”Pleșcioare”, pârâtului M.A.200 mp teren

pct. „Acasă”, și a egalizat valoric  loturile prin  sulte.

Tribunalul

Argeș – Secția civilă prin decizia civilă nr.25 din 25 ianuarie 1999 a admis

apelul declarat de reclamantul M.I.împotriva sentinței civile nr.2557/8

septembrie 1998 a Judecătoriei Câmpulung pe care a desființat-o și a trimis

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

La

data de 26 mai 1999 pârâții M.F.și M.A.au formulat cerere reconvențională

solicitând să fie citați  în calitate de pârâți  M.I., M.D.și M.V.și să se

constate nulitatea absolută a contractului de  întreținere din 4 septembrie

1998 încheiat între reclamantul M.I.și M.V., soția sa, pe de o parte și M.I.

(fiica lor) și M.D.pe de altă parte pentru 502 mp teren și construcții situate

în comuna Rucăr, pct.”Peste Vale”.

Reclamantul

M.I., la data de 9 iunie 1999 și-a completat acțiunea cerând să se  introducă

la masa de partaj 200 mp teren  pct. Peste Vale com.Rucăr.

M.D.și

M.I. la data de 9 iunie 1999 au formulat cerere reconvențională pentru a se

constata nulitatea sentinței civile nr.779 din 12 martie 1999 a Judecătoriei

Câmpulung.

Judecătoria

Câmpulung prin încheierea interlocutorie din 12 octombrie 1999 a admis în parte

în principiu  acțiunea, a declarat deschisă succesiunea defunctului M.G.I.,

decedat la data de  14 octombrie 1971, a constatat că au calitatea de

moștenitori reclamantul M.I., M.F.și M.A.și M.E., fiecare cu cota de ½

din masa succesorală compusă din  5420 mp teren pct.”Plescioare”, 200 mp teren

pct.”Acasă”, ½ din casă  și odăiță. Prin aceeași sentință instanța de

fond a declarat deschisă și succesiunea E.M. decedată la data de 22 martie

1974, a constatat că aceasta a testat pârâtului M.A.suprafața de 200 mp pct.

„Acasă” și cota sa de moștenire de 1/8 din casă și odăiță, că a testat

reclamantului M.I.cota sa de moștenire de ¼ din 5420 mp teren

pct.”Plescioare”. Au fost respinse capetele de cerere din acțiune privind

reducțiunea liberalităților, constatarea nulității actelor de vânzare-cumpărare

și cererile reconvenționale.

Judecătoria

Câmpulung prin sentința civilă nr.21o8 din 31 mai 2000 a admis în parte în fond

acțiunea, a dispus ieșirea din indiviziune, a atribuit reclamantului

M.I.suprafața de 5420 mp teren pct. Plescioare, pârâtului M.A.suprafața de 200 mp

teren pct. „Acasă”, casa și odăița situate pe acestea și a egalizat valoric

loturile prin sulte.

Tribunalul

Argeș prin decizia civilă nr.300 din 1 martie 2001 a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamantul M.I.împotriva sentinței civile nr.2108 din 31 mai 2000

a Judecătoriei  Câmpulung, soluție menținută prin decizia civilă nr.2188 din

2001 a Curții de Apel Pitești – Secția civilă.

Din

probele administrate în cauză rezultă următoarea situație de fapt, corect

reținută de instanțe.

La

data de  14 octombrie 1971 a decedat M.G.I. de pe urma căruia au rămas ca

moștenitori  M.E., soție supraviețuitoare, cu cota de 1/4 , reclamantul M.I.,

fiu, pârâta M.F.fiică, M.E., decedată ulterior al cărui succesor este fiul

acesteia, M.A., împreună cu cota de ¾ din 5420 mp teren în

pct.Plescioare, com.Rucăr și o cotă de ½ din casă și odăiță în

pct.”Acasă”.

În

timpul vieții sale, E.M. a donat la data de 19 decembrie 1969 în favoarea

pârâtei I.P., fiica pârâtei M.F., 270 mp teren, cămin de casă în com.Rucăr iar

la data de 23 decembrie 1969 a instituit-o legatar cu titlu particular pentru

5000 mp teren pct.”La pietre”, com.Rucăr.

La

data de 25 iulie 1972 prin contractul autentic nr.1492 M.E.a vândut soților

I.I. și I.P. suprafața de 234 mp teren cămin de casă în com.Rucăr bun  ce a

format obiectul legatului din 19 decembrie 1969.

E.M.,

la data de 29 iunie 1972 a instituit legatar cu titlu particular pe pârâtul

M.A., nepotul său, pentru 100 mp teren cămin de casă, în com.Rucăr.

Prin

contractul de vânzare-cumpărare autentic din 25 iulie 1972, nr.1494 M.E.a

vândut pârâților S.I. și S.F.100 mp teren cămin de casă  în com.Rucăr,

jud.Argeș.

Prin

completarea de acțiune din 17 februarie 1998 reclamantul M.I.nu a solicitat

reducțiunea liberalității acordate prin testamentul din 29 iunie 1972.

La

data de 22 martie 1974 a decedat M.E.de pe urma căreia au rămas ca moștenitori

testamentari reclamantul M.A.și pârâtul M.I.asupra masei succesorale compusă

din 200 mp teren cămin de casă, 1/8 din casă și odăiță aflată pe acesta și

¼ din 5420 mp teren pct. Plescioare, com.Rucăr.

S-a

constatat că sunt străine de succesiune prin neacceptare pârâta M.F.și sora

acesteia M.E..

Pentru

cele două succesiuni a fost eliberat certificat de moștenitor la data de 27

septembrie 1974 de către Notariatul de Stat local Cîmpulung, opozabil

reclamantului M.I..

Acțiunea

în reducțiunea liberalităților, fie făcute prin acte între vii, fie făcute prin

testament, întemeiată pe dispozițiile art.841 C.civ., este o acțiune personală

patrimonială și, ca atare, prescriptibilă în termenul general de prescripție

prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1954 și anume de 3 ani. Acest termen

începe să curgă de la data la care  moștenitorul rezervatar a luat cunoștință

de existența liberalităților.

În

speță instanțele au reținut corect că la data dezbaterii notariale a

succesiunii autorilor săi – 27 septembrie 1974 – reclamantul a cunoscut că

mama sa, E.M., a donat nepoatei sale, I.P., fiica pârâtei M.F., bunurile

arătate, pe baza depoziției martorei  B.S.

Motivul

de critică referitor la greșita respingere a capătului de cerere referitor la

nulitatea unor acte juridice cu titlu oneros este de asemenea neîntemeiat.

Reclamantul

M.I.nu a formulat prin acțiune sau completările ulterioare (inclusiv cea de la

fila 159 dosar 833/1999) un capăt de cerere prin care să se solicite să se

constate nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de mama sa, E.

M. la data de 25 iulie 1972 cu I.P. și Ică Ion (nr.1494) și S.I. și

S.F.(nr.941) și nici a actului de schimb din 3 decembrie 1967.

Instanțele

nu puteau, fără a încălca principiul disponibilității, să procedeze la

cercetarea valabilității acestora din oficiu. De altfel reclamantul M.I.nu a

formulat motive de apel sau recurs sub acest aspect.

Față

de considerentele menționate CURTEA va respinge recursul în anulare ca

nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

:

Respinge,

ca nefondat, recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului

de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr.300 din 1 martie

2001 a Tribunalului Argeș, Secția civilă și a deciziei nr.2188 din 7 septembrie

2001 a Curții de Apel Pitești – Secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 24 martie 2003.