ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 285/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 3290 din 8 martie 2004 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a fost respinsă ca nefondată acțiunea M.B., prin P.G., privind constatarea nulității radierii SC C.S.V.F. SRL din registrul comerțului, în contradictoriu cu O.R.C. de pe lângă Tribunalul București. Instanța a reținut că prin încheierea judecătorului delegat de la O.R.C.T.B. s-a constatat dizolvarea de drept a societății pârâte, în conformitate cu dispozițiile art. 2 din Legea nr. 314/2001, iar reclamanta nu a făcut dovada că aceasta, la data radierii avea datorii la bugetul de stat, așa cum a pretins. Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia comercială nr. 514 din 7 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

S-a reținut că într-adevăr, reclamantul nu a depus contractul de asociere cu pârâta din care să rezulte debitul său la buget și nici că aceasta s-ar încadra în cazurile expres prevăzute de art. 5 pct. 2 din Legea nr. 314/2001, modificată prin Legea nr. 428/2002, care atrage nulitatea radierii societății din registrul comerțului, debitul pretins nefăcându-se venit la bugetul de stat, ci venit la bugetul local. Nemulțumit de această decizie reclamantul a declarat recurs solicitând casarea ei pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul arată că în mod greșit s-a reținut că sumele din asocierea în participațiune nu se fac venit la bugetul de stat, deoarece veniturile bugetului local sunt parte ale bugetului de stat.

De asemenea, cum radierea s-a făcut din oficiu, apreciază că tot din oficiu trebuia constatată și nulitatea radierii. Prin întâmpinare, O.N.R.C., pentru O.R.C.T.B., a solicitat respingerea recursului, învederând totodată că era nu are calitate procesuală, neavând un drept sau interes propriu, obligativitatea sa de a face mențiuni în registru decurgând din lege, respectiv art. 7 din Legea nr. 26/1990. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta: Chiar dacă recurenta a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., din motivarea recursului rezultă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., încadrare făcută de curte în temeiul dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc.

civ. Analizând critica recurentei pe aspectul greșitei aplicări și interpretări a legii Curtea o apreciază ca nefondată deoarece reclamantul, pe lângă faptul că nu și-a dovedit creanța ce o pretinde asupra pârâtei, nu a dovedit nici că suma pretinsă s-ar face venit la bugetul de stat, el însuși menționând în acțiunea formulată că sumele pretinse constituie venituri proprii. În consecință, curtea apreciază că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a normelor legale, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat. Cât privește cele invocate prin întâmpinare de intimatul O.N.R.C., în nume propriu și al O.R.C.T.B., Curtea apreciază că ele au formulat obiectul excepțiilor rezolvate în apel prin încheierea din 7 octombrie 2004, încheiere împotriva căreia această parte nu a declarat recurs, așa încât nu pot fi analizate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul M.B., împotriva deciziei nr. 514 din 7 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2006.