ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 285/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 3290

din 8 martie 2004 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a fost

respinsă ca nefondată acțiunea M.B., prin P.G., privind constatarea nulității

radierii SC C.S.V.F. SRL din registrul comerțului, în contradictoriu cu O.R.C. de

pe lângă Tribunalul București.

Instanța a reținut că prin

încheierea judecătorului delegat de la O.R.C.T.B. s-a constatat dizolvarea de

drept a societății pârâte, în conformitate cu dispozițiile art. 2 din Legea nr.

314/2001, iar reclamanta nu a făcut dovada că aceasta, la data radierii avea

datorii la bugetul de stat, așa cum a pretins.

Apelul declarat de reclamant

împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia comercială nr.

514 din 7 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

S-a reținut că într-adevăr,

reclamantul nu a depus contractul de asociere cu pârâta din care să rezulte

debitul său la buget și nici că aceasta s-ar încadra în cazurile expres

prevăzute de art. 5 pct. 2 din Legea nr. 314/2001, modificată prin Legea nr.

428/2002, care atrage nulitatea radierii societății din registrul comerțului,

debitul pretins nefăcându-se venit la bugetul de stat, ci venit la bugetul

local.

Nemulțumit de această decizie

reclamantul a declarat recurs solicitând casarea ei pentru netemeinicie și

nelegalitate, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs

recurentul arată că în mod greșit s-a reținut că sumele din asocierea în

participațiune nu se fac venit la bugetul de stat, deoarece veniturile

bugetului local sunt parte ale bugetului de stat.

De asemenea, cum radierea s-a făcut

din oficiu, apreciază că tot din oficiu trebuia constatată și nulitatea

radierii.

Prin întâmpinare, O.N.R.C., pentru O.R.C.T.B.,

a solicitat respingerea recursului, învederând totodată că era nu are calitate

procesuală, neavând un drept sau interes propriu, obligativitatea sa de a face

mențiuni în registru decurgând din lege, respectiv art. 7 din Legea nr.

26/1990.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta:

Chiar dacă recurenta a invocat

motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., din

motivarea recursului rezultă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ., încadrare făcută de curte în temeiul dispozițiilor art. 306 alin.

(3) C. proc. civ.

Analizând critica recurentei pe

aspectul greșitei aplicări și interpretări a legii Curtea o apreciază ca

nefondată deoarece reclamantul, pe lângă faptul că nu și-a dovedit creanța ce o

pretinde asupra pârâtei, nu a dovedit nici că suma pretinsă s-ar face venit la

bugetul de stat, el însuși menționând în acțiunea formulată că sumele pretinse

constituie venituri proprii.

În consecință, curtea apreciază că

instanța de apel a făcut o corectă aplicare a normelor legale, motiv pentru

care va respinge recursul ca nefondat.

Cât privește cele invocate prin

întâmpinare de intimatul O.N.R.C., în nume propriu și al O.R.C.T.B., Curtea

apreciază că ele au formulat obiectul excepțiilor rezolvate în apel prin

încheierea din 7 octombrie 2004, încheiere împotriva căreia această parte nu a

declarat recurs, așa încât nu pot fi analizate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantul M.B., împotriva deciziei nr. 514 din 7 octombrie 2004 a Curții de

Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 ianuarie 2006.