ÎCCJ, decizie (scj.ro #85545)

Revizuire. Cerere fondată pe art. 322 pct.7

C.proc.civ. Condiții. Recurs

Cuprins pe materii

:  Drept procesual

civil. Căi de atac. Revizuire fondată pe art. 322 pct. 7 C.proc.civ. Condiții.

Recurs

Index alfabetic

: Drept procesual civil

-

revizuire

-

recurs

inadmisibil

C.proc.civ.,

art. 322 pct.7, art. 328

alin.1

Revizuirea unei hotărâri,în temeiul art. 322 pct. 7 C.proc.civ., se poate

cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același

grad sau de grade diferite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane,

având aceleași calități.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de textul menționat constituie

necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat,

când instanțele au dat soluții contrare, în dosare diferite, dar având același

obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Cerințele art. 322 pct.7 C.proc.civ. nu sunt îndeplinite când hotărârile

pretins contradictorii au fost pronunțate în aceeași cauză și în același dosar,

pe parcursul mai multor cicluri procesuale, determinate de căile de atac

exercitate de părți.

I.C.C.J., Completul de 9 judecători

decizia nr. 327 din 5 decembrie 2005

La data de 15 iunie 1999, reclamanta B.E. a chemat în judecată pârâții B.V. și

L.L., pentru partajarea averii rămasă de pe urma defunctei B.V., decedată la

data de 3 noiembrie 1940.

La termenul din 14 octombrie 1999,  pârâta B.V. a formulat întâmpinare și

cerere reconvențională, solicitând introducerea în cauză a celorlalți

moștenitori ai defunctei B.V., respectiv B.I., B.Gh., I.B., B.N. și B.M. Pe

cale reconvențională, pârâta menționată a solicitat partajarea averii rămasă de

pe urma defunctului I.B., decedat la 20 mai 1987.

Pentru identificarea bunurilor ce fac parte din masa succesorală au fost

efectuate expertize tehnice de către experții P.I.,D.I. și B.Gh.

Prin încheierea de admitere în principiu, din data de 21 septembrie 2000:

- a fost constatată deschisă succesiunea defunctei B.V., având ca

moștenitori pe reclamanta B.E. și pe pârâtele B.V. și L.L., în calitate de

descendente, fiecare având câte o cotă de 1/3 din succesiune și au fost

identificate bunurile care fac parte din masa succesorală ;

- a fost constatată deschisă și succesiunea defunctului I.B., calitate de

moștenitori având pârâții L.L., B.V., B.I., B.Gh., I.B., B.N., B.M. în calitate

de descendenți și pârâta B.M., în calitate de soție supraviețuitoare,

constatându-se și bunurile care compun masa succesorală .

Pentru evaluarea și lotizarea bunurilor, menționate în încheierea de admitere

în principiu, s-au efectuat mai multe expertize tehnice, a fost omologat

raportul expertului S.I. și s-a dispus ieșirea din indiviziune conform

variantei II din raport.

Prin sentința nr.2135 din 4 iunie 2001, Judecătoria Câmpulung a admis în

principiu acțiunea completată, introdusă de reclamanta B.E. și în parte cererea

reconvențională, formulată de pârâta B.V. și s-a dispus atribuirea loturilor.

Tribunalul Argeș, secția civilă, prin decizia nr.705 din 22 aprilie 2003, a

admis apelul declarat de reclamanta și a schimbat în parte sentința atacată, în

sensul că a dispus ieșirea din indiviziune conform variantei IA-IB din raportul

expertului T.I.

Prin decizia nr.1550/R din 26 septembrie 2003, Curtea de Apel Pitești, secția

civilă a admis recursul declarat de pârâta B.V. și a modificat decizia atacată,

în sensul că a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta B.E. împotriva

hotărârii primei instanțe.

Cererea de revizuire a acestei decizii, întemeiată pe cazul prevăzut de art.322

pct.2 din Codul de procedură civilă, formulată de reclamanta B.E., a fost

respinsă ca nefondată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, prin decizia

nr.1906/R din 13 noiembrie 2003.

Reclamanta B.E. a formulat o nouă cerere de revizuire a deciziei pronunțate de

instanța de recurs, întemeiată pe cazul de revizuire prevăzut de art.322 pct.7

din Codul de procedură civilă, ca fiind potrivnică încheierii de admitere în

principiu, pronunțată la data de 26 noiembrie 2002 în dosarul nr.5141/2001 a

Judecătoriei Câmpulung.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, prin decizia nr.6648 din 26 noiembrie 2004, a respins cererea de

revizuire, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că, potrivit art.322 pct.7 din Codul de

procedură civilă, revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci

când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice,

date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în una și aceeași

pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută de textul menționat o constituie

necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat,

când instanțele au dat soluții contrare, în dosare diferite, dar având același

obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

În asemenea situații executarea hotărârilor este imposibilă, întrucât fiecare

parte se prevalează de hotărârea ce îi este favorabilă, iar ieșirea din

situația anormală creată de existența hotărârilor potrivnice nu se poate

realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri, care înfrânge

principiul autorității de lucru judecat.

Pe cale de consecință, nu sunt îndeplinite cerințele textului menționat când

soluțiile pretins contradictorii au fost pronunțate în aceeași cauză și în

același dosar, pe parcursul mai multor cicluri procesuale, determinate de căile

de atac exercitate de părți.

Cum, în speță, atât încheierea de admitere în principiu dată la data de 26

noiembrie 2002, cât și decizia nr.1550/R din 26 septembrie, au fost pronunțate

în aceeași cauză, ca urmare a învestirii instanțelor cu acțiunea având ca

obiect partaj și căile de atac exercitate de părțile litigante, între cele două

hotărâri adoptate pe parcursul mai multor cicluri procesuale nu poate exista

contradicție, în sensul art.322 pct.7 din Codul de procedură civilă.

Pe de altă parte, admițând recursul și menținând una din soluțiile pronunțate

anterior de instanța inferioară, instanța de control judiciar nu a adoptat o

soluție proprie, nu a evocat fondul în sensul art.322 pct.7 din Codul de

procedură civilă și, pe cale de consecință, decizia pronunțată nu este

susceptibilă de revizuire.

Împotriva acestei din urmă decizii reclamanta B.E. a declarat recurs, formulând

următoarele critici :

- instanța a apreciat greșit, cu referire la caracterul definitiv al încheierii

de admitere în principiu;

- nepronunțarea clară, neechivocă prin dispozitiv, de către Curtea de Apel

Pitești, asupra încheierii de admitere în principiu;

- neobservarea precedentului judiciar, cu referire la desființarea încheierii

interlocutorii prin dispozitiv.

În concluzie, reclamanta a solicitat desființarea deciziilor pronunțate în

cauză și menținerea deciziei pronunțate în apel.

Recursul este inadmisibil.

Potrivit art.129 din Constituția României, revizuită, “împotriva hotărârilor

judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de

atac, în condițiile legii”.

În raport cu principiul statuat prin textul menționat, admisibilitatea unei căi

de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar, al

hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile

legii.

Or, potrivit art.328 alin.1 din Codul de procedură civilă, hotărârea pronunțată

în revizuire este supusă căilor de atac prevăzute pentru hotărârea revizuită.

Așadar, în cazul contrarietății de hotărâri, recursul este admisibil numai dacă

a doua hotărâre a cărei anulare se cere era și ea susceptibilă de recurs.

Este de reținut, în acest sens, că, prin dispozițiile art.328 alin.2 din Codul

de procedură civilă, legiuitorul nu a statuat asupra posibilității declarării

recursului în toate cazurile în care revizuirea se cere pentru contrarietate de

hotărâri, ci a urmărit doar suprimarea căii de atac a apelului în acest caz.

În cauză, Completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat

împotriva deciziei prin care Secția civilă și de proprietate intelectuală s-a

pronunțat asupra unei cereri de revizuire, întemeiată pe cazul prevăzut în

art.322 pct.7 din Codul de procedură civilă și a constatat că nu sunt

îndeplinite cerințele textului invocat de revizuentă.

Hotărârea a cărei anulare s-a cerut era irevocabilă și, în consecință,

nesusceptibilă de reformare pe calea exercitării unui nou recurs.

Se constată, așadar, că recursul declarat de B.E. nu este admisibil potrivit

dreptului comun, ca urmare a neîndeplinirii condiției prevăzute de art.299 din

Codul de procedură civilă, cu referire la existența unei hotărâri susceptibile

de reformare pe această cale, determinată ca atare de lege.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de

legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora,

precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și

autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea

de drept.

Pe de altă parte, soluționarea prezentului recurs, ce nu privește o cauză

soluționată în primă instanță de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și

Justiție excede competenței atribuite Completului de 9 judecători prin art.22

din Legea nr.304/2004.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și

soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de

ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art.126 alin.2 din

Constituția României.

Drept urmare, recursul a fost respins ca inadmisibil.